GSF51 banner-650

          Bună, Eugen, şi mulţumesc în numele echipei pentru că ai acceptat această invitație și pentru cartea oferită ca premiu.

          Salut, Alex. Vă mulțumesc și eu vouă, celor de la Gazeta SF, pentru că v-ați gândit la mine.

          Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca autor. Ce și pe unde ai publicat?

          Mă bucur că începi cu o întrebare simplă. În rezumat, pot să-ți spun că, până acum, am publicat povestiri în majoritatea revistelor de profil, atât în cele tipărite (Galileo, Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice, Almanahul Anticipația), cât și în cele on-line (Revista de Povestiri, Revista Helion Online, Revista Argos, Revista Nautilus, Revista Societății Române de Science-Fiction și Fantasy), precum și în câteva antologii (Ferestrele Timpului și Lumi Stranii). Unele dintre aceste povestiri au fost remarcate și premiate, atât la nivel național (Premiile al III-lea și al II-lea, în 2012 și în 2013, la Concursul Național de Proză Scurtă Helion; Mențiune la concursul de proză scurtă organizat de Institutul Cultural Român și Revista de Povestiri), cât și la nivel internațional (Premiul European de încurajare la EuroCon 2014).

          Ai putea să ne spui ce-ți place să scrii ?

11117670_10153983364146988_844503657_n          Referitor la genul povestirilor mele, îmi place să cred că scriu realism magic. Sau slipstream, cum i se mai spune prin Occident. Vezi tu, expresia care pe mine mă definește cel mai bine este „exploring around”. Sunt un tip foarte curios cu privire la modul în care este alcătuit Universul iar realismul magic este, pentru mine cel puțin, un instrument intelectual perfect pentru a explora limitele realității, pentru a vedea ce se află dincolo de orizontul cunoașterii actuale… Și cred că despre asta este vorba în cvasi-totalitatea povestirilor mele, despre descoperirea unei dimensiuni transcendente chiar și în cele mai banale aspecte ale realității cotidiene.

          Și, de citit ce-ți place să citești ?

          În ceea ce privește lectura, încerc să citesc cât mai variat cu putință, din toate genurile, inclusiv non-ficțiune. Trebuie însă să recunosc că totuși cel mai adesea încerc să mă îndrept spre lecturi în care știința se împletește cu metafizica. Zone precum fizica cuantică, teoria sincronicității, cosmologia, miturile și basmele pot genera înțelesuri extraordinare cu privirea la lumea înconjurătoare, dacă le abordăm dintr-o perspectivă convergentă și, pe cât posibil, integrator.

          Spune-ne câte ceva despre „A opta zi e în fiecare noapte”, cartea ta de debut pe care o oferi ca premiu. Care este istoria ei?

          În câteva cuvinte, traseul pe care l-am parcurs de la câteva povestiri la volum ar fi următorul: totul a început la Final Frontier, în 2011, la prima ediție. Aveam câteva povestiri scrise, mi-aș fi dorit să le evalueze un profesionist și chiar să le văd publicate, dar n-aveam nici cea mai vagă idee de unde să încep acest demers. Am văzut anunțul în presă și, ca oricare iubitor de ficțiune speculativă, m-am bucurat că se întâmplă și la noi un asemenea eveniment. Apoi, când am ajuns la Muzeul Țăranului Român — acolo s-a ținut prima ediție —, am dat o tură pe la toate standurile expozante și, la un moment dat, l-am văzut pe dl. Bogdan Hrib. Îl cunoșteam de la televizor sau de la alte surse mass-media, cred, știam că este patronul Editurii Tritonic, care publica și science-fiction. M-am apropiat de el, m-am prezentat și i-am spus cine sunt și ce vreau. Discuția a fost scurtă, în sensul că mi-a spus imediat că nu îl interesează potențialii debutanți. Părea că treaba se încheie acolo, însă… a mai fost ceva. Înainte de a termina discuția, dl. Bogdan Hrib mi-a arătat spre altcineva care era prezent acolo. Și mi-a spus: „Vorbește cu el. El caută forțe proaspete!”. Acel cineva era Michael Hăulică. I-am mulțumit lui Bogdan Hrib pentru sugestie și m-am dus spre acela ce-mi fusese indicat. Și, de aici a curs totul. Michael Hăulică mi-a dat adresa lui de e-mail și mi-a spus să-i trimit povestirile. I le-am trimis și, după ceva vreme, gratie lui și lui Horia Nicola Ursu mi-a apărut prima povestire — Sfera — publicată pe hârtie, în Revista Galileo Science-fiction & Fantasy nr. 5. Așa a început un drum care, după aproximativ patru ani și datorită sprijinului unor oameni extraordinari cărora le mulțumesc (pe lângă MH și HNU, într-o ordine cronologică aproximativă: Eugen Lenghel, Oliviu Crâznic, Cristian Tamaș, Marian Truță, Flavius Ardelean, Cornel Secu, Lucian Vasile Szabo; și în special datorită susținerii pe care mi-a arătat-o regretatul Ștefan Ghidoveanu — Mulțumesc mult de tot, Moshule! — și a efortului lui Cătălin Badea Gheracostea) s-a încheiat ca etapă prin apariția volumului „A opta zi e-n fiecare noapte”

          De unde ai inspirația?

          În ceea ce privește inspirația, la mine lucrurile se petrec în felul următor: din timp în timp, îmi vine în minte câte o frântură de idee care îmi pare a fi provocatoare și care funcționează ca un fel de invitație. O invitație de a păși într-o altă lume, în lumea acelei idei, a poveștii respective. Apoi, după ce mă așez la laptop și scriu primele propoziții, este ca și cum aș intra acolo, pentru că povestea aceea începe să se deruleze singură iar eu nu fac decât să o relatez. Foarte rar mi se întâmplă să mai adaug ceva sau să modific ceva peste ceea ce văd. Dacă ar fi să explic acest proces, aș zice că poveștile plutesc într-un fel de suprastructură — cred că Jung denumea această zonă cu termenul de „inconștient colectiv” — iar unii dintre noi au această abilitate de a le accesa și a le oferi și celorlalți. Presupun că la fel se întâmplă și cu cei care compun muzică, de exemplu, căci îmi pare extraordinar cum unii oameni produc melodii încontinuu, de parcă le-ar culege de undeva…

          La ce să ne așteptăm pe viitor de la scriitorul Eugen Cadaru?

          Cum până în prezent am scris doar povestiri — chiar dacă unele dintre ele sunt destul de ample —, cred că în 2015 ar trebui să fac pasul spre nivelul următor, adică să trec de la povestire la nuvelă. Iar dacă această trecere se va dovedi un succes, în 2016 poate mă voi putea gândi și la un roman. Am încă foarte multe idei de povestiri, însă, de ceva timp, port cu mine și un subiect care mă tot strigă să-i dau prioritate și a cărui dezvoltare va cere, în mod cert, un spațiu mai mare. De aceea, voi încerca să-l pun pe hârtie iar spre sfârșitul anului sper că, poate, vom putea vedea rezultatul.

          Ce sfaturi le-ai da scriitorilor de la Gazeta SF care doresc să debuteze în volum?

          Cred că cel mai important este să nu se grăbească. Să scrie cât pot ei de mult, să-și găsească propria lor voce unică și distinctă, să publice în reviste pentru a-și forma un public, indiferent cât de mic, iar mai apoi să aibă răbdarea de a-l găsi acel editor dispus să investească în ei. Mi se pare important ca debutul să fie girat de către o terță persoană, pe cât posibil specializată. Există, fără îndoială, și istorii faimoase de succes ale unor autori care au debutat prin self-publishing, nu contest această cale, însă îmi pare că generalizarea ei prin ignorarea editorilor nu aduce prea mare folos nimănui. Cui îi va folosi o piață atomizată, cu milioane de titluri pe care cititorii le vor ignora fiind copleșiți de numărul lor și de lipsa oricărei preselecții critice ?

          Care este rețeta succesului tău?

          În ceea ce mă privește, cred că o bună parte din rezultatul pozitiv obținut se datorează faptului că am scris doar ce mi-a venit să scriu, fără să am în cap vreo strategie sau vreo miză. Pe tot acest parcurs amintit mai sus, am lăsat lucrurile să curgă liber. Am scris, am dat la citit, am primit feedback-uri încurajatoare, am scris în continuare, am publicat în reviste online și tipărite, am participat la concursuri, am luat câteva premii iar apoi au venit câteva oferte din partea unor edituri pentru a-mi scoate cartea de debut… Cred că totul s-a întâmplat natural, logic, simplu și firesc.

          Ce gânduri ai să-i transmiți câștigătorului?

          Să fie optimist și să stea întotdeauna de partea luminoasă a Forței. Și să citească „A opta zi e în fiecare noapte”… :)

         

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website