GSF87ban01-650

 

          Prozator şi critic literar, Voicu Bugariu a scris literatură SF, nonficţională, critică, istorie literară şi reportaje. Printre scrierile sale SF se numără Sfera (1973), Stephen King (2002), Curtezana onestă şi astrologul (2011), romanele Zeul apatiei (1998) şi Animalul de beton (1999), ultimele două fiind publicate sub pseudonimul Roberto R. Grant. Cele mai cunoscute povestiri SF ale sale sunt Vocile vikingilor (1970) şi Lumea lui Als Ob (1981).

          Jocul Zeilor, roman apărut în 2017, este un elogiu adus inocenţei, însă nu văzută ca simplitate ori ca incapacitatea de a te integra într-o societate în care cuvântul de ordine este fii un învingător sau lasă-te învins. În Jocul Zeilor inocenţa devine o viziune asupra existenţei definitorie pentru oamenii sinceri, curaţi la suflet, care nu au fost încă otrăviţi de tarele societăţii contemporane: arivism, lăcomie, invidie, concurenţă cu orice preţ, conform conceptului american ridicat la rang de filosofie de viaţă: în orice competiţie nu există locul doi, doar învingători şi învinşi.

jzvb          Personajele lui Voicu Bugariu nu fac parte din niciuna dintre categoriile menţionate. Nu sunt interesate, atrase, obsedate de ascensiunea pe scara socială şi nu se consideră nişte învinşi, chiar dacă nu se bucură de atributele unui succes vizibil, cuantificabil material.

          Jocul Zeilor împleteşte patru planuri ale naraţiunii, egale din punct de vedere al relevanţei în ideatica romanului. În primul rând este urmărită devenirea adolescentei Eduarda care, la doisprezece ani, este posesoarea unui IQ einsteinian, care îi va conferi un loc la masa zeilor ce hotărăsc destinele umanităţii. Totuşi, Eduarda alege să îşi păstreze candoarea, să joace după reguli stabilite de ea, nu de entităţile nonumane, benevolente sau nu, cu care vine în contact pe parcursul acţiunii.

          Pe planul doi este prezentat destinul bunicului său, Edoardo, fiul unui zidar italian stabilit în România, şi care, în amurgul unei vieţi trăite sub semnul banalului, descoperă în nepoata sa un sens neaşteptat al existenţei.

          În al treilea plan narativ evolueză părinţii Eduardei. Tatăl, Paul Mitanidis, este un modest profesor de română ale cărui venituri abia reuşesc să asigure un trai decent familiei şi, mai ales, soţiei sale, atrăgătoarea Giovinezza Mitanis, născută Bizdideanu care, la 38 de ani, este capabilă încă să frângă inimi şi să trezească pasiuni mistuitoare. Nemulţumită de existenţa alături de un soţ şters, ratat, lipsit de ambiţii, profesoara de geografie găseşte un nou partener de viaţă în Robert, un fotbalist celebru, idolul femeilor şi… sincer îndrăgostit de Giovinezza. În loc să se revolte, soţul părăsit îşi acceptă eşecul cu resemnare, atitudine care, paradoxal, se va întoarce în favoarea sa. Concluzia autorului? Sinceritatea, generozitatea şi puritatea sufletească pot câştiga, uneori, pariul cu viaţa.

          Există însă şi un al patrulea plan al cărţii, cel în care tatăl Nicoletei – prietena Eduardei − Innocentius Ionescu, un alt suflet romantic şi nefericit, părăsit de soţie şi care îşi caută o ancoră de salvare, va ajunge să fie fascinat de Paloma, o ţigăncuşă ignorantă, analfabetă, fără scrupule morale, dar… reprezentanta unei culturi străine, la fel greu de înţeles sau conceput ca o civilizaţie sosită din spaţiul cosmic.

          Autorul coase cu meşteşug cele patru fire narative în aşa fel încât să rezulte o tapiserie originală, neaşteptată şi plină de învăţăminte. Cea mai importantă dintre ele ar fi următoarea: nu avem nevoie de superoi în literatură pentru a face o carte demnă de citit. Oamenii obişnuiţi pot fi la fel de interesanţi şi avem multe de învăţat de la ei.

          Iar prima lecţie etică este evidentă la finalul romanului: în anumite situaţii, naivitatea nu este un defect, ci o calitate.

 

         

Rodica Bretin

Rodica Bretin

Scriitor, cercetător ştiinţific, editor, realizator de programe TV, are o bogată activitate culturală. A fost redactorul-şef al Editurii Baricada, al Editurii Nova şi al Companiei Naţionale de Film, Televiziune şi Video „Canal b“ şi lector al redacţiei „Ştiinţă - Frontierele cunoaşterii“ din Editura „Cartea de buzunar“, a participat la cercetări istorice şi arheologice în Languedoc (Franţa) şi Milano (Italia). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Marea Britanie). A publicat nouă volume personale de beletristică: „Efect Holografic“ (1985); „Şoimul Alb“ (1987); „Uriaşul cel Bun“ (1989); „Drumul fără Sfârşit“ (1991); „Cel care Vine din Urmă“ (1993); „Lumea lui Hind“ (1998); „Omul de Nisip“ (2000); „Fecioara de Fier“ (2002; 2006; 2014); „Cetatea fără trecut“ (2015). Premii: „Premiul pentru cea mai bună proză străină“ (1996) la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela „Negura“. „Premiul Volaverunt“ (2001) (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela „Conquistadorul“. „Premiul pentru cel mai bun roman străin“ (2005) al Fantasia Art Association, pentru romanul „Fecioara de Fier“, publicat în serial de revista „The Historian“ din Truro (Cornwall – Marea Britanie). În publicistica istorică dedicată frontierelor cunoaşterii i-au apărut volumele: „Dosarele Imposibilului“ (2003); „Tunelul Timpului“ (2003); „Poarta Vrăjitoarelor“ (2004; 2015); „Poltergeist – atacatori invizibili“ (2005); „Misterul Lumilor Paralele“ (2006); „Naufragiaţi în Timp“ (2006); „Călătorii în timp şi lumi paralele“ (2015); „Războinicii Nordului“ (2015); „Cronicile Imposibilului“ (2015).

More Posts