steampunkwp-3840-2352-wallpaper

          Cunoscutul filosof francez Jean Baudrillard (1929-2007) a analizat în eseurile sale starea de alienare ce caracterizează civilizaţia modernă şi distanţarea ei tot mai pronunţată de realitate. Printr-un spirit de observaţie pătrunzător, a reuşit să distingă o serie de probleme grave ce afectează viaţa omului modern, pe care mass-media şi convenţiile culturale l-au capturat, asemenea zeiţei indiene Maya, într-un Văl al Iluziei.

          Concepţiile lui Baudrillard, ca şi filosofia Advaita Vedanta, alegoria Peşterii lui Platon sau ipoteza carteziană a „demonului rău”, fac parte din efortul perpetuu al speciei umane de a transcende aparenţele, în căutarea unui adevăr ultim. Precum în cazul eroului Neo din filmul Matrix, inspirat de ideile lui Jean Baudrillard, momentul adevărului ar putea să depăşească orice imaginaţie.

          Jean Baudrillard s-a născut în localitatea Reims din nord-estul Franţei. În timpul studiilor de liceu, a fost iniţiat de către profesorul său de filosofie Emmanuel Peillet în disciplina patafizicii, un curent filosofic conceptual ce îşi propunea să stimuleze gândirea nonconformistă.

          În 1948, la Paris a fost fondat un Colegiu de Patafizică, structurat după modelul unui ordin religios din Evul Mediu. Avându-l drept magistru pe Baronul Jean Mollet şi vehiculând motto-ul Eadem Mutata Resurgo (Revin acelaşi, dar metamorfozat), Colegiul de Patafizică a devenit un spaţiu de divertisment intelectual pentru mulţi artişti şi scriitori francezi, printre care s-au numărat Eugene Ionesco, Boris Vian şi Jean Genet. Ulterior Jean Baudrillard avea să deţină în cadrul acestui „ordin filosofic” rangul de Satrap. Patafizica avea să exercite un rol decisiv în elaborarea ideilor novatoare care l-au consacrat.

          După ce a studiat la Sorbona limba şi literatura germană, a predat germana în diverse instituţii de învăţământ şi a publicat lucrări de critică literară şi traduceri.

          Până la urmă a ales să se reorienteze spre sociologie, definitivându-şi teza de doctorat Sistemul Obiectelor, o analiză tranşantă a societăţii de consum. În această lucrare, publicată în 1968, Jean Baudrillard argumentează ideea că produsele comerciale nu reprezintă pentru consumatorii lor numai o valoare materială, ci şi una simbolică, de „fetiş”. Achiziţionarea lor este dictată de o adevărată ideologie a consumului în masă. Uneori valoarea reală a acestor produse este nulă, fiind substituită în totalitate de valenţa lor simbolică, întreţinută prin publicitate. Este cazul fenomenului Coca-Cola, o „apă cu zahăr” transformată în obiect de veneraţie religioasă, în pofida presupuselor sale efecte nocive.

          Viziunile lui Baudrillard asupra consumului în masă se întâlnesc cu cele ale lui Marshall McLuhan şi ale lui Alvin Toffler, care considerau că opţiunile consumatorilor pentru un anumit tip de produse le consolidează individualitatea, marcându-le adeziunea la un mod de viaţă specific.

          Contrar apartenenţei sale la un mediu cultural eminamente de stânga, pe parcursul anilor Jean Baudrillard s-a disociat tot mai mult de ideologia marxistă. Deşi aversiunea sa faţă de societatea de consum şi încrederea în iminenţa revoltei individului contra acestei condiţii ingrate coincide, pe anumite segmente, cu concepţiile anticapitaliste şi neomarxiste, Baudrillard nu a considerat că aşa-numita clasă muncitoare va exercita un rol important în progresul societăţii.

          Pe parcursul unei cariere ştiinţifice deosebit de prolifice, gânditorul francez a publicat câteva zeci de volume de eseuri, precum Societatea de Consum: Mituri şi Structuri (1970), Oglinda Producţiei (1973), Schimbul de Simboluri şi Moartea (1976), Extazul Comunicării (1987), Iluzia Sfârşitului (1992), Crima Perfectă (1995), Iluzia Vitală (2000). A abordat o serie de subiecte de actualitate, precum războiul din Irak. În volumul Războiul din Golf nu a avut loc (1991), a opinat că versiunea televizată a Operaţiunii Furtună în deşert, în care realitatea dură a războiului a fost mascată de cenzură, n-a fost decât o înscenare mediatică de proporţii. La scurt timp după tragedia de la 11 septembrie 2001, a publicat cartea Spiritul Terorismului sau Recviem pentru Turnurile Gemene.

