gsf43 banner 610

          Există momente în care suntem tentați să reflectăm asupra existenței din perspective care ne depășesc cu mult perioada îngăduită nouă – fiecăruia în parte – a o consuma. Ca iubitori de S.F., cu precădere, avem înclinația spre a hălădui cu mințile spre evenimente peste care praful mileniilor s-a așezat în straturi groase, sau spre eonii care vor urma, acoperindu-ne pe noi înșine. O facem oarecum detașați, cu o privire conică, evadând din prezentul concret pentru a ne erija în observatori ai panoramei lumii în ansamblul ei. Ne excludem sau, cel puțin, ne neglijăm propriile existențe când reflectăm la lumea viitorului, conștienți fiind de perseveranța cu care timpul șterge urmele. Cu toții vom trece, ceea ce am clădit se va dărâma, numele și chipurile ne vor rămâne în memoria câtorva generații, cel mult, apoi… va rămâne doar arta pentru a vorbi despre noi.

         

          Nil mihi mors faciet,

         

          Căci, atunci când amintirile se sting, când ecourile faptelor se estompează, când urmele pașilor noștri prin lume nu se mai pot distinge prin mulțimea celor care-i acoperă, arta rămâne. Arta adevărată, cernută de sitele nemiloase ale timpului, șlefuită de exigențele mereu crescânde ale celor ce ne vor urma, ea va dăinui și va vorbi despre noi mai răspicat decât am fi putut noi înșine să o facem de peste veacuri.

         

          pro me monumenta relinquo,

         

          Iar, între arte, literatura este – alături de muzică – una dintre cele mai rezistente la trecerea timpului, căci nu-i este în niciun fel supusă efemerei materii. Cărți vor fi editate și reeditate, pe hârtie, în formate electronice, sau cine știe în ce alte moduri nebănuite, operei în sine nu-i va fi cu nimic știrbită valoarea. O operă literară nu poate fi distrusă. Se poate încerca cenzurarea ei, cu un o oarecare eficiență, pe o durată oarecare, se poate încerca interzicerea ei, dar niciodată ea nu va putea fi ucisă. Șoptită pe la colțuri, citită pe ascuns, cu lumina slabă, dosită prin sertare, ea va rezista și, când vremea va veni, va ieși din nou la suprafață. O carte puternică nu poate fi ucisă nici măcar de Timp. Și, odată cu cartea, autorul supraviețuiește și el.

         

          Tu modo vive, liber,

         

          Căci nimeni nu lasă din mână o carte care să-i fi plăcut, care să-l fi atins, să-l fi mișcat, fără să știe numele celui care a scris-o. Iar respectul nu-i va fi deloc mai mic dacă maestrul din spatele textului a părăsit scena.

         

          nil mihi mors faciet.

         

          Scriam acum două luni un editorial despre motivele care pot sta la baza actului creativ literar. Nu-mi propusesem în acel moment să trec în revistă toate posibilele motivații, nici n-aș fi avut cum să fac așa ceva, însă, din diferite motive, am lăsat acest aspect nemenționat. Nici nu era locul în acel context să povestesc despre posteritate, atâta vreme cât analizam obiectivele conștient asumate de cel care scrie literatură, iar dăinuirea în timp după trecerea sa dincolo mi-e greu să cred că poate fi unul dintre ele. Recunoștința generațiilor care vin este o țintă dincolo de orice altă țintă, una pe care nu ai cum să o zărești măcar, darămite să-ncerci să o prinzi în linia de miră. Are rost să menționez că totuși unii reușesc să o atingă?

          Să ni-i amintim, așadar, să le citim cărțile și să-i facem nemuritori! Luna aceasta se împlinesc zece ani de când maestrul artelor marțiale moderne, Alexandru Ungureanu, a trecut marele prag. A rămas cu noi prin opera sa și nu ne va părăsi niciodată.

         

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website