După succesul internațional al serialului Game of Thrones, se putea anticipa o tendință a producătorilor de a copia tematici sau tehnici narative, în încercarea de a atrage o audiență sesizabilă. Deși George R. R. Martin are o clauză de exclusivitate cu HBO, Syfy a reușit să se folosească de numele lui pentru a promova serialul Nightflyers, bazat pe povestirea scurtă cu același nume a lui Martin. Mai târziu, serialul a devenit disponibil și pe Netflix.

Image result for NightflyersÎnceputul primului episod într-o manieră à la The Shining captează în mod indubitabil atenția publicului. Personajul vizibil nebun cu un topor urmărind o fată speriată poate fi facil interpretat drept clișeu. Totodată scena se dizolvă rapid într-un alt fir narativ din punct de vedere temporal și pornește premiza serialului. În 2093, o echipă de oameni de știință pornesc într-o aventură în spațiu, în dorința lor de a lua contact cu o specie extraterestră avansată, Volcryn, pentru a afla răspunsurile necesare ca să poată salva Pământul de la un dezastru iminent. Echipajul este diversificat, format dintr-un astrofizician, un xenobiolog, un cibernetician, un psiholog și un telepat L-1, care reprezintă un potențial pericol. Deși nu este niciodată explicat ce implică telepatia L-1, Thale este adus în voiaj datorită capacității lui de a procesa energia Teke, ceea ce ar facilita comunicarea cu extratereștrii.

Încă de la lansare, situația pare a fi nu tocmai ideală când nava prezintă nenumărate disfuncționalități ce periclitează viața pasagerilor. Se produc accidente cauzate de defecțiuni tehnice inexplicabile, ceea ce provoacă o tensiune remarcabilă între echipaj și telepat, care pare, în viziunea celorlalți, cel mai mare suspect. Primele episoade sunt marcate de incidente bizare și scene cu tentă schizofrenică. În timp ce protagoniștii suspectează telepatul, publicul poate suspecta un potențial plot twist, și anume extratereștrii Volcryn să fie culpabilii. Producătorii au reușit aici să creeze un suspans extraordinar bazat pe jocul dintre defecțiunile tehnice și halucinațiile de care au parte unele personaje. Deși unele scene horror mizează în mod previzil pe jump scares, direcția din a doua parte a sezonului reușește să compenseze.

Întorsătura de situație este dată de momentul în care se află că mama căpitanului Roy Eris și-a transferat conștiința în baza de date a navei și ea este cea care a încercat în tot acest timp să saboteze misiunea. Ambiția ei de a împiedica prin orice mijloace întâlnirea cu extratereștrii rămâne neexplicată, însă este percepută ca pe o nebunie cauzată de fragmentarea codului din cadrul programării sale. La fel de surprinzătoare pare și decizia ei de a se folosi de amintiri dureroase și de tehnici invazive de intimidare. Acest fir narativ constituie elementul science fiction, care constrastează cel mai armonios cu elementele horror prezente antecedent.

Ultimele episoade au loc opt luni mai târziu și prezintă o schimbare nu doar între chimia personajelor, cât și între percepția lor asupra misiunii. După un timp îndelungat și o rutină banală, imboldul celor implicați are vizibil de suferit. Din nou, aparenta nepăsare a unor membri, precum a xenobiologului, și ambiția obsesivă a astrofizicianului ar putea fi cauzate de influența extratereștrilor Volcryn. Pe măsură ce nava se apropie de țintă, e greu de explicat dacă schimbarea de personalitate și de comportament sunt produse de energia Teke, de repetitivitatea fără vreo satisfacție a reușitei la care membrii au fost supuși un timp îndelungat sau pe baza unor mesaje subliminale provocate de codul Cynthiei, adică a mamei lui Ross. Lipsa unei explicații clare reușește să țină în suspans și să facă spectatorii să se lanseze în supoziții. Totodată, e păcat că nici măcar o parte din răspunsuri nu au putut fi soluționate în următorul sezon, iar astfel serialul și-a pierdut razant din verosimilitate, iar tot suspansul se poate datora unui shock value eșuat.

Tensiunea creată reușește să contureze bine și dinamica dintre personaje. Alături de firul narativ care nu urmărește o structură lineară, oferă publicului posibilitatea de a se familiariza cu protagoniștii și de a empatiza cu ei. Pornind de la o premiză clișeică, și anume că toți co-echipierii țin secrete din cauza unor traume suferite în trecut, serialul reușește să balanseze conceptul de vulnerabilitate și tărie de caracter. Dezvoltarea personajelor nu cade pradă previzibilății sau teribilismului, mai ales când ele sunt reprezentate și în alte ipostaze, spre exemplu, ipostaza de tată, de fiică, de martir, etc.

Deși criticii au făcut multe paralele cu Game of Thrones, după cum era și de așteptat, multe comparații încă nu pot valide cât timp Nightflyers nu dispune de un număr de sezoane finalizate, pentru a aduce la maturitatea conceptului și închegarea povestirii. Deși producătorii nu au dispus de un buget precum cel alocat pentru hit-ul Game of Thrones, au reușit să creeze un univers imersiv cu tehnici vizuale impresionante, chiar dacă nu extraordinare. În ciuda unor motive deficitare și a unei povestiri modeste, Nightflyers putea constitui un serial promițător.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook