GSF71 banner01-650

          Dacă un copac cade, dar nimeni nu e prin preajmă, face el vreun pic de gălăgie? Iată o dilemă care, departe de a fi o necunoscută fizică reală, ridică problema filosofică a existenței lumii dincolo de percepția noastră. Plecând de la ea, aș avea și eu o dilemă pe care vrea să v-o prezint: Dacă o carte genială este scrisă, dar nimeni nu o citește vreodată, poate ea fi numită o carte genială? Sau, mai bine spus, poate ea fi numită o carte?

          Probabil veți spune că da, că doar tocmai am definit-o astfel, la fel cum, evident, și copacul face gălăgie, vibrația aerului fiind necondiționată de existența unui receptor ci doar de a unei surse. Existența cărții, am fi tentați să credem judecând după acest model, este condiționată doar de actul scrierii și de cel al publicării, nicidecum al citirii ei de către cineva, iar valoarea ei literară, de asemenea, este date de cu totul criterii, nu de cel al existenței vânzărilor.

          Așa să fie oare? Sincer, aș fi tentat să cred că nu. Una dintre dilemele nesoluționate ale mecanicii cuantice este chiar aceea a dualității corpuscul-undă, unele entități aparținând lumii particulelor elementare comportându-se diferit în funcție de observațiile care sunt efectuate asupra lor – vezi și analogia cu pisica lui Schrödinger –, iar arta în general și literatura în special, cred eu, sunt supuse unor dileme similare. Vreau să spun: putem fi siguri că, undeva, în cine știe ce țară, un anume autor nu a scris o capodoperă de o profunzime care să egaleze sau chiar să depășească „Război și pace”, spre exemplu? Putem? Nu putem, nu-i așa? Ei, dar putem ști cu siguranță dacă acea carte este înscrisă în lista capodoperelor literaturii universale? Da, de asta putem fi siguri și nu, nu e înscrisă, pentru că am fi aflat.

          Ei, așa stând lucrurile, a vorbi despre valoarea literară a unei cărți pe care nu o citește nimeni poate părea absurd, nu-i așa?

          Dar dacă avem un cititor? Dacă avem un cititor, înseamnă că deja avem un observator. Dacă avem un observator, putem ști că a făcut gălăgie copacul când a căzut, că particula e corpuscul sau undă într-un anumit punct, că acea carte, bună sau proastă, cel puțin e o carte.

          Literatura română încă mai are cărți din singurul motiv că încă mai are cititori. Puțini, ce-i drept, dar încă are. Iar a crede că nu ei sunt cei care dau valoarea cărților este absurd. Poți, ca scriitor, să preferi un anumit public și părerea lui să fie mai importantă pentru tine, însă tot el, publicul tău, că e format din copii de școală primară sau din critici literari, este cel care-ți dă valoarea cărții.

          Și cam atât aveam de gând să scriu în acest editorial, dar evenimentele din ultimele câteva zile mă forțează să-i schimb un pic finalul. Nu vreau să politizez Gazeta SF, nici nu am acest drept, dar nu pot să ignor realitatea. Și vreau vă spun să nu vă pierdeți speranța. Fără speranță, nu mai e nimic de câștigat. Indiferent dacă vorbim despre lumea literară sau despre cea largă. Lucrurile nu merg bine în niciuna dintre ele. Neînțelegerile și vrajba par că le sufocă pe amândouă, tiranii momentului prosperă și se înmulțesc, iar bocancii lor înfundă cultura în noroi. Haideți s-o scoatem de-acolo. Haideți să-i dărâmăm pe tirani. Prin cultură. Prin informare. Cu înțelepciune. Citiți! Scrieți! Judecați cu înțelepciune!

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website