          Simulări şi Simulacre, editată în 1981, rămâne însă cea mai importantă lucrare a lui Jean Baudrillard, unde autorul dezvoltă ipoteza în conformitate cu care societatea modernă a devenit prizoniera unei lumi iluzorii. Aceleaşi clişee culturale, induse prin intermediul mass-media şi sistemului de educaţie, întreţin o aparenţă a normalităţii, în timp ce lumea reală a depăşit-o demult, normalitatea încetând să mai existe.

          Civilizaţia umană s-a înstrăinat continuu de realitate încă din perioada Renaşterii, atunci când simbolurile au substituit obiectele reale pe care urmau să le reprezinte. Enigmatica tranziţie de la magie la ştiinţă, construcţia societăţii moderne şi apariţia ideologiilor, prefigurate în Renaştere, au constituit şi temele monografiei lui Ioan Petru Culianu Eros şi Magie, care a situat originile manipulării mediatice în tehnicile oculte de iluzionare.

          Momentul separării de realitate şi natură poate fi identificat chiar în preistorie, atunci când omul a început să-şi transpună percepţia lumii în simboluri şi limbaje şi să-şi mecanizeze viaţa. Această stare de fapt îmi aminteşte de o replică memorabilă a personajului Tyler Durden din Fight Club: „Lucrurile pe care le posezi ajung să te posede ele pe tine.”

          În acelaşi sens, Jean Baudrillard se referă la o povestire borgesiană, în care Imperiul Roman creează o hartă atât de detailată, încât aceasta ajunge să înlocuiască lumea reală. Astăzi din acea „hartă” au rămas doar nişte ferfeniţe fără nici o referinţă la realitate. De fapt, realitatea obiectivă şi-a sistat existenţa, în locul ei desfăşurându-se acum un îngrozitor Deşert al Realităţii, idee ce conduce la viziunea buddhistă conform căreia esenţa lumii este neantul.

          Civilizaţia a eşuat în propria sa pastişă. Concepţiile lui Baudrillard asupra unui Sfârşit al Istoriei se întâlnesc cu cele ale lui Francis Fukuyama, dar spre deosebire de cel din urmă, Baudrillard nu vedea un final utopic al istoriei, ci sucombarea evoluţiei într-o non-existenţă atemporală şi aspaţială.

          În cadrul unei conferinţe susţinute în 1999 la Biblioteca Universităţii din California, Baudrillard a afirmat că tehnologiile de comunicaţie au realizat un adevărat Masacru al Realităţii: astăzi orice individ poate să-şi întrerupă prezenţa fizică, perpetuându-şi existenţa mediatică fără ca această dispariţie să fie sesizată. Publicul modern percepe lumea înfăţişată în programele de ştiri cu pasivitate şi detaşare, ca pe un spectacol, ca pe o vedere din fereastra unui tren în mişcare, sau ca pe un număr de circ dintr-un parc de distracţii.

          Scenariile apocaliptice legate de disoluţia lumii într-o irealitate, prefigurate de Jean Baudrillard în Simulări şi Simulacre, i-au inspirat pe producătorii Andy şi Larry Wachowski la realizarea filmului Matrix. Volumul a făcut parte şi din lista de lecturi obligatorii ale actorului Keanu Reeves, protagonistul acestei pelicule. Fraţii Wachowski au preluat în Matrix chiar fraze din cartea lui Baudrillard, ca în cazul replicii personajului Morpheus Welcome to the desert of the real, rostite atunci când acesta îi dezvăluie eroului Neo ruinele înspăimântătoare ale civilizaţiei, captive într-un Oblivion virtual, în care timpul s-a oprit pentru totdeauna în anul 1999.

          Seria Matrix nu este unicul caz când o superproducţie hollywoodiană integrează idei filosofice. În saga Războiul Stelelor, regizorul George Lucas s-a inspirat din concepţiile antropologului Joseph Campbell, iar pelicula Avatar a fost inspirată de Teoria Gaia a ecologului James Lovedale. Succesul imens al acestor filme, ca şi al ideilor ce le-au stat la bază, demonstrează interesul constant al publicului pentru speculaţii intelectuale şi dorinţa lui de a accede la adevăr.

          

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube