GSF banner01-650

          Bună, Cristi, şi mulţumesc în numele echipei pentru acest interviu și pentru cartea pe care o oferi ca premiu.

          Bună, plăcerea este de partea mea!

 

          Vorbește-ne, te rugăm, despre tine din perspectiva autorului și cititorului. Ce alegi să citești, ce dorești să transmiți când scrii.

          Sunt pasionat de literatura americană și de cea central europeană: Steinbeck, Vonnegut, Roth; Karel Čapek, Arthur Koestler, Stefan Zweig, Elias Canetti, Ismail Kadare etc. În fantasy m-am îndrăgostit (a se citi că sunt obsedat) de Tolkien. Apoi mai sunt: Abercrombie, Gaiman și Robert E. Howard.  Cât despre SF: frații Strugatsky, Philip K. Dick, Heinlein. Of! Trebuie să îi zic și pe Lovecraft și E.T.A. Hoffman. Români? Bine: Voiculescu, Agopian, Baconsky.Ce mai, sunt mulți!  M-am entuziasmat!

          Sunt de părere că orice autor trebuie, mai întâi, să spună o poveste. Firește, ea poate și trebuie să aibă o profunzime a sensurilor. Arta imită viața, declarație banală, dar absolut valabilă. Cititorul se poate implica afectiv atunci când narațiunea se pliază perfect pe realitatea sa imediată. Necunoscutul poate atunci să intervină în mod natural. Asta încerc și eu să fac atunci când scriu.

 

          Spune-ne câteva cuvinte și despre „Sfârșitul Inocenței”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e istoria ei?

          Volumul Sfârșitul Inocenței, apărut în cadrul colecției Insolit, coordonată de Cornel Secu, este un volum de proză scurtă. Textele le-am scris pe o perioadă de trei sau patru ani și se compun din mai multe genuri, de la proză fantastică la hard SF. Cadrul diferă aproape de fiecare dată: de la jungla central americană, abia descoperită de către coloniștii europeni, la Europa în Primul Război Mondial, la un pământ distrus de războiul atomic. Mi-au plăcut întotdeauna anumite teme, pe care le-am și abordat în povestiri. Cel mai apropiat îmi este genul fantastic, unde realitatea unor evenimente se împletește subtil (cred și sper) cu anumite declanșatoare inexplicabile. De acolo, las personajele să reacționeze cum știu ele mai bine.

 

          Un timp îndelungat ai semnat o rubrică foarte interesantă despre proza scurtă autohtonă în revista Helion. Ai de gând să o continui?

          Da, deși nu cu aceeași frecvență. E o chestiune de timp.

 

          Ce planuri de viitor ai? Ce noutăți ne pregătești ca autor?

          Am început să scriu o serie de povestiri care oferă interpretări inedite unor opere de artă deja faimoase,(multumesc, Darius Hupov!) ori le fixează în prim planul narațiunii. Am și terminat de scris una dintre ele, textul fundamentându-se pe scheletul Simfoniei Fantastice, a lui Hector Berlioz. Vor urma și altele, acum cochetez cu Strigătul lui Edvard Munch. Cred că o să fie ceva fain. Dacă vor fi într-un volum, asta nu mai știu. În plus, mă chinui cu încă un roman. Ambele proiecte beneficiază de mici inserții fantastice, cât să intrige cititorul fără să devină dominante.

 

          Ce sfaturi le-ai da autorilor publicați de Gazeta SF, care doresc să debuteze în volum? Ca cititor fidel al rubricii tale din Helion, pot spune că ești una din persoanele cele mai avizate din fandomul românesc să dea asemenea sfaturi.

          Citind multă proză fantastică și SF românească, trebuie să subliniez că autorii uită uneori să respecte regulile construcției narative. Există o structură clasică a textului. Firește, structura asta s-a mai schimbat sau s-a mai îmbunătățit prin diferite experimente de succes, dar autorii fără prea multă experiență ori texte scrise ar trebui să nu se aventureze atât de departe sau să-și dorească să reinventeze literatura (deocamdată)

          Apoi mai sunt personajele, cheia oricărei povestiri bune. Aici îi îndemn întotdeauna pe cei pe care îi citesc să fie foarte atenți. Un personaj credibil, tridimensional, care evadează din pagină, este întotdeauna o garanție și un cârlig. Protagoniștii interesanți au dialoguri atrăgătoare, reacții naturale și interacțiuni inedite.

          În plus, le recomand să scrie mult, să încerce diferite stiluri până își găsesc propriul ritm și să nu fie dezamăgiți dacă nu le iese din prima.  

 

          Mulțumim! La final, un mesaj pentru câștigătorul concursului.

          Felicitări și multă baftă mai departe!

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website