GSF66 ban01-650

RBBună, Rodica, şi mulţumesc pentru acceptarea invitației de a ne acorda acest interviu și pentru cartea oferită ca premiu.

 

Îmi face întotdeauna plăcere să mă adresez cititorilor GAZETEI SF. Eu îţi mulţumesc pentru oportunitate.

 

Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca autor. Ce urmărești să transmiți atunci când scrii?

 

Încerc întotdeauna să îi conving pe cititori de un adevăr, adesea, incomod. Oamenii care contează ca personalităţi în cultura umană nu se supun necondiţionat societăţii în care trăiesc şi nu acceptă valorile impuse de majoritate. Dimpotrivă, încearcă să schimbe lumea în care trăiesc şi, uneori, chiar o fac.

 

Dar ca cititor? Ce îți face plăcere să găsești în lecturile tale?cft

 

Citesc orice carte mi se pare interesantă, indiferent de gen: science-fiction, fantasy, main-stream, horror, istoric… După ce, o lungă perioadă am preferat doar autori anglo-saxoni, am descoperit cu uimire şi plăcere cărţile unor autori români deosebit de talentaţi. Avem scriitori care abordează genuri diferite, fiecare reprezentând o voce distinctă în literatura universală, nu doar autohtonă. Publicul de astăzi este foarte selectiv, dar nu întotdeauna şi bine inspirat. Preferă traducerile, fără să ţină seama de un lucru: citindu-i pe autorii români, au acces direct la universul literar al acestora, fără interpunerea unui traducător. Iar unele din cărţile apărute în ultimii ani chiar merită citite!

 

 

Ești cea mai prolifică autoare pe care am intervievat-o până acum, deci mi-ar fi foarte greu să păstrez rețeta și să te rog să vorbești despre cele mai multe dintre cărțile tale. Am să aleg eu câteva și am să te rog să ne spui care este secretul tău, cum de ai reușit să acoperi o gamă atât de variată de genuri – de la roman istoric la SF și de la fantasy la paranormal.

 

pvPentru orice om şi, mai ales, creator, există anumite zone ale realităţii care prezintă un interes mai mare decât altele. De-a lungul anilor m-au pasionat diferite subiecte sau domenii. Ca regulă generală, înainte de a mă apuca să scriu despre ceva, mă documentez temeinic, citind, studiind pentru a îmi face o imagine cât mai corectă şi a putea trage propriile-mi concluzii. Apoi, când mă simt stăpână pe domeniu, scriu şi eu ce am de spus.

 

Vorbește-ne despre volumul „Poarta vrăjitoarelor”, cartea pe care o oferi ca premiu. Ce anume te-a inspirat să pătrunzi pe tărâmul misticii?

 

Cartea nu are vreo legătură cu mistica… alta decât colecţia în care a apărut. Poarta vrăjitoarelor este de fapt o poartă stelară, un capăt al unui worm-hole care leagă două universuri. Volumul tratează călătoriile în timp şi lumi paralele, ceea ce îl încadrează în ştiinţele de frontieră. Cazurile pe care le-am ales sunt absolut şocante şi multe nu au apărut până acum în vreo publicaţie din România.

 

Și, pentru că tot am intrat pe acest tărâm, spune-ne câteva vorbe, te rugăm, și despre contribuția ta la foarte cuprinzătoarea colecție „Știință – frontierele cunoașterii”. Vorbește-ne despre provocările pe care scrierea despre istorie interpretată neconvențional le ridică.

 

Domeniul ştiinţelor de frontieră este unul dificil şi controversat, de asta un cercetător care îl abordează nu îşi poate permite greşeli sau erori de interpretare. În volumul Cronicile Imposibilului, un fel de dosarele X despre incidente spaţio-temporale, am adunat cazuri extrem de interesante, inedite şi foarte bine documentate, destule bazate pe cronici medievale.

 rn

Dintr-una într-alta, iată că am ajuns la istorie, deci nu pot să nu aduc în discuție și romanele „Războinicii nordului”, respectiv „Fecioara de fier”. Dacă în cazul primului avem de-a face cu un roman istoric, cel de-al doilea e mai degrabă un fantasy cu rădăcini istorice. Ce anume te-a motivat să le scrii?

