În primul rând aş dori să menţionez că prin “tineri scriitori” nu fac referire neapărat la vârstă – vorbesc despre cei “tineri într-ale scrisului”. Cei care ar dori să devină scriitori, dar încă nu au găsit o editură dispusă să le dea o şansă. Cei care au mai publicat, dar nu în volum propriu. În ce fel ar reprezenta publicaţiile respective (fie ele pe hârtie, ca Galileo şi Helion, sau on-line, ca Suspans, Nautilus ori fanzinul în care citiţi rândurile acestea) o oportunitate? Doar pentru că textul în cauză ar fi disponibil pe internet? Nici pe departe. Acest rezultat se poate obţine şi prin publicarea pe blogul propriu. Şi atunci? Ei bine, să vedem:

1. Un text publicat într-o revistă profesionistă (ceea ce implică existenţa unui ISSN al revistei respective) este citit de mult mai multe persoane decât unul publicat pe un blog oarecare. În plus, se poate adăuga pe blog un link către revistă, astfel încât autorul să îşi amplifice numărul de cititori.

2. Un text publicat într-o revistă profesionistă va avea parte de o oarecare mediatizare. Spre exemplu, Mircea Coman, pe al său Scifientland, face o analiză lunară a textelor apărute în Gazeta SF, Helion, Nautilus, SRSFF. Revista Galileo on-line semnalează proza apărută la rubrica ştiri. Unele bloguri din fandom (nu atât de multe cât ar trebui) preiau ştirea. Şi aşa mai departe.

3. Un text publicat într-o revistă profesionistă are şansa de a atrage ochiul unui editor. Nu că ar fi mulţi editori care ar fi dispuşi să dea o şansă debutanţilor români, dar mă voi abţine să menţionez câţi sunt exact. Ca să nu apară discuţii vehemente şi inutile cum se mai obişnuieşte din când în când. Important este că există, deci şanse sunt, chiar dacă nu unele extrem de mari.

4. Unele reviste oferă sume de bani sau cărţi în schimbul textelor publicate.

5. Extrem de important – un text publicat într-o revistă profesionistă, oricare ar fi ea, intră automat în competiţia pentru Premiile Galileo, premii profesioniste, constând în trofeu, sume de bani semnificative, publicarea finaliştilor în Antologiile Galileo etc.

6. Un text publicat într-o revistă profesionistă rămâne la CV ca text oficial publicat, dând o oarecare greutate celui care se prezintă cu un manuscris la o editură. El arată astfel editurii că a câştigat deja încrederea unor specialişti în domeniu, şi totodată că are format un anume grup de cititori, astfel încât editura se poate simţi mai îndemnată să rişte o publicare. Teoretic, textul ar trebui să rămână înregistrat şi în baza de date a Bibliotecii Naţionale a României. Nu ştiu dacă se întâmplă aşa sau nu.

Iată numai câteva motive pentru care debutanţii ar trebui să se îndrepte spre reviste profesioniste, nu spre bloguri şi forumuri, cu textele lor. Şi să insiste până când reuşesc să obţină publicarea, şi după ce o obţin să insiste pentru a obţine o nouă publicare a unui nou text. Da – dar care sunt aceste reviste profesioniste? De unde să ştie cineva din afara fandomului unde să trimită textele? Simplu. Din acest articol.

După ştiinţa mea, avem în România două reviste care apar “pe hârtie”. Galileo, o excelentă replică autohtonă la celebra Locus, cu aproape 300 pagini în dotare, copertă superb lucrată şi interior cu texte ale unor uriaşi autori de la noi (Michael Haulică, Florin Pîtea, Liviu Radu, Sebastian Corn, Marian Truţă, Ştefana Czeller) sau din afară, organizatoare a sus-amintitelor Premii Galileo, şi Helion, despre care din păcate nu ştiu prea multe, decât că este şi ea organizatoarea unui concurs cu premii semnificative în bani, care are şi o tradiţie destul de solidă.

În ceea ce priveşte publicaţiile on-line, avem apreciatul Suspans al lui Mircea Pricăjan, dedicat în special horror-ului, thriller-ului, misterului, mai avem Nautilus, SRSFF (organizatoare şi ea a mai multor categorii de premii, nu ştiu însă în ce măsură acestea se leagă de conţinutul revistei) şi fanzinul Gazeta SF, “oficial” datorită ISSN-ului.

Mai multe detalii despre fiecare revistă în parte precum şi modalităţi de contact găsiţi pe site-ul publicaţiei respective.

O proză trimisă la oricare din revistele semnalate poate face, dintr-un aspirant, un scriitor. Este desigur doar un prim pas, de aici încolo fiind necesară mult mai multă muncă decât îşi poate imagina cineva din afară – dar este un prim pas făcut.

Felicitări tuturor celor care ţin aceste reviste. Şi succes tuturor celor care încearcă să publice în ele.

Înainte să închei, aş dori să mai fac o precizare. În cele de mai sus m-am referit doar la revistele oficiale, înregistrate, şi am şi explicat de ce. Există totuşi un blog cu statut deosebit în lumea culturală românească – blogul lui Ştefan Ghidoveanu, Moshul SF, realizator al emisiunii de la Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine. Acest blog se distinge, din punctul de vedere care ne interesează, prin publicarea unei proze deosebit de selecte, prin vizualizarea textelor de către cei mai importanţi membri ai fandomului, fie ei editori, scriitori, fani, şi prin anunţarea unei antologii/audiobook cu textele respective. Aşadar, dacă un debutant este sigur că a scris ceva de calitate, sfatul meu e să se încumete şi să trimită un text Moshului. În cazul în care va fi acceptat, un mare pas în cariera lui va fi fost efectuat cu brio.

Oliviu Craznic Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 în Lupeni. Licenţiat în Drept, cu
lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere
ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor
Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I în Topul cititorilor Agenţiei de carte, Secţiunea Proză românească – Vara 2010; Premiul Galileo pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010. Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii precum şi confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot. În 2011, a publicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în
antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea
gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul
antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan
Ghidoveanu, povestirea dark fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologia Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (Ed. Herg Benet). Din luna iunie este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, editoriale şi articole.