GSF59 ban01-650

          Arhanghelul Michael este o figură biblică pe măsura lui Lucifer şi o alegere logică pentru o rubrică despre ocultism şi literatură care a început tocmai cu Tartorul. Numit de unele surse ortodoxe Taxiarhanghelul, Michael apare ca purtător al unei săbii de foc şi, în multe privinţe, un înaripat războinic. Cartea lui Daniel îl descrie ca pe un fost mare prinţ, care s-a ridicat pentru a apăra copii, de fapt un fel de avocat într-o procedură juridică divină cu reguli destul de haotice. În diverse pasaje biblice, Michael conduce legiunile îngereşti în lupta cu dragonul Satan sau, paradoxal, apare drept apărătorul aceluiaşi Satan într-un război intestin. Ce au în comun toate aceste ipostaze? Ei bine, dovedesc apetit pentru luptă, duel, joc războinic sau chiar măcel şi execuţie. Fiindcă, să nu uităm, însăşi sala de judecată divină este o arenă a leilor, cu mize uriaşe precum libertatea, fericirea, însăşi viaţa umană.

angel_gabriel_virgin_mary          Numele lui Michael apare şi în Coran, ca mesager, idee înrudită în fond cu aceea a transportului, doar că nu mai e vorba despre suflete duse spre moarte după planul divin aparent imuabil, ci doar comunicări de maximă importanţă ale Raiului ca superorganizaţie sau, gândind în cheie modernă, corporaţie. Arma preferată a lui Michael, sabia, ne poate duce cu gândul la cavalerismul ordinelor medievale, loialitate, legăminte, supunere, căutarea Sfântului Potir ca pântece sau formulă perfectă de sânge, cu multe conotaţii total profane – sex, încrucişare de ADN, procreere, corupţie genetică sau chiar degenerare.

          Ca reprezentant al Morţii, Michael se învecinează cu Azrael şi e mândru posesor de Balanţă, judecător al păcatelor altora, săvârşite într-un ambiguu paradox ce cuprinde planul de neschimbat al Forţei Superioare şi aparentul liber arbitru uman. Iar odată verdictul său pronunţat, sabia sa şi focul vor intra din nou în acţiune, ca un călău sau vânător ce şi-a încolţit prada. Ceea ce, dacă nu plecăm genunchiul în faţa perspectivei canonice, ne apropie de o privire science fiction asupra unui rol mai puţin menţionat. Ce poate însemna ideea pregnant ortodoxă de Comandant Suprem al Gazdelor Raiului?

          Mintea rebelă se duce imediat la producţii ca Species, deci la parazitism energetic sau chiar fizic. E oare aşa de greu să ne gândim, în fond, la o figură supranaturală ca la un măsurător al trupului, energiei şi spiritului uman, pentru a constata cât de generoasă gazdă poate fi pentru un alien? Aceasta ar fi, în fond, singura alegere a omului, considerat specie inferioară, printr-o ironie a sorţii făcută doar inconştient, prin reacţiile la procesul în sine al măsurării. Şi să nu uităm că sabia e şi simbol falic, iar ideea contactului sexual dintre îngeri şi oameni şi a hibridizării cu rezultate nedorite, interzise, marcate cu litera stacojie a Zeului e regăsită la nefilimi.

          În fine, pentru o caracterizare cu adevărat ieşită din tipare, sabia poate sugera un parazit des întâlnit în viaţa de zi cu zi – viermele. Câţi nu am auzit în copilărie că avem viermişori? Cum ar fi să-i privim ca pe nişte cercetaşi, un prim contact cu alienul care ne va fi tovarăş de trup toată viaţa, o stranie căsătorie în care biologia lasă loc religiei, iar emoţia e doar semn de slăbiciune şi motiv de chin?Guido_Reni_031

          Prelungind această linie de idei, nu putem să nu ne oprim la legătura des subliniată dintre Michael şi Gabriel, aproape doi siamezi biblici. Gabriel e şi el mesager, aruncă vorbele divine spre profeţi ca nişte mingi de tenis, le explică imaginile aduse tot de sus şi, din nou, se regăseşte şi în Biblie, şi în Coran. În Cartea lui Enoch, Gabriel şi Michael sunt legaţi şi de sânge, o altă constantă a naşterii, dar şi a rănirii, supliciului ce, într-un promo optimist al Raiului, pare exclus din ecuaţie pentru chiriaşi, rezervat doar Iadului. Cele două figuri emblematice văd mult sânge vărsat pe pământ, o întorsătură de frază aproape vampirică. Ideea torturii, ca distruge a sufletului sau a minţii, e întărită de trimiterea lui Gabriel, şef peste heruvimi şi şerpi, să ucidă bastarzii şi pe copiii nedoriţi.

          Cel de Sus se dovedeşte la rândul său un strateg priceput, instruindu-l pe Gabriel să îi învrăjbească pe acei copii unul cu altul, astfel încît efortul generalului său să fie minim. Şi, ca să scandalizăm juriul până la capăt, caracterizat drept un înger al milei, Gabriel se poate dovedi astfel şi un maestru al camuflajului, un metamorf capabil să joace diverse roluri în jocurile de măsurare a păcatelor duse de Michael. El ar intra în scenă fie în momentele pregătirii gazdei pentru un rol submisiv, de sclav al parazitului alien ca o condiţie a supravieţuirii, a unei renaşteri parţiale şi perverse, fie după verdictul de distrugere totală a gazdei prea puternice, revoltate şi riscante, ce devine astfel, prin ştergerea umanităţii sale, doar un vas pentru noul său stăpân. Cuplul Gabriel – Michael constituie astfel un vehicul al durerii şi al canibalismului mental, fizic sau energetic, deghizate sub masca justiţiei şi a educaţiei. Dar, poate, ar încheia Lucifer, unora le place să fie mâncaţi…

Stefana Czeller

Stefana Czeller

Ștefana Cristina Czeller s-a născut la Iași, la 27 decembrie 1973 și a studiat limba și literatura rusă, ca bursier al statului român, la Universitatea de Stat din Moscova. Lucrează ca ziarist la cotidianul regional Evenimentul, acoperind mai ales domeniul infracțional. În 2010, a debutat pe hârtie, cu povestirea „Băiețelul cel fierbinte și Hârca Pământului”, în antologia Dansând pe Marte și alte povestiri fantastice, a doua a cenaclului online AtelierKult. A publicat romanele Cerneală și sânge (2011, Millennium Books) și Ozz (2013, Tracus Arte). Povestirile sale au fost incluse în antologiile Pangaia, Venus, Steampunk. A doua revoluție, Dincolo de noapte. Cele 12 fețe ale goticului, Cele 1001 scorneli ale Moșului SF, Călătorii în timp, Ferestrele timpului, Xenos, Lumi stranii și Argos Unu. A câștigat, în 2011, Encouragement Award la Eurocon, iar în 2012, Premiul pentru debut la Romcon.

More Posts - Website