 

Vikingii urmăreşte epopeea războiniclilor nordului, începând cu invazia insulelor britanice şi până la descoperirea Americii, cu nişte secole înainte de Columb. M-am documentat extrem de riguros pentru partea istorică, adăugând însă şi nişte personaje inventate printre cele istorice reale… Cât despre Fecioara de Fier, romanul s-a născut din fascinaţia mea pentru perioada Evului Mediu nu degeaba numit întunecat… În lumea ce seamănă cu un coşmar trăit cu ochii deschişi, două femei încearcă să rămână credincioase idealurilor şi valorilor care le definesc: Isabeau, fecioara de fier a Franţei rebele şi Anaïs, fiica pierdutei Atlantida… În jurul lor, în bătălii, asedii, turnire, lângă ruguri, în săli de tortură, în păduri nepătrunse sau în cancelarii se înfruntă regi, inchizitori, alchimişti, cavaleri şi mercenari, rătăciţi în labirintul unui război fără reguli şi fără cruţare. Făpturi dintr-o rasă mai bătrână decât Timpul… asasini ai Sfântului Oficiu… răzvrătiţi cathari… fiecare vrea să învingă cu orice preţ şi ceea ce nu-i ucide, îi face mai puternici. Dar la sfârşit nu poate exista decât un singur adevăr, un singur biruitor. Cine va fi acela? Poate chiar cititorul romanului, care să rămână, îmi doresc, cu o lectură memorabilă.

 

 

În fine, nu putem lăsa deoparte nici suita ta de povestiri SF și fantasy. Spune-ne câteva cuvinte și despre cartea „Cetatea fără trecut”. Care e trecutul ei?

 

Prima mea dragoste a fost science-fictionul. Cetatea fără trecut s-a născut din Efect Holografic, volumul meu de debut. Am reluat ideile şi unele povestiri, dar văzute prin prisma unor decenii de experienţă ca scriitor. După science-fiction am descoperit realismul-fantastic, un gen care îţi oferă un front mai larg de desfăşurare, mai ales în creionarea unor personaje umane complexe. Aşa am scris Amurgul Elkilor, cu povestiri a căror acţiune se petrece în zorii omenirii, acum 30.000 de ani şi Revolta îngerilor un volum de texte fantastic-horror, situat în zilele noastre.

 

Dar cred că am vorbit destul la timpul trecut, spune-ne, te rugăm, ce planuri de viitor ai. Ce ne pregătește autoarea Rodica Bretin, pe lângă povestirile, eseurile și, mai nou, foiletonul din revista noastră, pentru care-ți mulțumim pe această cale?

 

Cititorii Gazetei SF vor citi în premieră romanul Protectorii, la care lucrez acum. Acţiunea se petrece în 2016, în oraşul Dartmouth, Canada. Genul? Science-fiction, aventură, fantasy, ceva filosofie şi intrigă poliţistă, toate amestecate într-o acţiune spectaculoasă, care pune problemele societăţii actuale într-un fel original…

Tot la categoria planuri de viitor se încadrează apariţia, în toamnă, a volumului  Ecouri din Tenebre, o carte ancorată, de data aceasta, în paranormal, un segement al cunoaşterii uneori criticat, contestat, alteori împins în derizoriu, dar rămânând la fel de actual. La întrebarea „Există viaţă după moarte?” au încercat să răspundă, de-a lungul timpului, teologi, filosofi, istorici, oameni de ştiinţă. Ipotezele, cazuistica şi explicaţiile la care au ajuns ar putea umple mii de volume. Am încercat să le sintetizez într-o prezentare cât mai completă şi atractivă. Ca în orice domeniu, teoria se sprijină pe fapte care, şi în cazul fenomenelor paranormale, provin din cele mai diferite surse: ziare, reviste, jurnale personale, emisiuni de radio şi televiziune. Am vorbit şi cu oameni care cunoşteau amănunte revelatoare despre cazurile abordate de mine… În ansamblul ei, Ecouri din tenebre nu îşi propune să convingă cititorul despre existenţa inexplicabilului în viaţa noastră, a tuturor, ci să îi ţină treaz interesul, să îi hrănească imaginaţia. Fiindcă multe dintre lucrurile despre care va afla în carte trebuie înţelese cu inima, nu doar cu mintea.

 

Dată fiind experiența ta publicistică, varietatea domeniilor abordate și, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume?, succesului tău, cred că ești una din cele mai bune persoane pentru a răspunde la următoarea întrebare: Ce sfaturi le-ai da autorilor publicați de Gazeta SF, care doresc să debuteze în volum?

 

Să ştie exact ce vor să transmită cititorilor, să îşi aleagă un drum propriu, de la care să nu se abată indiferent de piedicile întâlnite în cale. Să nu facă compromisuri cu propria conştiinţă, chiar dacă asta pare o cale facilă spre succes…

 

Ce-ai dori să-i transmiți câștigătorului concursului?

 

Să continue să îşi asculte vocaţia. Nu va da greş.

 

Mulțumim!

 

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website