banner

          În ciuda unor activități literare extenuante, duo-ul format din Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei nu încetează să-și surprindă fanii. La doar un an de la Omul-fluture (Tracus Arte, 2015), un roman care a depășit orice așteptări și a reîmprospătat cyberpunk-ul autohton, cei doi revin cu o continuare în  Maya (Tritonic, 2016).

maya2016          Reluând universul cibernetizat din Omul-fluture, cu care cititorii sunt deja familiarizați, Maya renunță la orice nuanță de shock value și mizează pe psihologizarea personajelor. Nu se poate vorbi despre o problematizare socială propriu zisă, cât despre urmărirea unor patologii produse într-un mediu în care dezumanizarea este într-o legătură simbiotică cu tehnologia. Aici pot fi menționate nevoia de validare a Sandrei, instabilitatea afectivă a Danei sau convingerea unei misiuni mesianice a Antoniei. Exemplul cel mai pertinent, însă, se relevă în figura lui Randall, un băiețel autist, a cărui instanțe de derealizare (”În rest, câtă vreme Randall stătea pierdut în muzica albastră, conviețuirea alături de el era relativ simplă”) sunt similare cu evadarea în VenoDrame (”o legumă ahtiată după drame inventate, menite să-i facă să tresalte sufletul trist”). Depersonalizarea se manifestă nu doar prin iluziile produse de hackeri precum Kwanza, utilizarea pseudonimelor sau prin furtul de identități, dar și ”tratamentul neconvențional” la care a fost supus Randall pentru tulburarea sa (”Li se proiectează niște realități virtuale personalizate, în funcție de specificul fiecăruia. De asemenea, și acum vine partea interesantă, au un fel de terapie prin muzică.”).

          Pentru a compensa lipsa unui echilibru afectiv și economic, sentimentul religios are rolul de a reprima, chit că iluzoriu, culpabilizarea și disperarea, dar și de a oferi un pseudo-refugiu celor dezavantajați social. Enoriașii Bisericii Noului Început sunt în asentimentul unei ideologii marxiste, care recunoaște un conflict de clasă (”Le furau mințile cu iluzia unui joc important al valorii sociale și materiale, doar pentru a-i împiedica să vadă cum deveniseră o simplă masă de manevră, controlată în cele mai mici detalii.”). Rețeaua devine un Moloh (”– … Căci Rețeaua pervertește sufletele, iar cei care au fost odată virtuoși, devin sclavi, numere ale fiarei!”), care reprezintă însă atât frica de păcat, dar și ispita în rândul credincioșilor. De aici reiese și conflictul între vizionarismul Antoniei și egoismul Lenei.

          Autorii prezintă și o latură a vieții cotidiene, vag expusă în Omul-fluture. Discrepanța dintre clasa înaltă, al cărui lux presupune până și prosoape de unică folosință personalizate, și clasa de jos, care își câștigă traiul prin auto-mutilare, infracțiuni și prostituție, construiește două micro-societăți, care se dezvoltă independent, în paralel  și cu o repulsie reciprocă. Aflați între aceste două lumi, între limita clandestinității și a privilegiului, sunt hackerii, care se pot disimula și în instrumente ale aristocrației, dar și în aliații scursurilor societății. Tocmai această ierarhizare contribuie la decadența descrisă pe tot parcursul cărții. Extravaganța desființează orice limite, reducând chiar și viața umană la un simplu bun consumabil (”– Adu-mi un adolescent de 16-17 ani. De data asta să fie unul slăbănog și înalt, nu musculos ca acela de data trecută. Unul de prin periferii, subnutrit. Ia-l, spală-l, dă-i să mănânce și parfumează-l. Ai grijă să nu-i simtă nimeni lipsa./ – Pentru câțiva bănuți, în periferii nu se simte lipsa nimănui.”).

          De asemenea, sunt de remarcat referințele intertextuale reminiscente de Philip K. Dick sau Florin Pîtea, cât și cele din cultura pop, care pastișează Deep Web-ul.

          În ciuda faptului, că s-au mai strecurat greșeli ortografice în roman, Maya aduce o îmbunătățire considerabilă asupra stilului, autorii reușind să jongleze între diferite perspective narative într-o manieră subită, fără însă a deruta cititorii. Astfel, reușesc să creeze o atmosferă anticipativă, fără a se folosi de cliffhangers ieftine. Aparent, povestirea ar părea lungită, doar cu rolul de a contura imaginarul romanului, ceea ce ar constitui într-adevăr un dezavantaj al firului narativ. Însă dialogurile banale sunt pline de inserții subtile ale unor remarci, care se vor transforma în intrigi în capitolele ulterioare. Astfel, romanul se dovedește a fi bine proporționat, echilibrat si doar oferă iluzia unei lecturi ușoare.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook