GSF60- banner01-650

          „A fi critic în SF”, îmi spunea într-o zi Voicu Bugariu, „înseamnă a fi condamnat la complezență. Vrând, nevrând, în mediul acesta, criticul devine promotor.” N-am aprofundat, n-am întrebat de ce, care sunt mecanismele care conduc în acea direcție sau cum s-ar putea evita lucrul acesta, bănuiam răspunsurile, așa cum probabil le bănuiți și voi.

          Însă nu pot să nu constat o oarecare deviere, cel puțin acum, mai nou, de la această regulă pe care a sintetizat-o dumnealui. Din mai multe puncte de vedere. În primul rând, în lipsa tot mai acută a criticilor autentici, rolul acestora a migrat, încet-încet, spre zona de blog sau, și mai rău, spre zona autorilor înșiși. Ce înseamnă să fii critic autentic? Păi… să ai cunoștințe de critică literară, evident, și să te ocupi cu asta. Mai direct, mai pe ocolite, să fii filolog și să studiezi literatura, ca profesie. Câți asemenea oameni activi mai există în SF-ul românesc? Ei, de-asta critica alunecă spre părțile celelalte.

          În al doilea rând, sau mai degrabă ca o consecință a punctului de mai sus, cum de recenzii și cronici de carte se ocupă scriitorii înșiși (deoarece nu voi vorbi despre critica de tip blog, aceea este ceea ce este, eventual i se poate reproșa că scrie la comandă, recenzii bune contra cărți, dar prefer să nu intru în acea temă, la o adică e ceva normal ca o editură să trimită cărți în scopuri promoționale, nu-i așa?), nu prea mai putem vorbi de complezență, atâta vreme cât critica fenomenului este preluată de către cei direct implicați.

          Acest simplu fapt și este destul pentru a alimenta „gurile rele” să comenteze:

          Aaa, X a scris de bine de Y? Păi normal! Că doar sunt prieteni, merg la bere împreună. Scriu pentru aceeași editură. X vrea și el să publice unde a publicat Y și are nevoie de o pilă. Y însuși are o editură și X vrea să publice acolo. Variante sunt multe.

          Sau, dimpotrivă:

          X mai nou scrie de rău despre Y? Da, că între timp s-au hârâit! Că Y nu l-a ajutat pe X cum spera el. Că acum sunt la edituri rivale. Că Y, ca un mare mitocan, deși X scrisese frumos despre el, și-a permis să-l critice. Că Y a scris de bine despre Z dintr-unul din motivele din paragraful anterior, iar X nu-l înghite pe Z dintr-unul din motivele din paragraful acesta.

          În fine, ați prins ideea. Nu prea pare că s-ar putea pune prea multă bază pe ce scrie un autor despre altul, atâta vreme cât sunt amândoi ancorați în fenomen, nu-i așa?

          Ei bine, ba se poate. Dar cu moderație și cu o doză de circumspecție. Și niciodată pe a unui singur om. Căci, oricât de înverșunat ar fi respectivul, pro sau contra, cumva tot trebuie să-și argumenteze critica. Altfel nu e critică. Deci ceva tot veți afla despre cartea respectivă, de la oricine se obosește să scrie despre ea. Indiferent de motivație. Încercați însă să dați la o parte componenta emoțional-afectivă și s-o analizați pe cea obiectivă. Și încercați să găsiți cât mai multe păreri. Pe cele prea hotărâte, tratați-le cu reticență mai mare, celor mai moderate, acordați-le mai multă atenție. Ar fi un demers costisitor și, la o adică, de-a dreptul penibil pentru cititor să se informeze despre relațiile care există între autori, dar ele cam ies la iveală din ton. Încercați, deci, să treceți peste concluziile recenziei și să extrageți din ea doar informația rece. În lipsa unei critici de specialitate viguroase, ce altceva se poate face? Să citim orice ne pică-n mână? Până la urmă, de ce nu? Probabil că am avea mai multe șanse să dăm peste ceva bun, decât am avea dacă l-am asculta exclusiv pe mai-sus numitul X.

          Eu însumi am militat tot timpul în favoarea ideii că scriitorii trebuie să se promoveze între ei, la fel cum am afirmat și că e foarte important ca cititorul să se informeze înainte de a cumpăra o carte. O fac și de data asta, cu mențiunea că o recenzie e cu atât mai valoroasă cu cât dă mai multe informații și emite cât mai puține păreri.

          Părerea mea.

          

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website