Luna aceasta revista Nautilus ne delectează cu noi capitole din foiletonul domnului Sămărghiţan, cu un text interesant la secţiunea Multivers şi cu alte trei proze, dintre care una mi-a atras în mod deosebit atenţia. Consemnez modul îngrijit în care au fost redactate toate aceste texte, greşelile gramaticale fiind de-a dreptul rare, lucru care nu poate decât să ne bucure. 

Prima dintre cele trei proze, intitulată “Paradisul Persefonei” şi semnată de Andreea B. Dumitraşcu, este un text al prefacerii, al unei permanente construiri şi distrugeri, elemente ce se transmit până la nivelul semantic. Revenirea constantă şi fără nicio notă revelatoare la cele trei personaje principale (Persefona – personajul narator, Dorian Gray şi yakul) încifrează textul şi-l încătuşează în limite imposibil de trecut, iar lucrul acesta constituie, în opinia mea, şi punctul slab al lucrării de faţă: tema aleasă, ori cât de bine s-ar îmbina ea cu stilul, este lipsită de o tramă propriu zisă, iar acţiunea se afundă sub celelalte elemente, devenind o simplă stilizare a ceea ce ar fi putut fi.

Erată: Continuu, să ruleze
Stil: 8,6
Temă: 8,4
Intrigă: 8,0
Originalitate: 8,3
Atmosferă: 8,5

Cea de-a doua proză poartă de titlul “Întoarcerea acasă” şi este semnată de Mircea Liviu Goga. Este un text de atmosferă, un text al ideilor, autorul recreând cu succes stranietatea prezentă în unele dintre poemele lui Nichita Stănescu, şi mai puţin un text de acţiune, motiv pentru care riscă să plictisească cititorul care s-ar fi aşteptat la o proză ceva mai alertă şi cu o intrigă mai bine conturată. Consider că textului de faţă i-ar fi stat mai bine sub forma unor mici poeme, decât a unei proze ştiinţifico-fantastice, întrecerea dintre o persoană şi propriile sale simţuri (cu privirea în acest caz) necesitând o poveste principală în care să fie integrată şi nu invers, aşa cum se întâmplă în textul de faţă.

Erată: –
Stil: 9,0
Temă: 8,7
Intrigă: 8,0
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 9,0

Cea de-a treia proză se numeşte “Homunculi de lut”, poartă semnătura lui Gheorghe Recheşan şi este, fără nicio urmă de îndoială din partea mea, piesa de rezistenţă din numărul 48 al revistei Nautilus. Impresionând prin stilul melodios, încărcat cu epitete, figuri de stil şi cuvinte împrumutate din vocabularul popoarelor migratoare ce străbat necontenit deşertul, autorul ne prezintă o poveste care are aerul unei legende. Tema căutării, împletită în final cu cea a regăsirii, face din personajul principal un arhetip al năzuinţelor şi neliniştilor umane, chiar dacă în proza de faţă ceea ce acesta caută poate părea ordinar omului care a trăit departe de arşiţa deşertului. Citind această proză înţelegem mai bine modul în care s-a simţit Exupery în momentul în care a fost salvat de la moarte de un beduin care i-a oferit apă. Dacă Tutuola ar fi ştiut să scrie atât de bine, astăzi cred că fi fost la fel de celebru ca Marquez.

Erată: înafară
Stil: 9,4
Temă: 9,5
Intrigă: 9,1
Originalitate: 9,5
Atmosferă: 9,4

La secţiunea Foileton, Călin Sămărghiţan îşi continuă epopeea “Câmpiile albastre de sub orizont”, prezentând mai departe aventurile lui Sebaastian şi a ogăriţei Nhaia, dezvoltând în mod natural textul şi închegând într-un mod dezinvolt acţiunea.

Erată:
Stil: 8,7
Temă: 8,8
Intrigă: 8,8
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 8,7

La secţiunea Multivers putem lectura textul “Până la căderea nopţii (Preludiu din Praga)”, semnat de Andra Soirescu şi Mihai Perşinaru. Proza, amplă şi împănată cu tot felul de digresiuni, nu este una lipsită de calităţi, chiar dacă acţiunea trece, de cele mai multe ori, în plan secund. Consider că se mai poate lucra la intrigă astfel încât textul să semene mai mult cu o povestire din Edgar Allen Poe şi mai puţin ca o dramă cu iz antic.

