GSF53 banner1

         Bună ziua, Andrei, şi mulţumesc în numele echipei pentru că ai acceptat invitația și pentru cartea oferită ca premiu.

         

          Salutare! Eu sunt cel care trebuie să vă mulțumească pentru acest interviu.

         

          Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca autor și cititor. Ce ai mai publicat, ce apreciezi la o carte pe care-o citești, ce încerci să transmiți când scrii.SAM

 

          De citit, sincer să fiu, am început s-o fac (cu drag) abia în anul I de Marină; am fost penultima generație care a făcut armata și, dorind să nu mai pierd vremea la TV, m-am „abonat” la biblioteca  Academiei și m-am îndrăgostit de cărți. Scriu de ani buni, dar, până de curând, nu am avut nici timpul, nici resursele necesare să mă dedic așa cum trebuie. Am început să public în… 2012, în S.U.A., debutând cu romanul Crux, dintr-o serie numită The Angellove Society, pe care am „îngrășat-o”, mai apoi, cu două nuvelete: Magic & Madness și Limbo. După încurajările primite de la publicul din România și de la câțiva critici din țară, am hotărât că trebuie să public și-n limba maternă, poate și ca să mă conving pe mine și pe alții că pot scrie și în românește. După cât de bine a fost receptat ”Anotimpul pumnalelor” până acum, se pare că am făcut alegerea potrivită.

          Ce apreciez la o carte? Păi, cred eu, tot ceea ce ar trebui să se menționeze într-o recenzie, dar care, mai nou și din nefericire, nu se prea face. Scuză-mă, dar trebuie să fac această paranteză, de dragul literaturii, și îi rog, cu această ocazie, pe amatori să se documenteze despre cum se face o recenzie. Se confundă mult prea des recenzia cu rezumatul, și mulți ajung să povestească tot ceea ce se întâmplă într-o carte, chiar fără să puncteze ce e și ce nu e de apreciat la ea, transformându-și textul, de fapt, într-un spoiler.

          Așadar… Ceea ce eu apreciez la o carte e, în primul rând, stilul în care e scrisă. Prefer, desigur, autorii care nu se tem să dea detalii și să abuzeze chiar de imagini vizuale sau figuri de stil, dar apreciez în egală măsură o poveste care, prin simplitatea limbajului, poate să exprime mult mai mult (Pratchett vs. Blackwood de exemplu). Apreciez originalitatea unei povești, dar și uzul unor stereotipuri, atâta timp cât contextul este unul adecvat și impresionant. Complexitatea personajelor, credibilitatea dialogului și-a desfășurării evenimentelor și, nu în ultimul rând, mesajul scriiturii – fiindcă întotdeauna trebuie să existe unul.

          Cât despre ce încerc eu să transmit… Ca orice scriitor pasionat de arta sa, încerc doar să împărtășesc lumii o poveste, sperând că o să placă. În ceea ce privește mesajul cărții… câți cititori, atâtea interpretări… (zâmbet).

         

          Povestește-ne câte ceva despre experiența publicării peste hotare, în engleză. În mod cert este un mod foarte neortodox de a debuta. Poți face o comparație între satisfacția publicării acolo și aici?

         

          Bineînțeles că, publicând în România, am fost primit cu mai mult entuziasm, dar nu pot să neg că am simțit o satisfacție profundă fiind aprobat de o editură americană. Nu sunt multe de spus despre publicarea în State… Poate doar menționat că aș fi dorit ca acea editură să-mi ofere mai multă atenție și să se arate mai interesată de ceea ce am de oferit. Am învățat din acea experiență și asta, cred, s-a reflectat în activitatea ca editor pentru Crux Publishing. Cum spuneam, a fost incomparabil mai plăcut să public în limba maternă, cu atât mai mult cu cât am făcut-o printr-o editură în care sunt partener, având astfel posibilitatea de a controla toate detaliile procesului de publicare.

 

          Câteva cuvinte și despre „Anotimpul pumnalelor”, cartea pe care o oferi ca premiu. De ce combinația fantasy-steampunk?

         

          De ce nu? Nu a existat vreun motiv anume. Nu mi-am făcut un plan, gândind că nu s-a mai publicat așa ceva la noi sau analizând în prealabil preferințele cititorilor români. Așa am simțit-o, așa a ieșit… Mi-a plăcut, pur și simplu, ideea de a îmbina cele două concepte, pe care – nu neg – le-am întâlnit și le-am apreciat enorm în jocul Dishonored. Chiar nu am stat să mă gândesc prea mult; am scris romanul în 40 de zile, la vapor, și a curs atât de fluid, de plăcut, de natural, că până acum chiar nu mi-am pus această problemă. Mi-a plăcut faptul că am putut să introduc într-un univers atât de fictiv, într-un melanj de fantasy și steampunk, concepte și probleme cu care ne confruntăm zilnic. De ce să nu existe corupție și manipulare și vicii într-un univers fantastic? Oricum dark fantasy și steampunk merg mână-n mână!

         

          Împreună cu Deea Sterea ești întemeietorul editurii Crux Publishing, editură la care a și apărut romanul tău mai sus menționat. De ce ați găsit necesară înființarea unei edituri în România? Ce anume vreți să faceți diferit față de celelalte edituri existente pe piață?

