„Pe lângă ceea ce îți pot face oamenii, moartea este, incomparabil, mai blândă.” (Gabriel Petru Baetan)

 

          Eric era de o frumuseţe rară, un băiat cu adevărat special. Avea ochii mari şi albaştri şi părul blond, care îi cădea pe umeri, dându-i un aspect de copil intelectual şi rebel în acelaşi timp.

          Tânărul era conştient de această frumuseţe pe care i-o dăduse natura.

          Frumuseţea e trecătoare, iar el ştia acest lucru mai bine ca oricine. De aceea, nu lăsa să-i scape nici măcar un moment în viaţă în care se putea distra. Cu atât mai puţin vreo femeie. Şi se părea că acestea roiesc precum albinele în jurul acestui tânăr de numai nouăsprezece ani.

          Într-o zi, tatăl îşi chemă fiul la o discuţie serioasă:
          – Ascultă, Eric…  

          Patrick se uită încântat la fiul lui. Erau leiţi, la fel de frumoşi. Încă se putea numi un bărbat frumos, deși avea o vârstă considerabilă.

          – Da?  

          Băiatul tocmai ştergea frumosul său Camarro SS, primit în dar de la tatăl său la vârsta de şaisprezece ani.  

          – Vrei să vii în casă? Avem de discutat ceva foarte serios.

          Patrick Compton era om de afaceri. Se apropia de şaizeci de ani și, inevitabil, de ieșirea la pensie. El şi soţia avuseseră un singur copil, făcut la bătrâneţe. Din nefericire, ea se stinsese din viaţă în timpul naşterii. Un copil la vârsta de patruzeci de ani nu e uşor de adus pe lume.

          Eric se uită urât la tatăl său. În urmă cu o jumătate de an se produsese o ruptură între ei, deoarece bătrânul se îndrăgostise de o femeie – sau fată. O târfă în viziunea lui, fiindcă Michelle avea douăzeci şi trei de ani. Doar cu cinci ani mai mult decât el.  

          În nici jumătate de an, ea reuşise să-l facă pe omul de afaceri să o vrea de soţie.       

          – Ce vrei, să vă fiu cavaler de onoare sau ce?! se răsti Eric la tatăl său.

          Cu toate astea, îl urmă pe drum spre casă. Nu era dispus să-i asculte pledoaria despre intrusa care venise în casa lor, îi luase locul mamei sale și îi toca încetul cu încetul banii pe care trebuia să-i moștenească.

          – Nici n-ai tu idee cât de tare te-aș ruga să nu fi impertinent. Știu că ești furios. Pe naiba, chiar știu, dar…

          Patrick oftă și deschise ușa unei case enorme, invitându-l pe fiul său înăuntru. Intră în urma lui, după care se îndreptară împreună spre living. Nici nu avea idee ce – sau, mai bine zis, cum – avea să-i spună mai exact fiului său că vrea să se căsătorească.    

          Eric se aruncă pe canapeaua de piele, scârbit la gândul că tatăl lui o tăvălea pe Michelle pe acolo și prin toată casa. Poate că și-n camera lui se tăvăliseră. Gândul îi făcu greață și se strâmbă.

          – O să rămâi așa dacă te mai prostești.

          – Sunt prea frumos s-o fac, rosti în schimb și umblă în buzunar, după pachetul de țigări. Îl scoase și-l deschise, luând una dintre ele și bricheta.

          – Nu-nu-nu-nu, ce am vorbit noi despre fumat, dragul meu?
          – Tată, să nu discutăm acum despre ce căcat e bine să faci și ce nu, fiindcă tu chiar nu ești în postura în care să comentezi în fața mea. Acum, fumându-mi nenorocita asta de țigară, sunt gata să te ascult. Pregătit moral. Spune ce-ai de spus, sunt un om ocupat.

          Patrick trase aer în piept, încercând să ignore sarcasmul. Chiar nu era ușor pentru el să dea vestea aceea unicului său copil.

          – Eu și Michelle am hotărât că a venit timpul să ne căsătorim, și…

          – Și?! Pe dracu, niciun „și”! Michelle poate să-mi fie soră sau gagică, iar tu visezi căsătorie? Ai șaizeci de ani, ce crezi că o să poți să-i faci tu ăleia? Tipa caută să călărească măgari cu portofele și tu ești prostul care i-a căzut în plasă. Prost de zdrăncăni!

