fp          Salutări, Florin, și mulțumim pentru interviu și pentru cartea pusă la dispoziție ca premiu.

          Salut redacția Gazetei și îi mulțumesc pentru invitație! Plăcerea este de partea mea.

          Povestește-ne mai întâi despre tine ca cititor. Ce preferi să citești? Ce lecturi îl satisfac pe cititorul Florin Purluca?

          Cititorul Florin Purluca preferă să se bucure de o scriitură simplă, concisă, dar în același timp plastică. Genul de carte care te face să ajungi la pagina 100 dintr-o suflare.

          Și dacă întoarcem perspectiva, ce anume îți place să scrii? Ce încerci să transmiți, mai ales? Cum ai vrea să te perceapă cititorii tăi?

          În mod evident, caut să scriu genul de carte care te face să ajungi la pagina 100 dintr-o suflare. Nu știu cât de mult îmi iese treaba asta, dar eu îmi dau silința. De regulă încerc să transmit sentimentul de plauzibilitate. Mai sunt și momente în care scriu despre lucruri ceva mai stranii – e drept, destul de rar – și atunci inversez perspectiva: caut să determin cititorul să accepte ralitatea mea.

          Prezintă-ne, te rugăm, volumul „Praf”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e istoria ei?florin-purluca-praf

          Volumul Praf are o istorie destul de interesantă. La baza lui stă povestirea omonimă apărută în anul 2014 în revista Ficțiuni.ro. A primit numeroase aprecieri din partea cititorilor, la vremea respectivă, fapt care m-a determinat să încerc marea cu degetul. Am tradus-o în limba engleză. Am trimis-o și am așteptat cu sufletul la gură. Vreo 6 luni. Apoi am primit răspunsul. În septembrie 2015 a văzut lumina tiparului în numărul 3 al revistei „The Singularity” din Anglia. Cireașa de pe tort, subiectul povestirii a fost și ilustrația copertei. O mare realizare pentru mine. Mai apoi, extinderea povestirii la dimensiunea unui micro-roman a venit ca un dat firesc.

cum_fabrici_semizeu          Dar despre „Cum să fabrici un semizeu”, cartea ta de debut, ce ne poți spune? De ce două cărți atât de aproape una de cealaltă?

          „Cum să fabrici un semizeu” este lupta mea cu zicerea populară „Nimic nou nu mai poate fi spus; ce era de spus s-a spus deja”. Evident, n-am inventat eu roata cu volumul ăsta, dar am creat un tip de androizi vegetali – vegani, cum i-am botezat – roboți conduși de plante, care au stârnit interesul și imaginația cititorilor. Din punctul ăsta de vedere cred c-am reușit să punctez la capitolul originalitate.

          De ce două cărți atât de aproape una de cealaltă? Pentru că lucrul la cele două micro-romane a început aproape simultan. Scriam o perioadă de timp la unul și când mă izbeam de nemilosul „bloc ideativ al creatorului” fugeam imediat la celălalt text în lucru. Un fel de mecanism de respiro. Ambele au fost finalizate pe la jumătatea anului trecut și au plecat către două edituri diferite: Tritonic (CSFUS) și Pavcon (Praf).

          Știu că ai în curs de apariție un nou volum, „Progradia”. Când va fi lansarea? La ce altceva să ne așteptăm de la autorul Florin Purluca?

          „Progradia” (Editura Pavcon) va fi lansat în luna aprilie, anul curent, în orașul meu natal (Focșani). Este un volum care cuprinde 6 povestiri scurte și o nuvelă. Un melanj de genuri. Horror, ficțiune speculativă și cyber-punk.

          Anul 2017 va fi un an productiv, din punctul meu de vedere. Voi mai lansa un volum de povestiri urban-fantasy în cadrul colecției SF de la Tritonic, dar și un nou roman (fantasy sau policier, nu-s pe deplin decis, va prima ideea care va triumfa în lăuntrul meu), tot la Editura Tritonic. De altfel, dacă va fi gata în timp util, continuarea volumului Praf va vedea lumina tiparului la Editura Pavcon.

          Și dacă tot te-ai lansat atât de puternic, spune-ne cum ai descrie piața de carte science-fiction din România?

