banner 

          Există pentru fiecare om, cred eu, un număr de cărți pe care le numește „preferate”, indiferent dacă acestea sunt sau nu opere de referință. Dintr-un motiv sau altul, o anumită carte îl va marca pe un anume cititor, chiar dacă pe alții îl va lăsa neimpresionați. Această componentă subiectivă ține, pe lângă structura emotivă diferită a oamenilor diferiți, și de momentul în care acea carte îi cade cititorului în mână, de lecturile prealabile, mai cu seamă. Iată de ce lecturile copilăriei ocupă pentru fiecare dintre noi un loc aparte printre cele preferate.

rbni          Din păcate pentru mine, nuvela „Nuanțe de întuneric” de Roxana Brînceanu nu a intrat în categoria lecturilor copilăriei mele, însă în mod sigur mi-a adus aminte de ele și de motivul pentru care m-a atras SF-ul încă de atunci. A scrie pentru tânăra generație, să zicem pentru elevul de școala gimnazială, eventual liceu, nu e deloc ușor, cum poate am fi tentați să credem, dimpotrivă, constrângerile specifice scrierii unei astfel de cărți pun la grea încercare talentul autorului. Și poate tocmai abilitatea cu care Roxana Brînceanu reușește să satisfacă toate capriciile proaspătului cititor de SF, ținându-și totuși proza și în zona de interes a publicului larg, matur, mă face să cred că se adresează și fanului preadolescent, dacă nu lui cu precădere.

          Care ar fi aceste constrângeri și cum le-a făcut față autoarea?

          În primul rând, deși motorul acțiunii ar fi permis o mai amplă dezvoltare, s-a rezumat la o nuvelă, ceva adaptat la puterile și disponibilitățile tânărului cititor dar care nu-l deranjează deloc pe cel mai vârstnic și mai rapid, căruia-i oferă lectură deconectantă de o zi sau două. Avem apoi un personaj principal, alături de care vom participa la acțiune, în persoana unui copil care, împreună cu fratele său, se îmbarcă, de voie, de nevoie, pe o navă spațială, împlinindu-și astfel, deși nu așa cum sperase că se va întâmpla, un vis. Prin ochii acestui inocent personaj vom vedea toată desfășurarea de forțe care guvernează societatea, vom interpreta conflictele și vom trage concluziile. Lucrurile nu sunt simple, există intrigi destul de extinse care implică grupuri de interese ingenios creionate și mecanisme de expansiune prin univers destul de laborioase în esență, însă ele sunt tratate la nivelul de înțelegere al personajului narator.

          O altă componentă care mi-a adus aminte de SF-urile copilăriei a fost prezența personajelor-șablon, a celor caracterizate de o singură trăire, în speță pozitivă, care asigură ancore emoționale pentru personajul principal. De asemenea există și un personaj colectiv malefic și irațional, ale cărui acțiuni au consecințe dintre cele mai grave. Iar creaturile misterioase care apar la un moment dat în călătoria prin spațiu nu fac decât să desăvârșească imaginea călătoriei inițiatice. Există însă și personaje complexe, cu drame asociate, iar combinarea dintre cele două tipologii, în discuții pe teme filosofice interpretate la nivelul înțelegerii unui copil, produc scene memorabile. La fel este și finalul, venit oarecum contra mersului poveștii, care pune sentința: „Ai copilărit destul, e vremea să vezi lumea reală!”. 

          Personal, am apreciat acest space-opera (în cel mai pur sens al termenului) atât pentru ceea ce mi-a oferit, cât și pentru amintirile lecturilor cu care am pășit pe drumul SF-ului.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website