GSF82 banner-650
dark-serial          Serial german? Neee, nu sună bine. Ultimele seriale germane văzute pe posturile Televiziuniii Române arătau un fel de roboței cu chip uman, care se mișcau de colo-colo parcă într-o simulare a unei lumi perfecte. Până și criminalii arătau ca ieșiți din Neckermann, înțoliți fiind la patru ace. Cam astea îmi erau gândurile când, deschizând Netflix, am văzut reclama (bine, hai să-i zicem trailerul) la noul, extraordinarul, aproape neverosibilul serial Dark, sau așa cum e prezentat la noi: Întuneric. Și nu am regretat.

          Am să repet la început câteva platitudini, locuri comune pe care le puteți auzii de la toți fanii serialului (o da, serialul, deși doar la primul sezon, a strâns cu hărnicie germanică o mulțime de fani și fănele). Așadar: e mai bun decât Stranger Things. Ar putea fi mai bun, dacă actorii ar fi mai carismatici (bine, ok, este mai bun din alte puncte de vedere). Aduce un pic cu Twin Peaks. Aduce, dar așa, cum să zic, privit din avion. Poate prin atmosfera încărcată și atotprezența pădurii. Este un serial fantasy. Nu, nu este un serial fantasy. Dark este un science-fiction pur, un așa numit noir SF. Nu voi argumenta afirmațiile de mai sus. Trebuie să-l vedeți și să judecați singuri, dacă e așa sau nu e așa.

          Subiectul serialului este unul simplu, destul de des folosit. Începe cu o sinucidere suspectă a lui Michael Kahnwald (Sebastian Rudolph), urmată de dispariția unui copil, Mikkel Nielsen (Daan Lennard Liebrenz). Cele două familii îndoliate se dovedesc a fi mai legate între ele decât par la prima vedere. Conexiunile cu evenimente din trecut și cu centrala nucleară din apropiere crează un carusel de senzații și imagini. Serialul mizează mult pe paradoxurile generate de posibilitatea călătoriei în timp, dar într-un fel diferit, științific, dar greu de înțeles.

          Ceea ce atrage de la început este atmosfera. Apăsătoare chiar și atunci când totul este liniștit. Orășelul, dependent de funcționarea unei centrale nucleare, cu școala, poliția și casele sale aruncate printre arborii unei păduri, pare complet rupt de restul lumii, neschimbat de la înființarea centralei. De altfel, mișcările pe axa timpului, intermediate de ceea ce pare o grozăvie aflată într-o peșteră din pădure, arată același orășel, cu aceeași oameni, mai tineri, dar parcă neschimbați în provincialismul lor.

          Intriga este destul de sofisticată, regizorul Baran bo Odar preferând o abordare sinuoasă a acțiunii, cu multe fire narative paralele, personaje ce par a nu-și avea locul, pentru ca apoi să devină esențiale. Toate indiciile presărate de-a lungul episoadelor căzând cu grație, la locul lor, în final. O abordare aș zice à la David Fincher. Este ajutat și de mișcarea intrigii în planuri temporare diferite.

          Pe final voi spune că este un serial proaspăt, viu, interesant de urmărit. Aduce o perspectivă nouă unei teme prea des folosită, și folosită prost, în seriale și filme hollywoodiene. Dark este primul serial german produs de Netflix și este o reușită totală. De remarcat deschiderea Netflix către producțiile, sau coproducțiile, internaționale. Serialul brazilian 3% este o altă reușită.

          Aștept cu interes sezonul doi.

          Un mic anunț: a început sezonul doi din excelentul serial Dark Gently’s.

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT. A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan. Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016, Premiul RomCon 2017) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre, Domino (în colaborare cu Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, Tritonic, 2017) – roman.

More Posts