Nautilus

Prima proză din numărul 51 al revistei Nautilus se numeşte “Stăpânul castelului” şi poartă semnătura Teodorei Matei. Cu toate că mi-am făcut un obicei în ultima vreme de-a nu mai comenta fragmente (în afara celor trecute la rubrica ‘Foileton’), de data aceasta, neobservând decât la finalul lecturii că povestirea de faţă va avea o continuare şi temându-mă că până luna viitoare am să uit cu desăvârşit prima ei parte, am să mă abat de la această regulă. În opinia mea textul este unul destul de interesant, însă prea adesea înglodat în informaţii nefolositoare şi peste care s-ar fi putut foarte uşor trece. Povestea transpare pe alocuri în spatele lor şi abia la finalizarea lecturii ne dăm seama că cele peste 7.500 de cuvinte pe care tocmai le-am citit nu prezintă decât expoziţiunea, acţiunea lipsind aproape cu desăvârşise, povestirea în ramă nereuşind în cazul de faţă s-o substitue. Nici stilul nu pot spune că m-a impresionat, existând un număr mare de expresii cu care nu am rezonat, iar aerul său vetust, datorat nu atât limbajului cât topicii, nu prea-mi este pe plac. Alternarea capitolelor şi trecerea de la o perspectivă la alta, în schimb, m-au încântat. Probabil dacă textul de faţă ar fi fost încadrat la rubrica ‘Foileton’, sau dacă s-ar mai fi renunţat la nenumăratele burţi, lăsând acţiunea (una la timpul prezent) să curgă, impresia pe care mi-ar fi lăsat-o ar fi fost una mai bună. Momentan mi se pare că parcurg o nuvelă în stil milesian în care aştept ca, odată deconspirat secretul dispariţiei oamenilor din castelul Baronului, să se întâmple ceva, elucidarea misterului nemaifiindu-mi de ajuns.

 

Erată: sandwichiuri; gînd; înteagă; gustrării; alţi doi prieteni de-al lui;

Stil:  8,2

Temă: 8,4

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,5

 

Seminţe de înţelepciune”, de Ioana Vişan este cea de-a doua proză prezentă luna aceasta în revista Nautilus. Textul este bine scris, cu un stil facil şi uşor de urmărit, însă, din punctul meu de vedere, este construit pe o miză foarte firavă. Având drept fundal mai multe experimente genetice, povestirea în sine nu este decât un schimb de replici între două personaje. Acţiunea lipseşte şi, de asemenea, lipseşte şi sensul întregului dialog. Cu toate că pentru personaje pare avea importanţă, pe cititor (iar când spun ‘cititor’ mă refer în primul rând la mine) îl lasă indiferent. Mi-ar fi plăcut să urmeze ceva, decizia celor doi să ducă undeva, să se contureze intriga, să existe acţiune. Fără aceste lucruri, textul mi se pare unul prozaic.

 

Erată: -

Stil: 8,4

Temă: 8,2

Intrigă: 7,8

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,2

 

 

 

Nici despre proza “Planeta cimitir”, semnată de Sorin Coadă, nu pot spune că mi-a plăcut. Ca şi în cazul povestirii Ioanei Vişan, textului de faţă îi lipseşte acţiunea. Fără o intrigă propriu-zisă şi fără un conflict bine conturat, textul aceasta pare un simplu rezumat şi nu o proză scurtă. Subiectul ar trebui dezvoltat, personajele mai bine conturate, creată o intrigă şi aşa mai departe.

 

Erată: debarasezeze

Stil: 8,3

Temă: 8,1

Intrigă: 7,7

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,1

 

Cimitirul din Praga” proza semnată de Mihai Perşinaru şi Andra Spirescu, este un text straniu, în care penuria de virgule şi de diacritice, combinată cu o exprimare cel puţin la fel de bizară, lasă impresia unui dadaism târziu. Mărturisesc că nu i-am înţeles scopul şi că l-am citit cu multe poticneli din pricina hibelor deja enumerate. Nu ştiu ce doreşte autorul să realizeze prin această prefacere a limbajului, prefacere de depăşeşte nu doar simţul logicii, dar şi normele ortografice ale limbii române, însă, dacă va continua să scrie astfel, poate că va reuşi să dea naştere unui nou curent literar. Personal, mie-mi displace.

 

Erată: O muzică înalta se apropia şi se departa (?!); ăn; varful; un strigat de ajutor; ăntre; întarziat; nu am fost lăsat sa uit; înşelator; sa-şi; desparţiră; atragea; prelua magia sentenţioasa; caderea; gradiniţa; rapeşte; asteptă; înfaţişa; cutremuratoare; rasplată; răzbunarii; Dimineaţa întunecata era prima din noimebrie; paşit; raspunsul; inşirau; jumatate; parut; permutarilor; vroia; brutariei; surpinzătoare; alcatuia; anunş; listş; spiriul; numară; apuseanş; numarul; bancuţe; vecinatatea; parea; bancuţă; razbunţ; şuiratul; parea;

Stil: 7,9

Temă: 8,2

Intrigă: 8,o

Originalitate: 9,2

Atmosferă: 8,7

 

La secţiunea ‘Foileton’, Cătălin Sămărghiţan îşi continuă epopeea intitulată “Câmpiile albastre de sub orizont”, ridicând, prin calitatea acestui fragment, nivelul prozelor prezente luna aceasta în revista Nautilus. Descriind confruntarea dintre jandarmii veniţi din metropolă şi localnicii kariţi, confruntare soldată tragic pentru cei din urmă, autorul reuşeşte să creeze un episod plin de tensiune, în care lucrurile evoluază rapid, fiind adesea însoţite de întorsături de situaţie care-l ţin pe cititor cu sufletul la gură. Corelată cu fragmentele anterioare, acţiunea ia amploare, iar din întregul eşafodaj artistic nu mai lipseşte decât o relaţie de iubire, care, pe nevăzute, începe deja să se profileze între Lilith şi Sebaastian. Momentan, ceea ce ne interesează pe noi este cum va reuşi eroul principal să scape de urmărirea jandarmilor şi spre ce direcţie vor evolua în continuare lucrurile. Este moartea celor unsprezece kariţi motivată de ceea ce urmează sau nu? Rămâne de descoperit. Un foileton care, în opinia mea, merită cu prisosinţă citit.

 

Erată: Probabil de aceea atitudinea sa iritată.; contoversă; se apopiau; dinaitea lui; iuţela fulgerului; promt;

Stil: 8,6

Temă: 8,5

Intrigă: 9,0

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,8

 

 

Suspans

 

 

 

Prima proză apărută în numărul 22 al revistei Suspans se numeşte “Alb” şi poartă semnătura lui Karel Cispic. Asemenea celorlalte două texte publicate de autor între paginile virtuale ale revistei Suspans, şi cel de faţă este unul succint, ca un desen trasat dintr-o singură linie. Cu toate acestea, intriga este bine conturată, iar acţiunea frumos închisă. Mi-ar plăcea să citesc şi scrieri ceva mai complexe, în care să existe şi mai multe planuri secundare. Modul în care autorul alege să-şi conceapă textele, chiar dacă unul admirabil, este prea direct, povestirile atingându-şi prea repede ţinta, răpindu-i astfel cititorului din bucuria lecturii. De asemenea, cred că şi stilul folosit de Karel Cispic s-ar preta unor texte ceva mai ample şi nu doar genului cunoscut sub numele de ‘flash fiction’. A nu se înţelege prin aceste sfaturi că povestirile scurte ale autorului nu sunt reuşite. Ba dimpotrivă!

 

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,3

 

Cealaltă dintre gheţuri” este a doua proză apărută în numărul 22 al revistei Suspans şi poartă semnătura Cătălinei Fometici. Ca şi celelalte texte ale autoarei, povestea de faţă este una de atmosferă, cu o atmosferă grea şi sumbră ce apasă pe sufletul omului. Folosindu-se de stilul gotic popularizat de Edgar Allen Poe în secolul al XIX-lea, Cătălina Fometici ne prezintă o poveste fantastică încărcată de mister şi întuneric. Un basm întunecat, în care răul se insinuează treptat şi tăcut în lumea oamenilor. Un text reuşit, căruia cu greu i s-ar putea găsi ceva de reproşat. Vă invit aşadar să-l citiţi!

 

Erată: vazut-o; intoarcă; cateodată; întezărea;

Stil: 9,0

Temă: 9,1

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,3

 

 

 

Nicolae Cornescian îşi încheie în acest număr al revistei foiletonul “Surplusuri”, elucidând şi misterul care se formase în jurul Râpei Şperlei şi a faptelor îngrozitoare care se petrecuseră în vecinătatea acestui loc. Sub spectrul amneziei, personajul principal este nevoit să recurgă la semnele lăsate atât de cei din jurul său, cât şi de el însuşi, pentru a aranja laolaltă bucăţile puzzel-ului, puzzle ce nu reprezintă nimic altceva decât propria sa viaţă. Ce imagine formează în final aceste bucăţi şi care este relaţia între celelalte personaje ale romanului, rămâne să aflaţi parcurgând acest ultim capitol.

 

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 9,2

Intrigă: 9,3

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,6

 

Textul “Zorile dintr-un alt Aeternum”, de Aurelia Chircu, inextricabil legat de Străinul din dormitor, proză semnată de aceeaşi autoare şi apărută în numărul de luna trecută al Gazetei SF, reia tema morţii şi a învierii, aducând în prim plan aceleaşi personaje. Din pricina replicilor adeseori stranii şi a dialogului care pare să ofilească orice germeni ai acţiunii, precum şi a personajelor implicate, nu pot spune că textul de faţă îmi place.

 

Erată: -

Stil: 8,3

Temă: 8,4

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,2

 

 

Livia”, textul semnat de Alin Dărângă, este o proză bine scrisă, cu aduceri aminte şi imagini puternice, care ţi se întipăresc în minte. Stilul melancolic şi, pe alocuri, presărat cu mici regrete, reuşeşte să recreeze universul mistic al copilăriei, iar acţiunea care se înfiripează în acei ani de demult se propagă în mod natural până-n prezent. Un text scurt, dar plăcut, cu o atmosferă bine închegată şi o voce narativă adecvată. De citit!

 

Erată: -

Stil: 8,7

Temă: 8,5

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,9

 

 

Fantasma eternităţii”, de Paul D. Adrian, este o nouă surpriză plăcută. În pofida referinţelor la H.P. Lovecraft, stilul textul de faţă îmi pare mult mai evoluat şi reuşit, asemănându-se pe alocuri cu cel utilizat de Turgheniev într-unele din povestirile sale scurte. De asemenea, atmosfera este şi ea foarte bine redată, iar permanentele divagaţii ale personajului narator, precum şi felul în care cochetează acesta cu ideea nemuririi, transcend noţiunea de proză fantastică ori ideea de nebunie, nebunie care ni se relevă prin final printr-o binevenită şi inteligentă schimbare de perspectivă. Ca în orice text bun, rămâne în final îndoiala. Mi-a plăcut!

 

Erată: -

Stil:  9,0

Temă: 8,6

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,1

 

 

Cu toate că povestirea “Şantaj în negru”, de Alexandru Dan, nu este una pe placul meu, arar lăsându-mă atras de monştri şi îngeri, nu pot să nu-i recunosc şi văditele ei calităţi, printre care se numără şi acţiunea bine strunită (cel puţin în partea de început) şi tensiunea care, încet, dar sigur, se formează. Dacă povestea s-ar mai fi dezvoltat puţin spre final, iar lucrurile, în loc să se simplifice, s-ar fi complicat şi mai mult, cred că rezultatul ar fi fost unul încă şi mai reuşit. Îl sfătuiesc pe autor să continue seria povestirilor de suspans şi, pe cât posibil, să se axeze cât mai mult pe cele de acţiune. Cred că or să-i iasă de minune.

 

Erată: de atunci în acolo

Stil:  8,5

Temă: 8,5

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,4

 

 

Prin intermediul povestirii “Dictatura raţiunii, filosofia morţii”, Raluca Băceanu ne ghidează paşii într-o lume a filosofiei. Acţiunea lipseşte, însă lipsa ei nu se resimte pentru că avem de-a face cu o poveste de idei. Deşi tema dedublări nu este una originală, aceasta fiind cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă abordată de Fyodor Dostoievsky, perspectiva redată de autoare este una deosebit de atrăgătoare. O proză care m-a încântat şi pe care v-o recomand cu căldură. Merită citită!

 

Erată: -

Stil:  8,8

Temă: 8,6

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,0

 

 

Întrucât textul “Spune-mi Abadon”, de James R. Blaisee este doar un fragment din ceea ce pare o nuvelă, am să trec peste, urmând să-l comentez în momentul în care voi avea o imagine de ansamblu asupra sa.

 

 

Trenul umbrelor”, de A.R. Deleanu, ultima proză din numărul 22 al revistei Suspans, este în opinia mea, dacă nu una dintre cele mai consistente, cu siguranţă una dintre mai bine scrise. Cu un stil deosebit de realist, povestirea de faţă lasă tot timpul impresia de veridicitate, reuşind în acelaşi timp să treacă pe neaşteptate tărâmul către o lume fantastică şi, mai precis, tărâmul către lumea de dincolo. Un text consistent, care place.

 

Erată: Să mearga

Stil: 9,0

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 9,0

 

 

 

Cea mai interesantă povestire: “Câmpiile albastre de sub orizont” (de Cătălin Sămărghiţan), urmată de “Stăpânul Castelului” şi “Dictatura raţiunii, filosofia morţii”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Trenul umbrelor” (de A.R. Deleanu), urmată de “Cealaltă dintre gheţuri” şi “Fantasma eternităţii”.

 

În final vreau să subliniez faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website