          – Eric, treci în camera ta! urlă Patrick scos din minți. Figura sa era de-a dreptul înfricoșătoare.

          – Du-te, mă, și-mpușcă-te! Am nouăsprezece ani, ce o să-mi faci? Mă pupați aici, rosti indicând partea dorsală fără nicio rușine. Domnule Patrick Compton, sunteți un măgăruș, iar Monique e doar o altă divă care vrea să se îmbogățească pe spatele unui bou!
Fără alte cuvinte, se îndreptă către camera lui. Și asta nu pentru că-l asculta pe taică-su. Era, oricum, imposibil să pedepsești un astfel de pui de bogătaș.  

          În camera sa, își adună fiecare haină. Coborî rapid în living, ca să descopere că taică-su plecase deja, și aruncă cele două valize adunate în portbagajul bolidului. Era cazul să meargă câțiva kilometri până la casa de la lac, din inima pădurii. Era locul lui favorit.

          Și nu doar pentru că apa îi reflecta frumoasa imagine, ci pur și simplu pentru natură și aer curat, dar și fiindcă era mai departe de tatăl său degenerat, care hotărâse că i-a venit de însurătoare când trebuia să se pregătească de nepoți.

          Ce ți-e cu toți nebunii… își spuse Eric în mintea sa, apoi căscă la volanul mașinii.

          Se instală imediat de cum ajunse. Se așeză în pat, să tragă un bine meritat pui de somn – gândea el –, ca drept răsplată pentru muștruluirea pe care i-o dăduse tatălui său, un mascul bătrân în călduri. Apoi se gândi la Michelle…  

          Trebuia să se răzbune pe ea. Să se căsătorească cu tatăl lui, să-i ia locul mamei ?
Indiferent de cât de bogat era Patrick Compton, nu putea să o înlocuiască pe defunctă în ochii acestui copil. Deși nu apucase să-și cunoască mama, se formase un soi de legătură între ei. Nu putea suporta să-i fie luată în derâdere amintirea femeii care îl adusese pe lume.

          Totuși, cred că eu nu o cunosc cu adevărat pe această femeie… Și ar trebui să o fac.

          Tânărul scoase telefonul din buzunar. Avea numărul ei, deși niciodată nu îi fusese de folos. Niciodată, până acum, când trebuia să vadă dacă se înșela sau nu.

          Apelă.

          A sunat de câteva ori înainte ca Michelle să răspundă.

          – Eric?
 Era uimită de apel. De fapt, nu sperase vreodată ca ea și „fiul ei vitreg” să aibă o relație cât de cât normală, dacă nu ca două persoane care fac parte din aceeași familie.

          – Da, eu, ce faci?

          – Ăăăăă, ce să fac… Bine, mulțumesc, citeam ceva într-o revistă, despre nunți și…

          – Da, mă rog, mă doare undeva. Ia fii atentă, am ceva foarte important să vorbesc cu tine. Ai vrea să vii la cabana de la lac?  

          Michelle rămase puțin pe gânduri. Să se ducă, să nu se ducă? Putea el să fie de încredere?

          După câteva clipe, concluzionă că bărbatul nu îi poate face nimic rău și hotărî să îl întâlnească.  

          – Da, Eric, cred că pot să vin. Dar de ce la cabana din pădure? De ce nu în casă?
Auzi cum cel de la celălalt capăt al firului pufni nervos.

          – Viitorul tău soț s-a hotărât că vrea să mă dea afară. Ne-am certat. Acum, te aștept sau nu?

          – Da. Ne vedem cât mai repede.

             

          Câteva zeci de minute mai târziu, femeia se afla în fața cabanei, după cum promisese. Era îngândurată cu privire la nuntă și își punea multe întrebări cu privire la ce se va întâmpla cu Eric. Deși tânăr, și el era un bărbat puternic și îi putea face destul rău, în ciuda influenței tatălui său.

          Bătu încet, dar cu o curiozitate nerăbdătoare. Se îndoia că va găsi gazda aici, pentru că locul părea pustiu. Dar ușa se deschise câteva momente mai târziu și băiatul cu păr bălai, îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri negri, o invită înăuntru.

          – Ăă… Așa întâmpini tu musafirii?

          – Poftim? Faci parte din familie și asta nu mă va face să îmi schimb comportamentul. Ești un membru ca toți ceilalți. Hai să bem ceva!

          Fără să aștepte confirmarea ei, o trase înăuntru și închise ușa în urma lor. Au băut atât de mult, încât Michelle a căzut în mrejele celui care ar trebui să-i fie fiu (!) și făcu dragoste cu el. 

          Misiune îndeplinită.

 

          Era miezul nopții când Eric hotărî să ia o gură de aer. Se îmbătase zdravăn cu puțin timp înainte și acum simțea că are neapărată nevoie să-și revină. Avea o senzație de greață foarte puternică.

          Înainte să își dea seama ce face, se trezi că se atinge de Michelle, care se arcui în brațele sale, iar ceea ce a urmat după e lesne de înțeles.

          Trezit din nou, Eric se uită la ceas și văzu că indica ora trei. Zâmbi fără să vrea, aducându-și aminte cât de frică îi era când era copil mic de această oră nenorocită.

          Se ridică în șezut și-și luă boxerii pe el. Aruncă o privire peste umăr, la cea care avea să se căsătorească cu tatăl lui în curând. Pe buzele sale apăru un zâmbet mulțumit.

          O bătu pe coapsă ușor.

          – Și eu care mă gândeam că măcar mai ești virgină…

          Era ironie în vocea lui. Ea era pentru el doar o damă ușoară, care își vindea serviciile sexuale pe cât mai mulți bani. De data aceasta, pe banii tatălui său.

          Se făcuse foarte cald în cameră. Simțea neapărată nevoie să iasă afară și să se răcorească. Se îndreptă așa, dezbrăcat, către ieșirea cabanei și deschise ușa fără prea mare zgomot.

          Păși desculț pe lemnul verandei, apoi pe scările înguste și o luă agale spre lacul din pădure, o suprafață nu foarte întinsă de apă, despre care se zvonea că nu are fund. Deși înotător bun, nu se avântase niciodată în lac, fiindcă era plin de ierburi și nuferi.

          Îi era frică.

          Cu toate astea, iubea să-și privească frumusețea în oglinda acestui lac, printre florile de nufăr. Se apropie încet de pod, cu ochi pe cerul înstelat, în mare parte ascuns de crengile copacilor. Așa de tare îndrăgea spectacolul naturii!  

          Ajuns pe mijlocul podului, analiză fiecare stea în liniște, gândindu-se la întinderea uriașă a cerului și la întunericul abisal. Și-ar fi dorit să fie o stea și să se oglindească și el în frumusețea lacului său.

          Privirile îi coborâră încetul cu încetul pe lacul de oglindă, care îi trimise înapoi reflexia pură a propriei frumuseți.

          – Superb… Cu adevărat superb.

          – Eric.

          Vocea aceasta feminină rupse tăcerea profundă a pădurii, armonia nopții, legătura lui cu lacul.

          – Michelle, articulă el cu ironie. Ce vrei? De ce te-ai trezit din somn? Dormeai așa de frumos…

          Vocea sa trăda sarcasmul.

          – Te-ai folosit de mine, nemernicule. Vrei să-i spui lui Patrick că te-ai culcat cu mine ca să mă alunge…

          Auzind acuzațiile, chicoti.

          – De fapt, eu am vrut să văd cât de ușor te pot băga în patul meu. Judecând după ochii tăi, ai fost prea beată ca să îți aduci aminte de asta. Ei bine, draga mea Michelle, să știi că nu a fost nevoie decât să te sărut și să te mângâi puțin și imediat mi te-ai dăruit. Tu, cu mâinile tale, te-ai dezbrăcat, drăguțo. De fapt, chiar tu te-ai urcat deasupra mea. Ce să trag eu concluzie din tăcerea asta și din acțiunile tale? Tata nu ți-e de-ajuns, știu… Aveai nevoie de un trup tânăr, să te satisfacă. Și de două ori!  

          Michelle tăcu mult timp, reflectând asupra acelor cuvinte. Eric, însuși fiul lui Patrick! Patrick, cel cu care ea trebuia să se căsătorească. Eric – Patrick… Eric – Patrick… Patrick – Eric… Cine?  

          – Nu mă așteptam, știi? Eu chiar… Chiar te plăceam.

          Ochii femeii se inundară de lacrimi, care apoi se revărsară pe tenul ei alb.  

          – Am făcut greșeala să cred că ești altfel… Dar ești la fel ca toți cei de vârsta ta, un nenorocit fără pic de minte!

          Michelle se repezi brusc către el. Mâinile mici se opriră în pieptul lui și se folosi de toată puterea pe care o avea ca să-l împingă peste brațul podulețului din lemn.  

