GSF59 ban01-650

         

          Ne îndreptăm cu pași repezi – la naiba, chiar alergând – spre ziua în care linia ce separă viața reală de cea virtuală va dispărea. Ne amăgim că lucrurile devin mai simple, că undeva în viitor roboții vor munci în locul nostru, în timp ce noi vom savura cocktailuri pe plaje tropicale, reale sau plăsmuite cibernetic.

 

          În realitate, lucrurile se îndreaptă spre altă direcție.

          Înainte am fost un om care visa că e fluture sau acum sunt un fluture care visează că este om? (Chuang Tzu)

fluture-mare          Omul biologic tinde spre avatarul său cibernetic, sau invers? Nu știm încă. Dar există autori de science fiction precum Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan care par a ști cum vor sta lucrurile în viitor.

          În romanul „Omul fluture”, viața reală devine caducă. Îmi aduc aminte de un banc de-al programatorilor: „Întrebare: la ce folosește Internet Explorer? Răspuns: la un singur lucru, descărcarea de pe Internet a unor browsere adevărate: Chrome, Mozilla, etc.”

          La fel și cu viața oamenilor, în viitorul imaginat de autori. Existența lor fizică servește doar ca suport pentru integrarea în Rețea, adică în realitatea alternativă. Tot ce contează cu adevărat, se întâmplă acolo. Aventuri, socializări exotice, escapade erotice, totul e permis.

          Dar și riscurile sunt pe măsură. Hackeri versați stau la pândă, un singur pas greșit poate duce la ruinarea totală a unei identități vulnerabile. Efect devastator se răsfrânge, din păcate, și asupra persoanei din spatele victimei virtuale. Pentru că dacă ești virusat și anihilat virtual, existența reală devine cea a unui proscris, ajungi izolat și marginalizat de „lumea bună”.

          Pentru a complica și mai mult lucrurile, o persoană reală poate avea mai multe identități virtuale, complet diferite ca și comportament.

          Personajele cărții sunt bine conturate, invitând cititorul să empatizeze cu ele, sau să le antipatizeze, de la caz la caz:

          Sandra, o tânără care vrea să ajungă în Rețea pentru a-și face cunoscute calitățile de literat, publicând blogveluri, dar care nu e străină de efectele nocive ale scufundării în virtual, având chiar în familie persoane dependente de acest „drog”.

          Lucas, un hacker abil, aproape perfect în breaslă. Am spus „aproape”, deoarece, la rândul său, are de suferit la un moment dat, de pe urma agresiunilor cibernetice.

          Și cum cineva trebuie să reprezinte legea, acest lucru este asumat de două personaje ce acționează parcă după tiparul „un polițist bun, altul rău” (good cop/bad cop).

          Elementul pozitiv, Oliver, este un „polițist cu față umană”, care-și face meseria din pasiune, apărător al principiilor clasice, inclusiv al familiei. La polul opus, Dana, îmbinare plină de sexualitate între oarece elemente biologice umane și implanturi de cypol sintetic. Relația celor doi, dialogurile și insinuările sunt pline de sare și piper narativ, spre deliciul cititorului.

          Luigi și Antonia, un cuplu aflat pe montagne russe-ul  vieții, plin de ascensiuni și prăbușiri. El, inteligent și descurcăreț, afacerist de succes la un moment dat. Ea, genul de gâscă naivă înzestrată cu abilități native de a supraviețui în momente critice.

          Toate aceste personaje și multe altele țes firul narativ al romanului „Omul fluture”. Revenind la autori, este admirabil randamentul literar al noului cuplu de scriitori, Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan. „Scrierea la patru mâini” a unei opere literare este un procedeu laborios, dar care poate duce la rezultate remarcabile, ca cel în cazul de față. Felicitări autorilor, privim cu încredere și nerăbdare spre viitoarele creații literare ale acestora.