gsf43 baner MP610

Marele prag - cop orig          Sunt una cu Coiotul Cvadridimensional. Am ajuns aici, în lumea lui interioară, după ce el a trecut Marele Prag, luându-mă și pe mine, și pe tine, și pe toți ceilalți. Am ajuns la sfârșit, am trecut granița, am ajuns dinafară înăuntru, în lumea cea mică pe hartă, dar atotcuprinzătoare în esență. L-am însoțit în aventurile sale, am trăit odată cu el, am simțit odată cu el, iar acum suntem el…

          Totul a început cu scrisoarea din hipercubul 14. Atunci am aflat că universul este împărțit arbitrar în hipercuburi, între care se poate călători atât în timp cât și în spațiu. L-am urmat în aventura sa de contrabandist, de hoț energetic, până când inevitabilul s-a produs și a fost prins de Controlul Spațial. Apoi l-am urmărit încercând să-și refacă viața, punându-și în ordine cuburile existenței, sperând că o va mai putea învia. A căutat înțelepciunea resemnatei mașini și a primit concluzia dezarmantă că adevărul absolut, deși există, nu servește la nimic. Și-a aflat dragostea într-un cocktail de Iluzin și apoi a pierdut-o. A muncit, a încercat să se integreze în marea mașină, să se hrănească cu Retinazin, la fel ca toată lumea, însă, când a venit vremea să plece, nesfârșitele coridoare nu l-au păstrat. Și-a căutat scăparea în vis, însă acolo nu sălășluia decât o altă iluzie. Nici mașina interioară a sferei-oracol nu l-a putut ajuta. A stat închis între pereții propriei minți, a străbătut labirinturi spațio-temporale și a ajuns în cele din urmă la capătul transpațiului. Acolo războiul său s-a terminat, acolo a trecut marele prag, lăsând în urmă acest ultim mesaj.

          De-a lungul călătoriilor prin universul cvadridimensional, suntem purtați de la o lecție la alta, învățând să privim deopotrivă înafară și înăuntru, comparând și confruntând cele două realități, analizând percepția exterioară și cea interioară, încercând să le înțelegem, să le punem în acord. Lupta dintre realitate și iluzie, dintre senzație și idee, Iluzin și Retinazin, este dusă pe diverse planuri, de la oniric la concret, toate intersectându-se și materializându-se în granița cea incertă dintre lumea cea mare și lumea cea mică.

          Deși este foarte des comparat cu romanul lui George Orwell „1984” – titlul oarecum arbitrar ales, care coincide cu anul apariției romanului „Marele Prag” – fiind numit distopie, colecția de povestiri – sau romanul, nu mă pot realmente decide – a lui Alexandru Ungureanu este mult mai mult decât un manifest împotriva unui regim politic. Bineînțeles, citind acum, la treizeci de ani de la publicarea textului și zece de la moartea autorului, și încercând să ne raportăm condițiilor de atunci, din perioada totalitarismului comunist, puterea aluziilor ni se pare fantastică. Nu de puține ori pe parcursul lecturii m-am întrebat: „cum a fost posibil să apară așa ceva în plină eră comunistă? Oare cenzura trăsese un pui de somn?” Poate că da… Sau poate că regimul nu s-a simțit direct vizat. Cel puțin nu acel regim, nu acel sistem în particular. Căci astăzi, la douăzeci și cinci de ani după destrămarea lui, în plină democrație și economie de piață, distopia lui Alexandru Ungureanu rămâne la fel de valabilă. Sunt multe mașini în complexul de realități și iluzii pe care-l numim existență, niciuna nu s-a oprit din funcționare. Controlul Spațiului veghează încă asupra noastră. „Nesfărșita mașină”, cea care ne înnebunește cu țăcănitul ei infernal: „casă-serviciu-casă, casă-serviciu-piață-casă” își mișcă încă benzile rulante și o va face mereu, atâta vreme cât există oameni, indiferent în ce sistem social vor fi integrați. Și nimeni nu va înțelege niciodată ce face de fapt, de ce o face, cât e de mare sau cum anume se poate îmbunătăți. Barul „Mașina Iluziilor” este și el încă deschis și ne așteaptă cu ofertele sale atât de tentante de Iluzin, iar noi le gustăm cu nesaț., „Mașina de visat șerpi” nu a încetat nici ea să ne restricționeze visele, aliniindu-le condiției sociale a fiecăruia. Suntem încă „Prada păianjenilor”, îngrădiți nu de ziduri materiale ci de propriile noastre limitări, năzuind spre libertate, dar fără posibilitatea de acționa, dorindu-ne să ne scufundăm, să uităm, să încetăm a exista decât să ne vedem noi înșine neputincioși, închiși în limitele minților noastre înguste. Apelăm la sfere-oracol  pentru a ne înțelege pe noi înșine, pentru a ne pătrunde „Mașina interioară”. Suntem încă rușinați de căutarea adevărului, a celui unic și indubitabil adevăr, a celui compus din mii și mii de adevăruri mai mărunte, pe care-l visăm dar nu-l înțelegem, pe care-l uităm pe măsură ce-l deprindem, pe care nici „Resemnata mașină” nu ni l-ar putea explica, nici dacă l-ar cunoaște. Suntem încă și vom rămâne prizonierii „Labirintului timpului”. Aici ne căutăm dragostea, aici ne căutăm pe noi înșine, aici ne pierdem și ne regăsim, ne desincronizăm și ne resincronizăm cu lumea, cu iubirea, cu noi înșine, cu nimic… și alergăm după iubirea iluzorie pe care, cumva, știm că nu o vom avea niciodată. Ne purtăm încă războaiele episodic și încă sperăm că ne vom găsi acea oază de liniște, de „La capătul transpațiului”, unde trecutul prezentul și viitorul nu mai au valoare, parcul cel scăldat de ploi peste care trec Cerbii cei Blânzi cu Veșnicia în Oase, unde exteriorul nu mai trebuie modificat. Acolo ne vom întâlni, poate, cu totul întâmplător.

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website