          – Târfă ordinară!

          Eric o apucă de păr. Pentru un moment, Michelle simți că-i smulge pielea capului, apoi crezu că greutatatea lui avea să o tragă și pe ea în lacul rece al nopții.  

          Dar șuvița de păr s-a rupt. A fost dureros, dar cel puțin s-a terminat repede. 

          – Târfo! strigă Eric.

          Glasul său a zburdat printre copac, a fost purtat departe. Sperie păsările adormite și câteva veverițe.

          Liniștea nopții, perturbată de strigătele celor doi, fu și mai mult tulburată de sunetul corpului lui Eric atunci când atinse apa lacului. Învolburându-se pe dată, oglinda se sparse în valuri și înghiți bucuroasă acest nou-venit.

          Răceala îi înconjură corpul, i-l pătrunse. Apa se închise ca ușile unei pivnițe deasupra sa, lovindu-l cu putere peste față, piept, înconjurându-l, protejându-l și în același timp, atrăgându-l în mrejele morții.

          Pentru el, Moartea se deghizase într-un întreg lac și-l așteptase încă de când era copil, în același loc, cu aceeași liniște mereu, aceeași formă, culoare, același veșnic scop. Și aceeași imagine dulce a propriului eu.

          Te rog… Sunt al tău, dar mai lasă-mă să-i spun ceva tipei, ceru Eric și, ca și cum apa îl asculta, se mai deschise o dată deasupra sa.

          Putu să o vadă pe femeia care se uita în jos, agățată strâns de brațul podului peste care căzuse el, masându-și pielea capului și plângând. Atunci Eric își dădu seama că îi smulsese din el.

          – Hei, Michelle. Tocmai ai luat SIDA!

          Zicând asta, apa l-a înghițit în totalitate cu răceala ei de gheață. A încercat să înoate, cu toate că știa că nu are rost. Pe măsură ce-și mișca picioarele, nuferii și algele se rotiră în jurul gleznelor sale, trăgându-l spre fundul nevăzut al lacului.

                       

          Accidentul a fost mediatizat, presa a scris foarte mult despre Eric Compton, dată fiind importanța tatălui său. Asta, desigur, a făcut o publicitate deosebită pădurii.

          Lacului i s-a dat numele de „Lacul lui Eric”, apoi oamenii din împrejurimi au început să vorbească despre apele ciudate ale acestuia. Vizitatorilor și localnicilor ajunsese să le fie groază să se reflecte în apele lacului, fiindcă se spunea că cel care și-a văzut imaginea acolo avea să moară până la apusul soarelui.

          De multe ori, oamenii au raportat poliției persoane ciudate, în general femei, care veneau în nopțile cu lună la lac și dansau lasciv, strigau vorbe ciudate și cântau. Locul s-a umplut la scurt timp de simboluri ciudate și a început să circule legenda că la Lacul lui Eric vin vrăjitoare care să-i aducă ofrandă, să le ajute să prindă bărbați însurați în mrejele lor.

  

          La o lună după accident, Michelle veni agitată în bucătărie. Ea și Patrick amânaseră căsătoria din cauza doliului, dar stăteau împreună.

          Viitorul ei soț se afla la masă, sorbind o cafea.

          – Patrick, sunt însărcinată!

          Michelle radia de fericire, dar Patrick se schimbase la față, devenise pământiu.

          – Iar eu sunt steril, veni răspunsul sec.

 

          Michelle descoperi, câteva luni mai târziu, că, pe lângă sarcina lăsată „cadou” de Eric, mai avea și SIDA. De disperare, femeia s-a aruncat în lacul fostului său amant, primind moartea în același fel ca acesta.

 

 

Gabriela-Beatrice Moisescu

Gabriela-Beatrice Moisescu

Gabriela-Beatrice MOISESCU s-a născut în Alexandria, Teleorman, în data de 21 decembrie 1995. Este elevă la Liceul Pedagogic "Mircea Scarlat", Alexandria. A început să scrie când eram copil. Pe lângă compunerile cerute la şcoală, scria povestioare, până când, în clasa a VI-a, am început să scrie basme. A debutat în 2010, în ziarul Teleormanul, cu un articol social, dedicat atenţiei oamenilor asupra celor cu mai puţine şanse primite de la viaţă, continuând ulterior să publice în revista online Scrie Liber - O ştire, o poveste, un zâmbet, o cafea, Revista de Suspans şi Gazeta SF.

More Posts