GSF67ban01-650

dt          Bună, Daniel, și mulțumesc pentru că ai acceptat invitația și pentru cartea pe care ne-o oferi ca premiu.

          Salut, Alex și mulțumesc pentru invitație! Cât despre cartea oferită, vorba aia: plăcerea e de partea mea.

 

          Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca cititor. Ce îți plăcea să citești acum zece ani, ce-ți place să citești acum?

          Prea puțin mi-am schimbat gusturile de acum zece ani. Așa că, citeam ce citesc și acum: literatură (și tutoriale pentru programatori). Ah, contează genurile și subgenurile? Dacă da, voi spune că sefeul e o veche pasiune, care a debutat cu habar nu am ce, dar a explodat după citirea povestirii „Regii nisipurilor”, de George R. R. Martin. Devoram almanahurile Anticipația și orice carte SF scăpată de după tejgheaua librarilor. Oare câți ne mai amintim de vremurile în care cumpărai cărți bune împachetate în celofan cu diverse congrese ce prevesteau utopia pe Pământ? Așa mergeau lucrurile. În fine, eu alternez lecturile, fără o metodă anume. Cred că acum zece ani era la modă colecția Cotidianul. Am citit zeci de cărți din colecția aia, dacă îți vine să crezi.

 

          Apoi, rotind cadrul, spune-ne ce încerci să transmiți prin ceea ce scrii, cum ai vrea să fii perceput ca autor?

          Uneori, scrierea unei povestiri este ca o descărcare nervoasă, după multe ore de lucru, sau zile, sau luni. Nu are un scop în sine, sau dacă are, e unul egoist. Pe de altă parte, atunci când reușesc să transpun literar gâlceava ideilor din capul meu, tare mi-ar plăcea să transmit ceva de genul binedispunerii. Îmi cer scuze că divaghez, dar după comunism e greu să mai militezi pentru ceva anume. Pentru democrație? Pentru libertate? Pentru semnalizare la trecerea de pe o bandă pe alta? Sau, invers, contra prostiei? Sau a politicii? Sau a lui Iliescu? Nu știu dacă mai există mari curente intelectuale, așa cum au fost cele naționale sau pentru emanciparea femeii. Acum, suntem fiecare pe cont propriu. Marea literatură se scrie acolo unde există conflicte. La arabi de exemplu. Noi avem mize mici, eu în particular am mize mici. Așadar, cu cinism vorbind, scriu ca să-i fac pe cititori să se amuze și să se gândească la nemurirea sufletului. E o glumă, bineînțeles. La noi nemuritorii merg în patru labe în jurul bisericilor, în timp ce la ceilalți scot săbii din piatră seacă și urlă șacalic.

 

ameteli-postlumice-daniel-timariu

          Ești unul dintre cazurile cele mai atipice din breaslă, prin debutul simultan – nu greșim prea mult dacă spunem astfel, nu-i așa? – în două volume de proză scurtă aparținând unor genuri diferite. Spune-ne câteva vorbe despre pasiunea ta pentru SF, respectiv pentru literatura polițistă.

          Citesc cu plăcere literatură mystery and thriller. Atât clasică cât și nordică sau americană. Îmi plac în mod special romanele lui Raymond Chandler, dar și ale lui Lee Child, Andrea Camilleri sau Anne Holt asta ca să-ți dai seama că pot citi o varietate mare de stiluri. La fel se întâmplă și cu literatura SF. Ca autori, preferatul meu are o tangentă la sf, poate uneori ceva mai mult, fără a fi însă un scriitor de science-fiction sută la sută: Kurt Vonnegut. Apoi curg maeștrii: Philip K. Dick, Margaret Atwood, William Gibson și mulți alții. Și, ca să revin la subiect, așa s-a întâmplat, să iasă ambele volume o dată. Nimic premeditat.

 

          Prezintă-ne acum volumul „Amețeli postlumice”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e povestea ei? Care sunt poveștile poveștilor conținute în ea?

          Inițial doream ca acest prim volum de povestiri SF să fie unul tematic, ceva de genul: viața și pățaniile unor extratereștrii pe Pământ. Cu invazii, cu întâlniri de diferite grade etc. Mă gândeam (și am și scris în sensul ăsta) să fac o scurtă prezentare fiecărei povestiri. De exemplu pentru povestirea care dă titlu volumului să scriu „cum ar fi dacă, în călătoriile noastre prin galaxie, ne-am întâlni cu ființe mitice, atât de diferite de noi, încât chiar coexistența noastră să fie mai degrabă improbabilă decît posibilă”. Șamd. Apoi am lăsat-o mai moale, deși ideea încă îmi dă târcoale. Una peste alta, am pus în volum atât povestiri de debut, cât și unele mai finisate, mai bine lucrate (sper!). Ce a ieșit, mie îmi place, rămâne însă să aflu și judecata cititorilor.