Erată: aranjate pentru [a] forma iluzia
Stil: 8,6 (deşi nu am rezonat cu unele expresii, fluiditatea stilului m-a încântat)
Temă: 8,5
Intrigă: 8,3
Originalitate: 8,5
Atmosferă: 8,6

În numărul 19 al revistei Suspans putem găsi opt povestiri, toate de calitate, care acoperă o gamă largă de subiecte: de la nave spaţiale şi fantome, până la iubire şi gelozie. Diversitatea se manifestă şi-n ceea ce priveşte stilul şi modul în care acestea sunt construite, însă au şi un lucru în comun: la fel ca şi cele din Nautilus, toate sunt îngrijit scrise.

Cei care gonesc cu vântul”, de Alexandra Niculae, este o proză care gravitează în jurul unor piloţi spaţiali care străbat distanţe interstelare prin intermediul unui vânt cosmic ce le conferă ‘viteze aproape nelimitate’. Ideea de vânt cosmic am mai întâlnit-o şi la Asimov, în romanul Curenţii spaţiului. Pot spune că din punct de vedere stilistic, proza de faţă este una mult mai bună, însă în ceea ce priveşte acţiunea, textul pare atins de langoare. Începutul este greoi, iar elementele psihologice, oricât de multă veracitate i-ar conferi textului, îl fac să pară static, astfel de elemente incluzându-se mai bine în povestirile de-o mare amploare, de genul nuvelei sau a romanului, acolo unde autorul are posibilitatea să dezvolte cât de mult doreşte caracteristicile personajelor. În proza scurtă predomină mesajul. Mesaj care în textul de faţă nu doar că există, dar este şi unul cât se poate de frumos, cu vădite tente filosofice, pus în valoare de un stil cursiv şi bine strunit (micile greşeli ortografice neştirbind cu nimic valoarea textului) care relevă afinitatea autorului faţă de cărţile de bună calitate. Un text plăcut, dar cu un oarecare surplus în partea din început (câinele spaţiului ar fi putut juca şi un rol activ în poveste, deosebit de simplele explicaţii din final. Cu alte cuvinte nu spuneţi că este implicat, arătaţi că este).

Erată: cargo-ul; (plus câteva spaţii lipsă: planetar?aruncă; Dumnezeule,ce femeie; Allayn,prima; Univers?generalul; etc, ori greşit puse: lui. ”dar; )
Stil: 9,0
Temă: 9,2
Intrigă: 8,8
Originalitate: 8,8
Atmosferă: 8,9

În povestirea “Ochii himerei”, semnată de Alexandru Dan, avem de-a face atât cu un basm alegoric cât şi cu o temă foarte interesantă: cea a himerei. Trimis de împărat în căutarea unei iluzii, Şoimanul porneşte încrezător la drum, dar, după ce săvârşeşte mai multe fapte de vitejie, norocul îl părăseşte, iar acesta se vede nevoit să se întoarcă la palat cu mâinile goale. Departe de-a se termina, de abia de aici începe cu adevărat povestirea: curtea împăratului este fundamental schimbată, iar curtenii par cu toţii exaltaţi, o exaltare care se datorează găsirii acelei iluzii în căutarea căreia o pornise Şoimanul (un Sancho Panza în mijlocul unui lumi de Don Quijote). În spatele povestirii se ascunde o morală demnă de consemnat: nu este rău să porneşti în căutarea unei himere, rău este să o găseşti.

Erată: –
Stil: 8,5
Temă: 8,7
Intrigă: 8,6
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 8,5

Chipul Euridicei”, de Cătălina Fometici, este povestea coborârii în infern a lui Orfeu (cel care îmblânzea fiarele prin cântecul lirei sale) după iubita sa, Euridice, mitul antic luând viaţă sub peniţa autoarei. Lexicul bogat şi adecvat poveştii, precum şi descrierile reuşite, imaginile puternice şi originalitatea bine infiltrată spre final fac din acest text o proză de valoare.

Erată: –
Stil: 8,9
Temă: 9,0
Intrigă: 8,8
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 9,0

Semper Fi”, de Eugen Ovidiu Chirovici, este un mini-thriller care se roteşte în jurul unui ziarist care dă în vielag afacerile ilegale ale unui cartel columbian. Uzitând de un stil vioi, alert, elaborând situaţii tensionate şi venind cu un final imprevizibil, dar facil, un fel de deux ex machina care rezolvă situaţia, autorul crează cu o abilitate un text de calitate.

Stil: 8,8
Temă: 8,7
Intrigă: 9,0
Originalitate: 8,8
Atmosferă: 8,7

Nicolae Cornescian îşi continuă foiletonul “Surplusuri”, aducându-ne în prim plan în acest fragment relaţia complexă dintre personajul narator, Alma şi Amina. Aşa cum remarcam şi în capitolul precedent, stilul primează, iar povestea se desparte tot mai mult în două planuri adiacente: unul exterior, în centrul căruia se află faptele odioase petrecute în Râpa Şperlei, şi unul interior, cel puţin la fel de complicat. Chiar dacă autorul ne oferă mici indicii de care ne putem agăţa, elucidarea misterului rămâne departe. De urmărit!

Stil: 9,2
Temă: 8,9
Intrigă: 8,8
Originalitate: 9,0
Atmosferă: 9,3

Prin intermediul textului “Coşmar înaintea Crăciunului”, semnat de James R. Blaisse, intrăm în contact cu fantomele trecului, fantome ce ameninţă şi distrug viaţa unei fete care, cu ani în urmă, a asistat la moartea violentă a prietenului său. Alcătuită din secvenţe disparate, proza de faţă seamnă cu un puzzle sau un labirint inteligent construit.

Erată: dintr-odată.
Stil: 8,4
Temă: 8,6
Intrigă: 8,5
Originalitate: 8,4
Atmosferă: 8,3

În numele lui Whitman”, de Ştefan Bolea, este o proză scurtă, dar interesantă, în care personajul principal, un tânăr psihopat, se decide la un moment dat să-i împuşte pe trecătorii dintr-o piaţă a oraşului Sibiu. Cu toate că nu aflăm ce anume l-a determinat pe tânăr să clacheze, obervăm că este un intelectual şi că a acumulat de-a lungul timpul destule frustrăiri care l-ar fi putut determina să recurgă la un asemenea gest. Un text bun, cu multe referinţe care poartă cititorul dintr-un secol într-altul şi în care anglicanismele se îmbină într-un mod plăcut, natural, cu româna noastră cea de toate zilele.

Stil: 9,1
Temă: 8,8
Intrigă: 8,7
Originalitate: 8,8
Atmosferă: 9,0

O crimă închipuită”, de Andra Pavel, este, după cum lesne putem afla din titlul (iar în cazul de faţă, titlul nu este, din păcate, unul înşelător. Spun din păcate pentru că mi-aş fi dorit ca resentimentele Katrinei să fie nu doar adevărate, dar şi motivate) povestea unei crime care nu are loc cu adevărat decât în închipuirea celei care a comis-o. Un text pe cât de scurt pe atât de intens şi care ar putea fi încorporat în ceva mai amplu; felul în care autoarea reuşeşte să descrie trăirile intime ale personajelor sale captându-mi pe deplin interesul. Ce păcat că textele bune sunt, cel mai adesea, scurte. Mi-ar fi plăcut să mă afund mai mult în mintea ‘criminalei’.

Stil: 9,1
Temă: 9,0
Intrigă: 8,8
Originalitate: 8,8
Atmosferă: 9,0

Cea mai interesantă povestire: “Homunculi de lut” (de Gheorghe Recheşan), urmată de “Cei care gonescu cu vântul”.
Cea mai bine scrisă povestire: “Homunculi de lut” (de Gheorghe Recheşan), urmată de “Chipul Euridicei” şi de fragmentul din “Surplusuri”.

În final vreau să reiterez faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, să-mi spună.

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.
Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website