GSF56 banner01-650

          La sugestia domnului Ciprian Mitoceanu, Gazeta SF demarează o serie de interviuri pe tema: „Provocările scriitorului contemporan de ficțiune speculativă”. Scriitorii vizați sunt cei care au fost invitați la momentul omonim de la RomCon 2015 – Suceava, unde discuțiile au deviat pe un cu totul alt făgaș, iar scriitorii au rămas cu lucruri nespuse.

DoinaRoman          Ciclul este deschis de către Doina Roman, autoarea cărții „Pragul”, cea care a căștigat premiul RomCon pentru debut. Această carte are și o continuare, „Pragul 2”, iar un al treilea volum este în prezent în lucru.

         

          Așadar, iată întrebările, așa cum le gândisem pentru RomCon, provocare cu provocare:

         

          Vorbiți despre relația cu editorul. (scurtă povestire despre debut, cum a făcut Doina acolo, respectiv cum a evoluat odată cu creșterea numărului de cărți publicate)

         

          Cum s-a născut Pragul e așa de spumos că nu pot să mă abțin să nu vă povestesc.

          Terminasem cartea, veneau sărbătorile și m-am gândit eu că în loc de cozonac italian cu e-uri și sticla clasică de vin să tipăresc cât mai repede cartea și să o fac cadou prietenilor ca să aibă de ce mă pomeni de Crăciun. Parcă îi auzeam:

          — O carte? A scris-o doamna aia blondă și scorțoasă? Pune-o dragă lângă dosarele alea și citește și tu două trei pagini, când te întreabă să-i arăți că știi ceva poate mai dă și ea un discount ceva.

          Am dat fuguța cu telefoanele pe la edituri și fiindcă habar nu aveam cum merge treaba am început cu adevărul:

          — Știți, e prima carte.

          – Deci e debut.

          — Da.

          — Mai greu, nu imposibil, dar n-aveți șanse anul ăsta. Poate la o editură mică, vedeți că sunt unele care tipăresc cărți de rugăciuni.

          — Doamne ajută!

          Am râs din suflet și m-am pus pe cercetat. Am dat peste editura, Tracus Arte, despre care se spunea că încurajează autorii români. Am decis repede pe modelul: sunt românca sunt autor așa că o să văd dacă mă încurajează sau mă trimit la plimbare.

         Și cu bună ziua, sunt cutare, vă trimit și eu o carte, am dat drumul manuscrisului cum arunci o sticlă cu mesaje în mare. Ce-o fi o fi!

          Trec vre-o trei săptămâni, mă mâncau degetele să dau telefon așa că nu m-am abținut și am sunat să aflu soarta sticlei aruncate. O voce care mi s-a părut de înger coborât cu hârzobul pe pământ mi-a răspuns:

          — Vă poftim la editură să discutăm contractul. Vă publicăm!

          Bine că am apăsat butonul de închis telefonul că altfel auzea toată editura cum am chiuit. Ca la nuntă când se fură mireasa.

          Am speriat toți câinii din Cișmigiu, fugeau cu coada între picioare și eu după ei.

          — Mă publică… mă tipăresc… Uraaa!!!!… Un om al parcului a ridicat o sticlă din hanoracul slinos și mi-a zis:

          — Hai noroc! Ia o țuică!

          Și de atunci a început munca, al naibii de greu, mi-a ieșit pe nas.

          Sunt oameni faini cei de la Tracus Arte. Recomand editura nu numai pentru calitatea echipei ci în mod special pentru atmosfera de familie. În sensul că dacă ești déjà acolo trebuie să înțelegi că ai un loc al tău. Când am venit cu volumul 2 din Pragul – Umbra Martor -, tremuram să fiu la aceeași înălțime cu primul și să văd reacția redactorului.

          S-a muncit zi și noapte să fie gata la Bookfest. Știi cum mă simțeam? Ca un ceas întors cu cheia. Eram ca un arc gata să măsoare timpul corect și depindeam de omul cu cheia. Un redactor, un editor bun e unitatea ta de măsură când vii cu manuscrisul tău născut din dragoste și chin. El e nașul, el taie buricul și face semnul botezului. Dacă nu-i arde de așa ceva mai bine să se lase de meserie.

          Însă repet, nu știu cum sunt alții dar eu când mă gândesc la Tracus Arte am cuvinte frumoase despre Cosmin Perta, Teodor Duna, Nicoleta Vidican, Cristina Ivanet… oameni deschiși.

         

          Povestiți puțin cum vi se pare promovarea în România.

         

          Promovarea în România se face ca orice lucru în țara asta. Încet, încetinel sau deloc.

          Piața de carte și tirajele sunt mult sub cele din Ungaria sau Franța, consumul de carte potrivit unor statistici se situează la o medie de 5 euro pe an. De aceea este o luptă pentru conservare și supraviețuire într-o piață în care obiceiul pentru lectură nu este dezvoltat.

          Transparență nu există, nu sunt publice date despre tiraje iar demersul de a face ordine este întâmpinat cu zâmbete.

