GSF88 banner-650

          Simt ceva ciudat. O groază inexplicabilă pune stăpânire pe mine. Nu e nimeni în cameră în afară de mine, totuși ochii mei încearcă să distingă nevăzutul din întuneric. Privesc pe geam, iar stelele sclipesc și în seara aceasta la fel ca în celelalte seri. Nimic deosebit, dar simt o privire care-mi învăluie trupul și care vede totul, chiar dacă nu se eu nu știu de unde vine. Ceva este aici, pentru că groaza se mărește cu fiecare secundă care trece. Simt cum încep să îngheț de la picioare în sus. Nu mă pot mișca, o greutate mare mă apasă pe tot trupul. Doar ochii mi-i pot roti și încerc cu disperare să disting ceva în întunericul ce devine lumină mai clara decât a zilei.

          Nu văd pe nimeni și secundele trec mai greu decât veacurile, iar povara de pe trup n-o mai simt. Nu mai simt nimic. Încerc să mă eliberez, dar tot nu mă pot mișca.

          După un timp pe care nu-l pot ghici, greutatea se ridica de pe trupul meu și mi-l simt din nou. M-a eliberat. A trecut si de data aceasta. Dar am scăpat de tot sau va mai fi o data viitoare? Nu știu. Încerc să mă gândesc la ceva frumos si, încetul cu încetul, groaza-mi dispare. Adorm.

          Timpul trece si uit.

         

          Aud pași la ușa. O pisică miaună și zgârie ușa camerei. O recunosc. E pisica pe care am crescut-o, dar acum ea nu mai stă cu mine.

          Sting lumina și încerc să readorm. Mă gândesc la pisică. Oare-și mai aduce aminte de mine ?

         

          Mobila scârțâie si din spatele bibliotecii se aude o ușă care se deschide. Mi-e frică. Știu că nu mai este nimeni în cameră în afară de mine și încerc să mă liniștesc, poate chiar să adorm. Nu pot. Groaza mă cuprinde din nou. Și-mi aduc aminte.

          Poate doar mi se pare. Poate de data aceasta nu se va întâmpla. Poate, dacă mă gândesc la altceva, senzația o sa dispară. Poate totul se întâmpla doar în mintea mea. Dar frica mă strânge din ce in ce mai tare. Si din nou ființa aceea nevăzuta mă privește în toată goliciunea mea, și din nou îngheț de la picioare pana la cap, și aceeași greutate enorma îmi apasă trupul.

          Ochii mei încearcă și de aceasta data sa vadă ceea ce nu pot vedea. Încerc să mă eliberez, dar greutatea e peste puterea mea. Timpul parca a stat. Simt ceva apropiindu-se de mine. Gheare de pisica zgârie patul chiar lângă obrazul meu. Aștept să mă zgârie pe față, atât le simt de aproape, dar nu este nimeni si nimic acolo.

          După un timp, mă eliberez. De data aceasta a fost mai puternic ca niciodată. Totuși, va trebui să mă obișnuiesc? Sau să încerc sa uit, crezând că nu se va mai întâmpla?

         

          Totul este atât de real, totuși nu este nimic. Să fie doar o închipuire? Dar groaza este reala, povara o simt cu totul, nu mă pot mișca, pot doar gândi și căuta din priviri călăul cel nevăzut. Cui oare îi place să se joace cu mine astfel? Pe cine bucură groaza din ochii mei și încercările mele zadarnice de a mă elibera? Ce ființe se pot face simțite, dar se pot ascunde privirii? Pe ce tărâmuri trăiesc ele oare și cum ajung in lumea noastră?

         

          Poate că sunt eu dintr-o lume paralela si-mi joc feste eu-lui din aceasta lume primitivă. Poate.

         

Halona Keane

Halona Keane

S-a născut în 1979 la București. A terminat ASE București, secția Contabilitate. A început Limbi străine 2 ani mai târziu, n-a terminat-o, deoarece a preferat avansarea în cariera de contabil, devenind expert contabil în 2007. Fiind în zodia gemenilor, are mai multe preocupări și hobby-uri și îi plac foarte mult animalele, având drept companioni două pisici.

More Posts