O surpriză foarte plăcută printre lecturile ultimilor ani a reprezentat-o și prima carte a seriei „Peter Grant”, adică „Râurile din Londra” de Ben Aaronovitch. Mergând pe rețeta unui Urban Fantasy polițist, combinație care pentru iubitorii genului nu poate da greș dacă este construită cum trebuie, cartea se  folosește din plin de „Land Mark”-urile Londrei și de multitudinea de ape curgătoare care o străbat pentru a crea un ansamblu autentic, foarte puternic vizual și plin de farmec. Felul în care Ben Aaronovitch reușește să-l țină pe cititor ancorat în concret în timp ce acesta evadează totuși rutinei zilnice, pătrunzând într-o lume plină de magie care se suprapune, cumva, dincolo de percepția oamenilor neînzestrați, cu lumea reală, reprezintă punctul forte al acestei cărți, însă nicidecum singurul aspect pozitiv.

De-a lungul celor trei sute șaptezeci și cinci de pagini, îl vom însoți pe polițistul Peter Grant, un ofițer mărunt al poliției din Londra, în aventura descoperirii vieții sale. Pentru că, în paralel cu elucidarea misterelor vrăjite care prind deodată a curge peste bătrânul oraș, el se va descoperi pe sine și locul său într-o lume mult mai complicată decât și-o imagina. Ajuns datorită unui complex de împrejurări care include interacțiunea cu o fantomă într-un departament al poliției britanice care se ocupă cu păstrarea regulilor pe terenul magiei, departament despre a cărui existență nici nu avea habar, el începe să învețe din mers, școala sa bazându-se mai mult pe muncă de teren și pe aplicarea după ureche a teoriei abia asimilate. Pentru că un val de manifestări ciudate ale unor oameni altminteri citovi însoțește o serie de asasinate violente și bizare, iar șeful său, Nightingale, le pune pe toate pe seama personajelor de basm pe care, aparent, nu doar el le cunoaște.

Astfel stând lucrurile, am vizualizat cartea în aceleași imagini ca cele din filmul „Ucenicul vrăjitorului”, cu marea diferență că acțiunea de aici se petrece în mult mai vechea Londră, străbătută de râurile sale, ale căror spirite se află într-un soi de război.

Din punct de vedere al acțiunii, cartea stă foarte bine. Aproape că nu e pagină în care să nu se întâmple ceva, în care să nu se adauge o componentă nebănuită la misterul de soluționat sau în care un nou personaj să nu intre în cadru. Totuși, cumva, personajele nu sunt greu de recunoscut. Deși multe, cititorul nu le încurcă, tușele care le individualizează fiind foarte puternice. Cele mai complexe dintre ele, trio-ul din lumina reflectoarelor, fiind chiar extrem de bine realizate. Și anume Peter, care oscilează sentimental între Beverly, o fiică a Mamei Tamisa, și Lesley, colega sa din poliția regatului. Dar pe lângă acestea trei mai găsim componente fascinante și la Nicholas Wallpenny, fantoma, Mama și Tata Tamisa, cei doi antagoniști magici ireconciliabili, Molly, menajera, și mulți alții.

Obiectivele turistice al Londrei sunt și ele foarte bine puse în valoare, majoritatea scenelor de acțiune făcând referire la câte unul. Sunt convins că cine a citit această carte nu va mai putea trece pe lângă ele fără a-i vedea cu ochii minți pe protagoniștii noștri în lupta lor cu forțele răului.

Nu cred că e nevoie să spun mai multe pentru a vă convinge că avem de-a face cu o carte foarte bună, din toate punctele de vedere. Lumea împrumută planul celei reale, dar suprapune o întreagă urzeală vrăjită peste ea, personajele sunt complexe, convingătoare, făcându-se să empatizezi cu ele, acțiunea e alertă si plină de neprevăzut, umorul englezesc are doza de cinism specifică, dar e foarte inteligent și subtil.

Dar ceea ce a desăvârșit pentru mine farmecul ediției românești a romanului a fost traducerea lui Alexandru Voicescu. Pentru ca o traducere să fie reușită, în cazul unei proze care se bazează și pe un umor fin, cum e aceasta, în primul rând traducătorul trebuie să se „prindă”. Alex s-a prins. Și, poate și mai important, l-a dat mai departe, nu l-a explicat.

Recomand cartea tuturor iubitorilor de Fantasy și nu numai. Pentru că, înainte de a fi o carte de Urban Fantasy excepțională, este o mostră de literatură de calitate.

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website