          Dacă vrei să faci promovare o faci singur cât te pricepi pentru că meseria de PR sau broker pentru un autor nu există. Și cred că nici nu va exista așa ușor. La urma urmei, e o chestiune de gust, talent, har cum ajungi la mintea și inimile cititorilor.

          Există zeci de concursuri, de festivaluri, de manifestări care contează sau nu care se agită și care sunt luate sau nu în serios, grupuri, grupulețe, medii de influența etc. E un fel de cărare în care trebuie să iei cu tine ca Făt Frumos peria, oglinda, pieptenul și cremenea, să găsești un cal, să ai jăratec și să-ți vezi de promovarea ta și până se prinde cineva să-ți taie capul ai șansa să ajungi pe masa a sute de cititori.

          Peste tot există risc, dacă nu riști nu câștigi. Editurile încă nu riscă. Lasă autorul să se zbată și dacă scapă talentul și dă pe afară… mai vedem.

          În fond ce au de pierdut? Editurile mari au uneltele, pot să meargă pe un plan de marketing pentru autorii buni, românii sunt al naibii de buni și de talentați.

          Nu dau exemple acum dar nu pot să trec peste recenta știre că Eugen Chirovici va fi tradus și publicat în 17 țări. Iată că se poate!

          În alte țări sunt scriitori, la debut, care au isterizat lumea cititorilor, au provocat valuri cât blocul în media. Oare cum?

          E drept că selecția e mai bună. Nu se publică doar de dragul de a ocupa tiparul.

          Structura e bine conturată de la autor, editor, media, critic, instituție profesională acreditată, rețea de distribuție, festivaluri de prestigiu. Poate nu în această ordine și sper să nu sar ceva.

          În România țin să subliniez că există oameni minunați care se străduiesc să facă ceva și care au toate șansele să reușească dar intr-un viitor care inseamna cel putin 7 ani.

         

          Cum credeți că ajungeți la oameni? Cum credeți că sunteți (ați vrea să fiți) percepuți de public, ce public țintă aveți, ce încercați să-i oferiți prin scrierile voastre.

         

          Sincer, am ajuns să am fani și cititori prin acțiuni simple, non agresive. Eu scriu și proză și poezie ambele fără zahăr. Cred că sinceritatea scrierii ajunge intodeauna la oameni. Sunt întrebată de unde îmi vine imaginația și le răspund, stau de vorbă cu ei, îmi fac timp. Un criteriu elementar nu mă lasă să mă laud singură, așa că îi aștept pe ei să descopere lumea mea.

          Percepția lor este similara cu a călătorilor lîngă personajele din Pragul. Aș vrea să dau mai mult celor care îmi spun că doresc să caute răspunsuri despre dragoste, prietenie, frică, viitor, religie, moarte, conștiința, absolut, să trăiască aventura, să râdă, să alerge în altă lume și să găsească câte ceva din viața lor în aceste destine proiectate în viitor care se vor înapoi în leagănul umanității.

          Mulți îmi scriu că nu pot lăsa cartea din mâna chiar dacă au examene a doua zi. Cartea aceasta e citită indiferent dacă ești fan SF&F sau nu.

          Pragul, face parte dintr-un gen literar nou care a ajuns să fie citit de un public între 17 și 70 de ani fără probleme și asta îmi dă speranțe că va avea parte de vremuri bune.

         

          Soluții ca să ajungem la fata cu părul verde și tatuaj. (Mircea Naidin TM).

         

          La oamenii tineri din zilele noastre ajungi cu lucruri care le mișcă sufletul, inima, și care nu le fac praf visele despre bunătate, fericire și viitor.Și mai ales trebuie să fii sincer. Oamenii simt contrafacerea și forțarea.

          Am văzut tineri care nu mai suportă cenaclurile în care doar se citește și se aplaudă. Vor adunări interactive, vor informare competentă și o vor scurt și la obiect. Vor să–si lase propria imaginație să zburde.

          Aveți idee câte licee au reviste proprii? Mă întreb câți dintre autorii români au fost invitați să dea interviuri sau au fost la manifestări ale liceenilor, care ar putea fi noua generetie a, moștenitorilor? Cineva a apăsat o pârghie la RomCon către tânăra generație, eu sper să o țină tot așa.

          Fata verde cu tatuaj cred abia așteaptă să-și deseneze pe gleznă un dragon din Pragul 2, probabil pe „Gri Mătase”.

         

          Completări – ce ați mai avea de spus, free-speech.

         

          Am întâlnit oameni minunați în lumea SF&F. În ciuda faptului că am fost puțin șocată de manifestarea unor orgolii pe care nu le-am înțeles, jur că fiecare poate constitui un personaj absolut delicios într-o lume pe care dacă mă străduiesc am să pot să o proiectez cândva. Și ca să închei sunt datoare să vă spun tuturor că sunteți faini și că abia aștept să ne mai întâlnim.

 

          Îi mulțumim Doinei Roman pentru amabilitate și îi invităm pe această cale și pe ceilalți participanți la momentul „Provocările scriitorului contemporan de ficțiune speculativă” de la RomCon Suceava să formuleze răspunsuri la acese întrebări, pentru numerele următoare ale Gazetei SF.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website