GSF76  banner-650

          

          2017, editura Tritonic, 302 pag., ISBN 978-606-749-240-8

         

          Am întâlnit-o pe Maria Ileană cu ocazia târgului de carte desfăşurat la Alba Iulia în anul 2015. Am descoperit atunci o adolescentă plină de energie, dar şi extrem de emoţionată. Urma să-şi lanseze a doua carte, Puterea destinului  – scoasă în sistem self-publishing – şi dorea să mă invite la eveniment.

          Volumul cu pricina mi s-a părut aşa şi aşa. Nu m-a dat pe spate, având destule puncte slabe, dar nici nu m-a respins. Dimpotrivă, ţinând cont de vârsta autoarei, am considerat că oferea destule premise pentru o evoluţie demnă de urmărit pe viitor. Mai mult, după ce i-am citit ulterior şi volumul de debut, am apreciat creşterea calitativă şi am devenit interesat de nivelul la care urma să se situeze o posibilă a treia carte.

35181168          Ştiam de la autoare că aceasta urma să fie o continuare a primei ei încercări literare, Lanţul secretelor. Asta m-a făcut extrem de curios. Nu putea face referinţe la volumul cu pricina, deoarece fusese distribuit într-un cerc restrâns şi, oricum, avea un nivel prea slab ca să merite o eventuală reeditare.

          Prin urmare, principalele două elemente urmărite de mine în Moştenirea străbunilor au fost eventualul salt calitativ faţă de a doua carte şi modul în care reuşea să facă referire la evenimentele din volumul de debut… fără a trimite la el.

          Ema este o adolescentă obişnuită, cu firea rebelă specifică vârstei, cu un frate care o enervează adesea, cu un băiat ce i-a căzut cu tronc, cu bucurii şi deziluzii. Lumea e prea mică pentru visele ei – adică exact ce ne-am aştepta să vedem la un protagonist aflat la această vârstă. Şi totuşi… lucrurile nu sunt aşa simple. Pentru că Ema este şi moştenitoarea tronului unei lumi fantastice. Dar dacă cineva se aşteaptă ca asta să însemne o poveste siropoasă, se înşală amarnic.

          Regatul din cealaltă lume trece printr-o perioadă foarte dificilă, fiind pe cale să se destrame sub acţiunea unor lupte interne, orchestrate de inamici periculoşi. Aceştia nu se dau în lături de la nimic, subminând încrederea poporului în conducătoarea lor prin acţiuni teroriste menite să semene panica. Regina încearcă să ţină totul sub control şi are nevoie, pentru asta, de ajutorul Emei, dar nu-şi pune prea mari speranţe într-o adolescentă care, printre altele, nu-şi cunoaşte puterile magice deoarece a crescut printre oameni. Mai mult, deciziile ei îi par de multe ori simple capricii specifice vârstei.

          La fel ca în lumea noastră, în cea fantastică fiinţele nu se înghit unele pe altele din simplul motiv că sunt diferiţi din punct de vedere al grupului căruia îi aparţin (fie ei vrăjitori, vampiri, vârcolaci, etc.). Iar dacă lucrurile s-ar limita la discriminare, n-ar fi chiar atât de grav. Dar se ajunge la atentate, la tabere convinse să lupte unele împotriva altora.

          Cine se grăbeşte să încadreze romanul la fanteziile adolescentine comite o mare eroare. Pentru că da, este o poveste izvorâtă din imaginaţia unei adolescente, dar construită pe scheletul vieţii văzute la vârsta cu pricina – atât în universul intim (cu prieteni, familia cu regulile ei adesea sufocante, fratele uneori enervant, prietenii, iubitul) cât şi în cel larg (cu problemele văzute în lumea înconjurătoare).

          Precum spuneam mai sus, am fost curios să observ modul în care au fost introduse elementele primului roman, necesare înţelegerii unor legături prezente. Autoarea a redus acea carte la esenţe şi a strecurat-o sub forma de flashback-uri, pasaje din istoria regatului, dialoguri sau, uneori, ca infodump. S-a achitat bine de misiune, creând un tablou unitar, complet şi complex.

          Şi calitatea literară a prezentat o creştere faţă de volumele precedente. Sigur, autoarea mai are încă destule elemente de corectat, dar acestea trebuie puse în contextul vârstei/experienţei, iar partea importantă e aceea că evoluţia este foarte vizibilă de la o carte la alta. Şi e foarte posibil ca, pentru publicul adolescentin – căruia i se adresează cu preponderenţă acest roman, dar fără a se limita la el – aceste elemente să treacă neobservate. Până la urmă, şi eu am divinizat în copilărie şi adolescenţă cărţile lui Jules Verne, însă recitirea lor către 40 de ani m-a adus la stadiul de a găsi o sumedenie de noduri în papură (din punct de vedere literar).

          Mi-a plăcut modul în care au fost construite unele personaje şi am apreciat dezvoltarea relaţiilor dintre ele, mai ales că a fost făcută în ambele sensuri. În unele cazuri, a fost prezentată evoluţia relaţiilor dintre două personaje de la momentul începerii romanului până la final. În altele, devoalarea s-a făcut retroactiv, ajungând la momente tot mai îndepărtate din trecut, la punctele de inflexiune ce cauzaseră starea de lucruri din prezent. Mi-ar fi plăcut totuşi ca lumea reală să fie mai mult decât un simplu accesoriu, să aibă o importanţă mai mare în desfăşurarea acţiunii, aşa cum s-a întâmplat în primele două cărţi ale autoarei.

          Moştenirea străbunilor este un roman care cred că va fi pe gustul adolescenţilor, având deopotrivă cursivitate, aventură, umor şi dramă. Mai mult, reprezintă o lectură plăcută şi pentru publicul adult. Iar pentru mine, înseamnă promisiunea că Maria Ileană va deveni o autoare tot mai bună cu fiecare nouă carte.

          

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts