GSF42 banner 610

          Despre aventurile lui Ulise, eroul Odiseei lui Homer, uneori numit Odiseu, toată lumea a auzit. Astăzi, la mai bine de trei mii două sute de ani de la războiul troian și presupusa călătorie de întoarcere a eroului nostru spre Itaca, cetatea sa, mitul său nu numai că dăinuie, dar este mai în vogă ca oricând. Putem, așadar, presupune că, în timpul vieții sale, această aventură i-a fost încă și mai cunoscută? Greu de apreciat. Probabil că mulți dintre contemporanii săi o cunoșteau. Pe Margaret Atwood însă o interesează doar ce anume știa soția sa. Vă amintiți acea femeie, acea apariție pasageră, care țese și distruge un giulgiu și-și așteaptă bărbatul să se întoarcă? Cum o chema… ăăă.. ah, da, Penelopa! Nu merită oare și ea onoarea unei epopei? Păi, veți spune, probabil, de ce să merite? Tot ce face ea e să stea liniștită acasă, în vreme ce bietul Ulise înfrunta stihii și primejdii nebănuite, toate cu chipul ei în fața ochilor, trăgându-și forța de a merge mai departe tocmai din dragostea pe care i-o purta.

          Așa să fi fost oare? Să fi fost aventurile lui Ulise chiar atât de spectaculoase, luptele sale atât de cinstite, încercările trecute cu atât de multă noblețe? Să fi fost ciclopul, sirenele sau zeița cu care eroul nostru se confruntase acele creaturi de natură supranaturală, sau doar niște hiperbolizări prin minte de bețiv a unor personaje pe cât de comune pe atât de triviale? Să fi fost aventura întoarcerii acasă o luptă disperată cu voința zeilor, sau doar un prelung bar crawl antic? Dar despre Penelopa, ce să credem? Să fi fost oare viața ei atât de ușoară ca femeie singură la conducerea unei cetăți? Să-i fi fost la îndemână să-i stăpânească pe nenumărații pretendenți care roiau în jurul ei, să-și țină fiul în siguranță printre uneltirile lor și cămările pline în nesfârșitul șir de banchete pe care nu avea încotro decât să le dea în cinstea oaspeților? Dar să facă toate acestea fără nicio certitudine că-și va mai vedea vreodată soțul și știind că frumusețea proprie nu era nici pe departe comparabilă cu cea a verișoarei sale Helena, iar laudele cu care era permanent înconjurată prețuiau exact cât prețuia și Itaca. Ce-a ajutat-o să reziste?

          Pentru a răspunde acestor întrebări există Penelopiada. Pentru acestea și pentru a face – tardiv, ce-i drept – dreptate, într-o lume patriarhală, complet ignorantă, și bietelor sclave, pripit ucise de mahmurul Odiseu, revenit în sfârșit acasă, sub o deghizare ieftină, care, crede el, ar fi putut-o înșela pe cea care-l cunoștea mai bine decât oricine altcineva.

          Lumea nu este cinstită. Pe unii îi ridică în slăvi și le atribuie calități morale acolo unde nu este decât hedonism, iar pe alții – altele în cazul nostru – le numește trădătoare, le condamnă la moarte și le execută într-o clipită, deși tot ce-au făcut a fost să-și asculte stăpâna. Nici zeii nu sunt. Unii muritori primesc de la ei frumusețe, alții viclenie, alții inteligență răbdare și stoicism. Penelopiada lui Margaret Atwood nu va schimba aceste lucruri. Însă va spune în sfârșit și povestea din umbra epopeii, cea fără strălucire și glorie, povestea veșnic ignoratelor femei eroine. Citește-o! Odiseea nu va mai fi niciodată ce a fost.

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website