Format dintr-o serie de povești în ramă, „Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey”, primul roman al scriitoarei Ruth Emmie Lang, prezintă instantanee oarecum depărtate în timp și spațiu din viața unui orfan, urmărindu-l din copilărie și până aproape de bătrânețe.

Personal, cartea m-a captivat încă de la primele pagini, înainte de intrarea în scenă a actorului principal, prin descrierea cadrului fixat într-o zonă împădurită din statul Oregon al zilelor noastre și prin premisele fantasticului puse cu ingeniozitate. Anticipația revelației e foarte bine dozată, ajutată și de construcția unui personaj care se va dovedi a fi secundar, dar cu un rol cheie, Roarke, foarte puternic. Până în momentul în care apare bătrânul semănând a boschetar, cititorul bănuiește că se află în fața unui text fantastic, însă pistele care se întrezăresc par a conduce mai degrabă către un horror clasic decât spre un fantastic urban. Deși alegerea acestui fel de început poate crea decepție în rândurile cititorilor de horror, pentru cei care preferă un roman optimist și exuberant mi s-a părut foarte ofertant.

Astfel, întâlnirea lui Roarke cu Weylyn stârnește fluviul narativ al vieții celui din urmă.

Odată trecut de acest prim interludiu, povestea unui Mowgli modern și cu puteri supraomenești ni se desfășoară în fața ochilor, cu alegerile pe care trebuie să le facă deținătorul unui dar deopotrivă minunat și terifiant, pe care nu-l înțelege și pe care-l poate controla doar parțial. Și cu consecințele dureroase ale acestor alegeri. Iar povestea în sine se dovedește a fi una profund umană, despre sacrificiu, iubire și prietenie, copilul orfan adoptat de haita de lupi fiind doar prima fază a unei vieți pline de neprevăzut.

Scris alert, împărțit în capitole scurte, foarte dinamice, volumul conține șase cărți, fiecare prezentând o întâmplare de tip „piatră de hotar” din viața lui Weylyn, momente care-l formează și care-i călăuzesc destinul într-un anume fel, separate de interludii plasate în zilele noastre și în care protagonistul pare că ia câte o pauză din tumultul vieții sale de până atunci.

Pașii săi de hoinar îl poartă prin Oklahoma, Mississippi, Montana sau Pennsylvania, unde întâlnește oameni și le schimbă viețile, lăsându-se schimbat la rândul său, păstrându-și însă tot timpul, într-un colț de suflet, haita. Deși puterile sale, să le spunem așa, sau blestemul său, poate, funcționează ca motor pentru multe dintre aceste întâmplări, cartea în sine nu este despre ele, ci despre problemele omului care oscilează între iubire și dorința de a-i proteja pe cei pe care-i iubește de o amenințare surdă, pe care nu le-o poate destăinui. Iar ceea ce la început a părut doar un accident favorabil pentru construcția poveștii se va dovedi astfel a fi, de fapt, una dintre cheile lecturii.

Nu vreau să spun mai multe despre acțiune, poate deja am spus prea mult, însă e foarte greu să vorbești despre calitățile unei astfel de cărți fără a scăpa câteva priviri înăuntru. Vreau doar să mai spun că cele trei sute optzeci de pagini ale ei trec efectiv pe nesimțite. Stilul foarte lejer, acțiunea clară, personajele bine individualizate. Surprinzător cât de eficientă este tehnica literară a acestei autoare, încă de la primul ei roman. În nici un punct nu am găsit burți, info-dump sau pasaje meditative plictisitoare. Ceea ce nu înseamnă că avem de-a face cu superficialitate. Profunzimea naturii umane este mult mai subtil scoasă la iveală prin dialoguri și acțiune decât prin reflexiuni directe.

Doar patru dintre personaje sunt bine conturate, însă ele sunt suficiente, mai ales că și figuranții au personalități proprii, chiar dacă nu se insistă asupra lor. Perspectiva personajului narator se schimbă de la carte la carte, la fel și modul în care Weylyn e perceput, dar acest lucru nu-l face incoerent, ci-i adaugă un strat de profunzime în plus.

În fine, aș vrea la final să remarc și traducerea foarte reușită a Anei Mănescu. Varianta în limba română nu face povestea cu nimic mai puțin americană, totuși o aduce la o formă foarte comprehensibilă pentru publicul românesc.

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website