         

          „Întemeietorul” sună de parcă aș fi ridicat o mânăstire-monument, dar am putea să-i spunem și-așa… Mi-e greu să răspund la întrebarea asta fără să fac comparații, mai mult sau mai puțin, cu restul editurilor. De dragul diplomației, să spunem doar că sunt anumite caracteristici pe care le căutam la alții și nu le-am găsit. Știm cu toții că majoritatea editurilor nu se concentrează pe autorii autohtoni debutanți, indiferent de cât de talentați ar fi, preferând să-i publice și să-i promoveze pe cei străini, deja cunoscuți, cu care „merg la sigur”. Există, evident, și excepții, dar mi-ar plăcea să văd mai multe astfel de situații fericite devenind norma.

          De aceea m-am și implicat în dezvoltarea editurii Crux Publishing, pentru că aceasta își dorește să-i arate scriitorului român că e contemporan cu scriitori la fel de valoroși precum King, Martin, Rowling și restul, iar cititorului român că are de unde alege lucrări de calitate când vine vorba de literatură română. Avem o abordare diferită, mai ales având printre editori și scriitori, care știu ce își doresc de la o editură și cum ar fi ideal să fie tratați. Așadar, colaborăm până-n cele mai mici detalii cu scriitorul, de la copertă la ultima virgulă, și nu luăm niciodată decizii fără să ne consultăm partenerii. Promovăm scriitorii și literatura pe cât posibil, și plănuim să organizăm – din toamnă – diverse evenimente. Am fost primiți cu foarte mult entuziasm și căldură, atât de către public, cât și de cei ce activează în domeniu, și pot spune că e o adevărată plăcere să lucrăm cu toți cei implicați, de la autor, la tehnoredactor și grafician – lucru cu care nu mulți se pot lăuda. Vrem să creștem și suntem destul de ambițioși încât să ne facem cunoscuți, cât de curând, autorii și peste hotare. Ne place să credem că suntem prieteni cu toți cei implicați și că toți depunem eforturi pentru resuscitarea literaturii române contemporane tinere, vii, artistice. Ne-am plătit deja autorii conform contractelor încheiate și vom continua să respectăm modelul occidental în care autorul este pe primul loc.

         

          Ce planuri de viitor ai? Să ne așteptăm la noutăți editoriale în perioada următoare? 

         

          Sigur că da. Pregătim o publicaţie surpriză pentru Gaudeamus, la care contribui ca scriitor şi nu numai, şi lucrez la un al doilea roman din universul Anotimpului. Aş fi vrut să fie gata până acum, fiindcă era scris în mare parte, dar voiajul ăsta a fost mult mai solicitant decât anticipasem şi abia fac faţă, simultan, cu îndatoririle de ofiţer şi editor. Dar da, va exista o a doua carte, pe aceeaşi temă, dar care va urmări personajele secundare. Am în plan şi alte romane, nu neapărat în acea combinaţie de genuri. Îmi place să experimentez cu diverse concepte şi cred că ceea ce vreau să public va plăcea cu siguranţă celor care s-au delectat cu „Anotimpul pumnalelor”.

 

          Ce sfaturile-ai da scriitorilor publicați de Gazeta SF, care doresc să debuteze în volum? Deși traseul tău nu e deloc unul standard, sigur ai unele învățăminte pe care să le împărtășești cu cei care urmează calea bătută.…

         

          Poate cel mai important lucru pe care l-am învăţat din experiența americană e că trebuie să fii răbdător. Ca şi scriitor am regretat deciziile luate în grabă şi, ca editor, regret deciziile altora (nu mă refer la scriitorii noştri). Deci nu am decât un singur sfat: alegeţi-vă editura cu grijă, veniți cu temele făcute de acasă (vi se cer bani pe publicare sau vi se dau bani conform unui contract, aveți distribuție, aveți vizibilitate, aveți promovare, vă vedeți cărțile în librării, sunteți plătiți la timp etc?), citiţi-vă contractele, nu vă grăbiţi! Se pierd talente şi valori din neatenţie, prin alegeri nefericite, din lipsă de promovare sau interes. Vorbesc din proprie experienţă şi aş prefera, acum fiind mai înţelept şi experimentat, să aştept doi ani ca să public la o editură care îmi asigură distribuție și vizibilitate (și un minim de raport de vânzări), îmi plătește drepturile de autor conform contractului și mă respectă, decât la una care îmi face promisiuni fabuloase și în realitate nu dă doi bani pe scriitor.

         

          Și pentru că tot veni vorba, ce calități ar trebui să aibă o carte pentru a fi luată în seamă de editura Crux Publishing? …

         

          Nu e vorba numai despre carte, cât şi despre autor. Trebuie ştiut că noi citim TOATE manuscrisele şi nu avem prejudecăţi, dar nu publicăm, de exemplu, autori care vor să-şi finanţeze singuri tirajul (pur și simplu nu e profesionist) – lor le explicăm cum ar trebui să stea lucrurile în realitate – şi nu colaborăm cu scriitori doar pentru că există – din acest punct de vedere avem criterii foarte clare despre cum trebuie să sune și să arate o carte la final – și este posibil într-adevăr să refuzăm lucrări care nu sunt conforme cu standardele impuse de echipa editorială. Trebuie, în primul rând, să vedem talent sau măcar potenţial, indiferent de genul abordat. Manuscrisele trebuie aprobate de cel puţin doi oameni din echipa noastră de trei, iar apoi putem începe o discuţie.

         

          Mulțumim pentru minutele acordate. La final, un gând pentru câștigătorul concursului?

         

          Felicitări şi lectură plăcută! Şi, sper, o recenzie pozitivă mai apoi. Numai bine!

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website