Genul post-apocaliptic este indubitabil unul dintre cele mai popularizate în ficțiune, fie că vorbim de literatură sau de cinematografie. Un factor important care a contribuit la succesul acestui gen este reprezentat de ușurința cu care motivele post-apocalypse pot fi instrumentalizate. Flexibilitatea unei narațiuni post-apocaliptice a permis tratarea multiplelor subiecte care includ, dar nu sunt limitate la: natura umană, dragostea, instinctul de supraviețuire, organizarea politică, abuzul de putere, conviețuirea sau inteligența artificială. Un mecanism des întâlnit în asemenea povestiri este introducerea conceptului de ”celălalt” (conceptul de othering), atât pentru a oferi un contrapunct, cât și pentru a introduce un dinamism între bine și rău.

Probabil cel mai clasic exemplu în acest sens sunt zombie sau creaturi extraterestre, un oponent tipic al umanității. Fiind motive atât de des întâlnite în ficțiunea contemporană, se poate pune și problematica suprasaturației și inevitabil al clișeului. În ceea ce privește domeniul cinematografic, se poate compensa prin efecte vizuale și jocuri scenice, care deseori nu sunt suficiente.

În 2018 însă două filme post-apocaliptice au reușit să iasă din tipar, introducând un perceput handicap în narațiune, care poate facilita supraviețuirea în mediul prezentat.

Primul este A quiet place, unde Pământul este invadat de extratereștri foarte violenți, incredibil de rezistenți la arme convenționale și orbi, dar cu un auz extraordinar de fin. Adaptându-se la noiile condiții de viață, filmul urmărește o familie care a învățat să își ducă traiul zilnic fără a face cel mai mic zgomot.

Metoda principală de comunicare este reprezentată de limbajul mimico-gestual, încălțămintea devine un obiect desuet, iar sursa principală de proteină provine din pescuit, peștele fiind singurul animal din vecinătate care nu produce zgomote. Supraviețuirea se rezumă la asumarea muțeniei și însușirea gesturilor tacticoase pentru cele mai banale activități. Percepția noii lumi a familiei contrastează cu cea a fiicei, Regan, care e surdo-mută și poartă un implant cohlear nefuncțional. Asumarea handicapului diferă de handicapul înnăscut, iar Regan este cea mai defavorizată, neputând fi conștientă de zgomotele involuntare pe care le produce sau de intensitatea acestora. Deși nu este clar menționat în film, se poate suspecta că datorită ei părinții au putut să-și învețe copiii să comunice prin limbajul mimico-gestual și să îl transforme în lingua franca.

În noiembrie 2018 a apărut Bird Box, un alt film post-apocaliptic care prezintă din nou o ieșire din șablonul generic al povestirilor de tip survival. Fiind obișnuiți cu lumile post-apocaliptice, în care supraviețuitorii sunt nevoiți să preia ipostaza prădătorului și a observatorului, o narațiune în care văzul reprezintă pericolul cel mai mare este indubitabil o schimbare binevenită. În întreaga lume, oamenii se află în permanență sub amenințarea unor creaturi neecranizate, care odată privite schimbă permanent stabilitatea psihică a victimelor. Majoritatea celor afectați dobândesc apoi tendințe de autovătămare corporală, care sfârșesc prin suicid. Cei care sufereau deja de tulburări psihice devin violenți și un pericol pentru ultimii supraviețuitori. Mania indusă de creaturi este recogniscibilă în varianta ecranizată prin opacizarea și mărirea neuniformă a irisului.

Protagonista, Malorie, își asumă implicit instinctele unui nevăzător și îi educă pe cei doi copii, numiți doar Boy și Girl, să se bazeze cât mai puțin pe simțul văzului. Supraviețuirea depinde aproape în totalitate pe un simț auditiv și tactil foarte ascuțit. Orice ieșire este acompaniată de o legătură la ochi, iar geamurile sunt în permanență acoperite. Autoizolarea devine cea mai logică opțiune.

Filmul se distanțează în anumite aspecte de narațiunea romanului: lipsește scena în care Maloria a încercat să orbească copii, dorind să le toarne clor în ochi, nebunia se instalează aproape instataneu în film, Malorie rămâne pe durata a celor cinci ani cu Tom, pentru a crea o poveste de dragoste, iar multe personaje sunt absente sau transformate sesizabil. De asemenea, tendința de corectitudine politică a Netflixului se face remarcată, prin faptul că rolul lui Tom a fost oferit unui bărbat afro-american, unde în carte era blond cu ochi albaștri, iar micul grup era diversificat rasial și sexual. Deși filmul accelerează puternic tempoul narațiunii, tematica spațiului post-apocaliptic rămâne bine portretizată.

Spre deosebire de A quiet place, unde handicapul înnăscut reprezenta și un pericol, în finalul din Bird Box, Malorie și copiii găsesc refugiu într-o fostă școală pentru nevăzători, unde cei orbi sunt în adevăratul sens al cuvântului imuni pericolului ce îl posedă creaturile. În acest context, asumarea handicapului reprezintă un avantaj și poate potența supraviețuirea.

Cele două filme au fost des comparate de către critici atât pentru tematică, cât și pentru performanța actorilor. Indiferent de preferințele personale sau plauzibilitatea narațiunilor, un lucru este cert: atât A quiet place cât și Bird Box s-au făcut remarcate prin transcenderea clișeului post-apocaliptic și prin prezentarea handicapului drept un mecanism potențat de instinctul de auto-conservare. Încă este totuși prea devreme pentru o discuție referitoare la dezvoltarea genului în viitorului apropiat. Totodată este plăcut să anticipăm o posibilă schimbare în direcția tematică a narațiunilor post-apocaliptice.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook