GSF66 ban01-650

         Înainte de a începe să vorbesc despre această carte, aș vrea să fac un scurt exercițiu de comparație între literatură și sport și să spun că, după părerea mea, așa cum nici sporturile nu sunt toate la fel de accesibile atleților, nici genurile literare nu sunt toate la fel de accesibile scriitorilor. Să ne gândim doar, pentru a ne face o imagine, la diferența dintre tenisul de masă și săritura cu prăjina. În vreme ce primul sport poate fi practicat efectiv de oricine, un minim antrenament și o anumită dexteritate nativă fiind chiar suficiente pentru un sportiv ocazional, în cazul celui de-al doilea lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Nimeni nu spune că dacă exersezi cu mingea de ping-pong la perete de două ori pe săptămână și de alte două ori alergi un sfert de oră prin parc vei fi un jucător bun de tenis de masă, însă, cu siguranță, vei putea practica acest sport. La săritura cu prăjina în schimb, mecanica mișcării e atât de solicitantă, iar necesarul de precizie atât de mare, încât numai atleții cu adevărat buni vor fi în stare să execute un salt. Fie el și modest. Și dacă la tenis de masă un luft e nostim, la săritura cu prăjina o ratare se poate solda cu fracturi multiple.

         Cam așa ar sta lucrurile, după părerea mea, și în literatură în general și în SF în special. Cred că vă dați seama cu care dintre cele două sporturi aș asemăna subgenul cyberpunk. Deoarece, prin natura sa, este atât de solicitant, iar standardele existente sunt așezate atât de sus. Nu există în cyberpunk loc de greșeală, nu se poate vorbi de îngăduință când abordezi așa ceva.

         Și cred că dacă voi spune că Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan, cu al lor roman „Omul-fluture” au bifat o săritură reușită, cred că voi fi spus suficient deja. Voi detalia puțin, totuși.

         Per ansamblu, cartea are cam toate elementele definitorii cyuberpunk-ului: O lume fluctuantă între realitate și mediul virtual, infractori și justițiari virtuali, de unde i se trage componenta polițistă, o lume divizată pe clase sociale, deci și un pic de noire, o acțiune tumultuoasă, toate bine dozate și funcționale împreună.

fluture-mare

         Ceea ce atrage la o primă privire la această combinație este pe de o parte atmosfera autentică de cyberspace, de viitor supratehnologizat în care realitatea virtuală îmbracă obiectivul cotidian aproape imperceptibil, ajungând să fie greu identificabilă, și de cealaltă parte povestea profund umană pe care o spune. Regăsim în acel spațiu straniu aceleași drame pe care le cunoaștem din lumea cotidiană împletindu-se cu situații generate de excesul de tehnologie care a ajuns să influențeze definitoriu comportamentele umane. Segregarea acțiunii pe diferite niveluri de virtualizare, aferente diferitelor clase sociale, are darul de a relaționa cu lumea concretă, dar, în același timp, de a aduce o notă de autenticitate, păcălind astfel cititorul care se vede transpus într-o lume familiară și inedită în același timp. Avem personaje simple, motivate de cele mai elementare necesități ale subzistenței, însă avem și infractori specializați exclusiv pe spargeri în lumea virtuală, motivați aparent doar de dificultatea acțiunilor pe care și le propun, de provocare, și de asemenea o clasă aristocrată pentru care afacerile reprezintă un mod de viață și un joc în același timp.

         Apoi, pe măsură ce ne adâncim în lectură, fascinația cyber începe să lase locul misterului cu tente de roman polițist noire, o altă componentă foarte bine pusă în valoare de cei doi autori, amândoi cu tendințe evidente de „derapaj” în acea direcție. Jocul este unul veridic, plauzibil, personajele sunt profunde, conflictul are miză, iar toate acestea conduc spre impresia de carte foarte densă.

         Însă aici identific un oarecare aspect negativ, în gradul sporit de solicitare al cititorului. Personal, am avut nevoie de o perioadă foarte lungă și de multe lecturi alternative și pauze pentru a termina acest roman, deoarece, în unele momente, tindea să devină obositor. Nu printr-o abundență de termeni specializați sau prin construcția greoaie a tehnologiei, dimpotrivă, din acest punct de vedere autorii au făcut o treabă foarte bună explicând pe înțelesul tuturor conceptele informatice cu care operează, ci prin saltul acțiunii de la un cadru la altul și de la un set de personaje la altul, fragmentând astfel firele narative și alternându-le.

         Tot la capitolul alternanță aș mai avea de semnalat un aspect care merge spre partea cu minus, și anume împărțirea scenei principale între un personaj feminin oropsit, animat de dorința de a scrie și publica, și altul masculin, de genul mascul dominant, cu o pasiune evidentă pentru cultura orientală. Personajele acestea sunt foarte bine făcute, să nu mă înțelegeți greșit, dar, cunoscându-i pe cei doi autori, mi-a fost la îndemână să deduc de aici cine a construit fiecare personaj în parte și deci ce pasaj a scris, chiar dacă stilul narativ nu are discrepanțe vizibile.

         Aici însă se opresc aspectele care mie personal mi-au plăcut mai puțin, iar lista celor pozitive continuă cu acțiunea în sine. Cum spuneam, cyberpunk-ul se scrie greu și nu lasă loc de binișor sau slăbuț. Prin atmosferă, Omul-fluture mi s-a părut că încearcă să se apropie de operele lui Gibson, abordând însă un stil mai puțin tehnic și minimalist, ci unul ceva mai apropiat de cititor, ceea ce a făcut ca lectura, deși dificilă uneori, cum spuneam, să fie totuși una plăcută.

         Nu voi spune mai multe despre intrigă, vă voi lăsa pe voi să o descoperiți, nici despre final nu voi spune nimic mai mult decât că este pe măsura operei, mă voi rezuma doar să recomand cu toată încrederea această carte. Lectură plăcută!

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website