 

fete-in-rosu_site          Dar despre „Fete în roșu și alte povestiri polițiste”, ce-ai dori să ne spui?

          Povestirile polițiste le-am scris dintr-o bucată, una după alta, ca un roman mozaic. De fapt, nici nu sunt cu adevărat povestiri polițiste, cu indicii, cu urmăriri, cu întorsături de situații, ști tu, stilul clasic. Sunt mai degrabă niște amare întâmplări din viața unui inspector de poliție. Unora le place, altora nu. Prima povestire am scris-o în urma unui telefon primit de la Lucian Dragoș Bogdan. Mi-a explicat că Bogdan Hrib caută povestiri polițiste, mai noir și, dacă se poate, cu acțiunea în București. Am fost atât de entuziasmat încât în două zile am terminat de scris povestirea Fete în roșu. Restul a curs de la sine.

 

          Prin activitatea ta complementară celei de scriitor (și aici mă refer la prestația ta din cadrul clubului Helion, la rubrica permanentă pe care o ai în Gazeta noastră – pentru care-ți mulțumim mult, pe această cale –, la aparițiile tale constante la mai toate evenimentele fandomului de SF), dovedești totuși o înclinație aparte spre genul SF. Este aceasta doar o pasiune a tinereții pe care, odată cu descoperirea genului polițist, o vei înlocui, sau este o trăsătură definitorie pentru scriitorul Daniel Timariu?

          Scriu și poezie, scriu și literatură main-stream. Asta, așa ca o paranteză! Dar, ai observat corect: pe primul plan este literatura science-fiction, apoi: fantasy, horror, mistery & thriller, crime etc. Totuși, ca cititor, luând ca bază volumele citite, mă străduiesc să fiu la curent cu ultimele apariții. Parcurg cu interes autorii premiați internațional și volumele lor.

 

          La ce să ne așteptăm pe viitor, atunci, în materie de SF? Dar în materie de literatură polițistă?

          M-am înhămat la un roman SF și la unul polițist. Ambele sper să apară anul viitor. Desigur, voi continua cu povestirile.

 

          Se împacă cele două genuri? Cum le împarți timpul, ca să nu fie cu supărare?

          Aparent se împacă bine. Nu sunt certuri între genuri, mai ales că le țin în foldere separate. Altfel, mari diferențe între genuri eu nu văd. Fie că scrii literatură sf, fantastică, polițistă sau mainstream, până la urmă ceea ce contează este calitatea. Gândurile, ideile din spatele textelor pot fi aceleași, doar modul de exprimare diferă. Literatura ar trebui să fie literatură și atât. Prea marea împărțire pe genuri și subgenuri face mult rău.

 

          Deoarece ai avut o foarte bogată activitate publicistică premergătoare debutului în volum – și mă refer aici la multele povestiri pe care le-ai publicat în revistele de gen de pe la noi –, te-aș întreba: ce-i sfătuiești pe autorii Gazetei care țintesc și ei spre debutul în volum?

          În afara prea binelor cunoscute vorbe: scrieți, scrieți, scrieți? Eu, nimic! Îl las pe James Joyce să ne sfătuiască, deopotrivă pe cititori și autori: „Time is, time was, but time shall be no more.”

 

          La final, un gând pentru câștigătorului concursului, te rog!

          Prima mea povestire sf publicată a fost în cadrul unui concurs. Am câștigat, am fost încurajat și de atunci am scris tot mai mult și cu mai multă pasiune. Fii deschis pentru laude, dar și pentru critici. Mai ales pentru ele! Mulțumește oricui îți citește textele și pleacă-ți urechea la observațiile lor. Participă la concursuri, participă la lansări de carte, la festivaluri sau alte reuniuni. Scrie, corectează, trimite spre publicare. Nu te supăra dacă uneori ești respins și perseverează în a-ți îmbunătăți stilul și calitatea scrierii. Desigur, gândurile de mai sus sunt în egală măsură și pentru mine! Pentru că nu pot să-ți dau un sfat, fără a mi-l fi dat mie, prima dată. Și, la final: dacă ești din București, participă la cursurile de scriere creativă. Instruirea permanentă este mama calității și performanței, în orice domeniu. Aloha!

 

          Mulțumim!

          Mulțumesc și eu!

 

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website