          Nu mai e ce a fost. Când spun asta fac referire la ambele sensuri – pozitiv, negativ – și nu iau în calcul traducerile autorilor străini. Vorbesc strict despre segmentul de science-fiction autohton. Așadar, piața nu mai e la fel de bună ca în anii ’90, când se vindeau volume în mii de exemplare; dar nici la fel de rea, ca acum vreo 4-5 ani, când editurile nu erau la fel de dispuse să publice operele scriitorilor debutanți de science-fiction.

          Spun asta pentru că anul 2016 a fost o explozie de debuturi, iar 2017 se anunță cel puțin la fel de bun, dacă nu cumva chiar mai bun. Și asta prin prisma celor două edituri care luptă din greu să promoveze autorii români de science-fiction: Tritonic și Pavcon.

          Deoarece ai avut o bogată activitate publicistică premergătoare debutului tău în volum – foarte multe povestiri publicate pe la reviste online, premii Helion, apariții în antologii, etc. –, aș vrea să te întreb ce sfat le-ai da autorilor prezenți în paginile Gazetei SF, care-și doresc și ei debutul în volum?

          Dacă nu au în spate experiența scrisului, i-aș îndruma să facă întocmai mie. Să scrie multă – chiar foarte multă – proză scurtă. Sau micro-texte (până în 1000 de cuvinte). Sunt foarte utile. Te șlefuiesc bine de tot, scrierile astea. Te învață să dozezi, să faci totul cu responsabilitate și ponderabilitate. Nu-ți permiți să ai balast într-un text de 1000 de cuvinte. Fiecare cuvânt trebuie să valoreze „greutatea” lui în aur, altfel devine inutil. Litere fără rost. Destul de probabil ca sfatul să fie influențat masiv și de faptul că sunt un iubitor al prozei scurte (cititor avid, dar și autor prolific, aș îndrăzni – peste 40 de texte scurte scrise până în prezent). În opinia mea, probabilitatea ca să debutezi direct cu roman, fără niciun alt fel de istoric literar, și să te dovedești un succes răsunător e absud de mică.

          Evident că sunt și excepțiile de la regulă, dar asta e o cu totul altă poveste.

          Deși, dacă stau să mă gândesc de două ori, o povestire scurtă bună e la fel de dificil de scris ca un roman bun. Dar pentru un începător, care are nevoie de feedback constant și rapid, asta e calea. Una e să pierzi un an din viața ta să scrii un roman prost și alta e să pierzi o săptămână scriind o povestire scurtă mai puțin reușită. Desigur că, în ambele cazuri, timpul petrecut scriind nu-i chiar o pierdere de timp. E exercițiul indispensabil al procesului de formare. Însă capacitatea de repliere a autorului aflat la început de drum, după o critică negativă onestă, este în mod evident alta atunci când trebuie să zică: stop și de la capăt.

          După ce au scris un text (sau mai multe) e imperios să-l trimită la revistele de profil. Nu trebuie să se bazeze strict pe critica politicoasă oferită de prietenul cel mai bun sau vecinul de la doi. E cel mai sănătos ca textul să fie văzut și de un editor. În materie de debuturi, dacă nu cumva greșesc, Gazeta SF ține fanionul. Deci, citiți mult, scrieți la fel de mult și trimiteți texte la redacția Gazetei SF. Mai apoi, după o serie de reușite, trebuie să urce o treaptă. Să trimită texte la revistele care oferă contracte de publicare. Momentan mai avem doar Argos și Știință&Tehnică. Abia după ce au parcurs drumul ăsta, să încerce să pună la cale o propunere de roman sau colecție de povestiri către una din editurile care publică autori români. Totul se face progresiv. Nu există cale de mijloc în drumul către succes.      

          La final, o vorbă pentru câștigătorul concursului!

          În primul rând, felicitări pentru reușita de la Gazetă. Apoi îi urez lectură plăcută, mult succes în cariera literar-artistică și drum lin către primul contract de publicare în volum.

          Mulțumim!

          Vă mulțumesc și eu pentru oportunitate și sper să ne revedem cât mai curând în paginile virtuale ale revistei.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website