GSF45 banner01-650

mb          Interpretări, reinterpretări și variațiuni pornind de la pildele biblice s-au tot scrie și, fără-ndoială, se vor mai scrie. Fascinația omului modern (și nu numai) pentru originile miturilor și mai ales pentru învățămintele care ar trebui trase de pe urma lor, l-a făcut să caute mereu noi și noi moduri de a le înțelege, adaptându-le permanent și încercând să le muleze pe realitatea imediată, concretă, cea aplicabilă vieții cotidiene. Motivele care stau la baza unui demers de genul celui de față, anume de a rescrie, dezvolta și reanaliza o pildă clasică, pot fi multe, de la o căutare mistică proprie și până la un simplu exercițiu literar. Mult mai importantă este concluzia. Iar, în momentul în care acest demers a fost făcut public, concluzia care ne interesează este cea a cititorului.

          Am putea spune că nuvela – mini-roman „Întoarcerea fratelui risipitor”, cea care dă și numele volumului de proză scurtă al lui Mircea Băduț, pășește pe cărări bine bătătorite în analiza pe care și-o propune. E suficient să amintim pilda avută în vizor și deja personajele principale ni se revelează, fiecare împreună cu rolul pe care-l joacă: tatăl, fratele plecat și fratele rămas. Însă, spre deosebire de original, accentul nu este pus pe judecata tatălui și pe exuberanța acestuia la revederea fiului plecat, ci pe analiza rațiunilor care au stat la baza deciziei celor trei personaje în momentul în care fiecare și-a luat hotărârea.

          Un element de noutate pe care povestirea de față îl introduce constă în punctul variabil din care privim. Ne vom regăsi judecând pe rând din perspectivele celor trei personaje, ascultându-le raționamentele și cântărindu-le motivațiile, încercând – mai mult sau mai puțin conștient, dar inevitabil – o auto-analiză. Prin prisma variabilă și prin cadrul schițat foarte lapidar, pilda devine atemporală, universal-valabilă. Nu de puține ori, parcurgând sofismele unuia sau altuia, ne vom regăsi (sau dimpotrivă) pe noi înșine. Cine suntem? Cei care pleacă, sau cei care stau? Aventurierii sau statornicii?

          Odată cu alegerea numelor personajelor ca derivații ale altor personaje biblice, copiii lui Adam și ai Evei, ne este aproape subliminal indusă ideea că cel care pleacă este personajul negativ, fratricidul, idee care însă nu este susținută absolut deloc pe parcursul povestirii. Ceea ce ar putea părea, la o primă vedere, o scăpare, se dovedește a fi de fapt o invitație la reflecție, un subtil semn care ne arată o preconcepție.

          Textul nu trage concluzii, nu se erijează în judecător, nu pilduie – așa cum ne-am aștepta – ci se mulțumește doar să expună, deloc imparțial sau echidistant, căci urmărește gândurile personajelor, dar cinstit, pledând în favoarea tuturor fațetelor, o problematică și-l invită pe cititor să-și dezvolte propriile păreri și, de ce nu? să-și răspundă, într-o oarecare măsură, la întrebarea: „Eu care dintre ei sunt?”

          Pe lângă elementul central despre care tocmai am vorbit, volumul mai cuprinde o serie de povestiri și eseuri. Despre cele din urmă n-am să vorbesc eu aici, deoarece analiza analizei nu știu dacă poate servi cuiva la ceva, ci am să mă mulțumesc doar să le numesc interesante și pertinente, nedezvăluind nimic mai mult.

          Voi trece însă în revistă foarte succint, deoarece mă tem că nu pot spune prea mult fără a răpi cititorului din plăcerea lecturii, ele însele fiind foarte scurte, câteva dintre povestiri, începând cu cea care deschide cartea, „Un basm contorsionat”. Formată din două bucăți de sine stătătoare și captând imediat atenția prin perspectiva inedită, ea insinuează în primă fază o jumătate de poveste pe care o spune apoi direct, printr-o altă jumătate, cele două istorisiri convergând către punctul terminus comun. Cele trei povestiri „Intersecții paralele” ne vorbesc despre relațiile dintre oameni, expunând ceea ce sunt și insinuând ceea ce ar fi putut să fie. „Cataliză canicula” gravitează în jurul luptei dintre percepții și realitate, materializată în relația om-porumbel. În fine „Euterpiene” ne vorbește despre strădaniile unei trupe de rock de a fi originală și despre neplăcerile care decurg din acest deziderat. Vrei să fii original? La fel vrea toată lumea!

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website