GSF62 ban-650

          Cyberpunk-ul este un genre care a dezvoltat deja o tradiție în vest, în principal în literatura anglo-saxonă, popularizată de așa-numitul ”profet întunecat”, William Gibson, care în 1982 a inventat termenul de ciberspațiu în povestirea Burning Chrome. În science-fiction-ul românesc, cyberpunk-ul este slab reprezentat și receptat, motiv pentru care Omul-fluture (Tracus Arte, 2015), roman semnat de Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei, nu poate trece neobservat în fandom.

coperta_omul_fluture          Nerupâdu-se de tradiția gibsoniană, cartea conturează un mediu futurist, distopic, în care aderența la ciberspațiu devine o marcă a noblesse-ului și oferă un statut social. Dacă ne-am folosi de Art wasn’t quite crime. the context, themes and consequences of (post)cyberpunk fiction (Millennium Books, 2011) ca și ghid de interpretare și receptare al unei lucrări de gen, putem urmări tematicile și motivele oferite de Florin Pîtea în Omul-Fluture. Cartea proiectează o societate angrenată în tehnologie, însă disparată de un sistem capitalist, în care puterea politică e anulată de puterea economică și tehnologică. Clasa înaltă are acces la Rețea, cipuri și îmbunătățiri bionice, care transformă gândirea secvențială într-una simultană, imediat accesibilă, ceea ce este important pentru o bună funcționare în realitatea virtuală. Rețeaua este unicul element de legimitare, conținând toate informațiile de la date personale la conturi bancare. Însă conferă și un echilibru precar, cum se observă în cazul personajului Luigi. După ce este trădat de proprii subalterni, omului de afaceri îi este furată identitatea (” – Asta e absurd. Eu sunt Luigi Spaletti. / – Datele electronice de identificare vor spune altceva. / – Avem vârste diferite, arătăm diferit, trecutul nostru este… / Realitatea este așa cum o prezintă înregistrările electronice.”). Având ”cipul prăjit”, deci incapabil de a se conecta la Rețea, Luigi și soția sa, Antonia, sunt obligați să trăiască acum în viața reală. În timp ce Luigi refuză să renunțe la statut și la viața sa anterioară, Antonia se simte eliberată de o viață virtuală (”Mai mult, aruncă pantofii la prima ghenă de gunoi și se încăpățână să susțină că era dispusă la orice pentru a simți în continuare gustul libertății.”). Naivitatea celor doi este în scurt timp zdruncinată, când, întâlnindu-se cu o bandă de mafioți, ei nu au suficientă prezență de spirit să nu-i înfrunte. În urma încăierării, Luigi este bătut, iar rănile provocate sunt singurul lucru care-i permită să supraviețuiască cerșind, pe când Antonia este violată în grup și ajunge o sclavă sexuală. Experința îi face să conștientizeze căsnicia lor ratată și lipsită de comunicare afectivă, unde singurul lucru care îi unea era averea, ce îi putea plasa în topul societății de consum.

          Marginea societății pune în perspectivă multe parale cu Era de diamant a lui Neal Stephenson: mâncarea sintetică pentru clasele dezavantajate, prezența Cartierului Chinezesc și, bineînțeles, figura Sandrei, care se oglindește în cea a lui Nell, mai ales dacă luăm în considerare abuzul domestic și capacitățile în mediul tehnologic, în ciuda statutului social. Sandra este personajul provincial arhetipal, care pornește în cautarea unei vieți mai bune. Nell constituie și un element intertexual, fiind un personaj în blogvelurile lui Andreas. Cu Lolita ca figură-mentor, Sandra reușește să se integreze sistemului capitalist, care-i oferă și posibilitatea de a se afirma ca scriitor prin blogveluri, publicate sub pseudonime. În spatele unor hashtag-uri, ea descoperă o nouă metodă de validare în Rețea. Tot acolo are și prima experiență erotică, nerealizabilă în realitate din cauza aspectului neatractiv și sărăcăcios. Flirtul este însă înlocuit de un joc de dezactivare a sistemelor anti-virus. Identitatea e un lucru prea intim pentru mediul online, motiv pentru care id-urile sunt de preferat (Little Star, Blue Moon). Imersarea în mediul virtual este o adicție, ceea o împinge pe Sandra spre consumul de halucinogene și în viața reală, permițându-i să-și reitereze permanent fantezia alter-ego-urilor ei. Actul coital rămâne practicat, însă neacompaniat de legături afective (”– Vrei să facem dragoste?! (…) / – E clar, trebuie să te schimb… Te-ai ramolit…”). Numele de naștere devin și ele un concept învechit, chiar și cadrul polițienesc preferând coduri: ”O secvență de cod… Z… suspectul nostru, îți amințești?”

          Există și o mișcare anarhistă, aflată la polul opus al sistemului tehnologizat, care recunoaște corupția și inegalitatea, dar paradoxal se folosește de ele pentru a scoate profit, activând asemeni unui cult în cadrul Bisericii Noului Început. Pastișând simboluri creștine, precum îngeri, arhangeli și păcătoși, cultul îndoctrinează cei izgoniți din Rețea pentru o cotizație. Sandra ajunge și ea o victimă a cibernizării excesive, când dezvoltă o boală identitară în urma implantării unui cip.

          Pentru a evita confuzia între cele două lumi, personajele se folosesc de obiecte, care aderă la legile fizice terestre, un concept inspirat din filmul Inception: ”– O versiune de lume cu hârtie și instrumente de scris, dispozitie informatice antice… Cypolii folosesc vintage-ul. Îi ajută să rămână conștienți care e lumea reală; nu riscă să se piardă în iluziile realităților virtuale multiple”. Alte referințe culturale menționate sunt prezente în singtame precum ”(…) căutând conexiunea Mona Lisa care s-o ducă în Gangland”, amintind de Mona Lisa Overdrive de William Gibson și Gangland de Florin Pîtea, sau prezentarea dronelor de supraveghere într-un mod similar cu 1984 al lui George Orwell.

          În ciuda tematicii clare, autorii simt nevoia să legitimeze genre-ul și ajung astfel să expliciteze prea des cultura agrenată în tehnologie (”Tu vezi, Oliver, cum ni complică viețile de la prea multă tehnologie” sau ”– Intuiție feminine, ca de obicei! / – Sau bionică.”). Mediul cyber e fetișizat aproape obsesiv în termeni precum Cybcity, CybSuedeShoes, taicybquan, CybRumour, CybCrime, CybAqua#Bleu, BlackCybAntalya, Cypol. Deși cyberpunk-ul mizează un mediu multicultural, în care termeni din alte limbi sunt de așteptat, autorii au arătat un interes deficitar în sensul ăsta. Cuvântul ”Zhuangzi” este explicat ca ”transformarea lucrurilor”, când de fapt este un nume, traductibil ca și ”copilul fermei”. De asemenea este deranjantă folosirea cuvintelor vetuste precum fărădelegi, giftuit, năduf, țiitoare sau licoare, mai ales când urmărim descrierea unui cadru futurist. Decizia de a publica la Tracus Arte aduce cu sine binecunoscutele greșeli de redacție ale editurii, în special lipsa virgulelor înainte de conjuncții adversative, virgule înainte de conjuncții coordinative și lipsa punctelor la final de propoziție.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook