Suspans

În luna iulie, revista Supans a fost bogată-n proze, lucru care nu ar însemna mai nimic dacă nu am adăuga şi faptul că mai toate au fost de bună calitate. Remarcăm, de asemenea, şi varietatea temelor alese de autori, precum şi cele câteva fragmente care se cer continuate în numerele viitoare ale revistei. Este greu să desemnez câteva proze care mi-au plăcut, căci mi-au plăcut cam toate: prin intermediul prozei lui Teo Tucan am simţit ce înseamnă să cazi, tu sau munca ta, în desuetudine, Insula Gaunilor m-a fascinat prin ineditul ei, întorcându-mă la poveştile copilăriei în care erau descrise locuri misterioase şi fiinţe fabuloase, nostalgia m-a acaparat citind Raze strâmbe şi Susurul tăcerii, Mirtuman m-a înfricoşat, Câinii fantomă m-au hăituit, Accidentul mi-a dat de gândit, Nopţile în tenebre mi-au inspirat groază, iar Întâlnirea m-a ţinut în permanenţă în expectativă. Un numărul care are ce oferi oricărui cititor.

Prima proză apărută în numărul 26 al revistei Suspans se numeşte “Pânza vie“ şi poartă semnătura lui Teo Tucan. Autorul are ca personaj principal un pictor aflat cândva în graţiile contelui local şi care, din pricina unui competitor mult mai talentat, cade în disgraţiile celui care până atunci îl protejase şi îi asigurase o rentă suficient de mare încât să-i permită o viaţă liniştită. Pasiunea pictorului se transformă în curând în fanatism, determinându-l să recurgă la gesturi disperate. Textul este bine scris, pulsând pe alocuri de viaţă, cu expresii izbutite şi imagini plăcute. Spre final, însă, autorul pare că se grăbeşte şi nu pune suficient de mult accent pe momentul culminant al povestirii: uciderea Flaviei. Mi-ar fi plăcut să văd o schimbare de stil în acel moment, o cochetare cu nebunia, o mai mare libertare de expresie. Acela este punctul în jurul căruia gravitează întregul text şi consider că ar trebuit să i se acorde mai multă importanţă. Dar chiar şi aşa, povestirea place, idea îţi stârneşte curiozitatea, iar desfăşurarea acţiunii te menţine atent.

Erată: trăznet; de teribile(le) focuri ale pasiunii; nunaţe

Stil:  8,9

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,8

Întrucât textul semnat de Ştefan Bolea, “Pandora”, este un fragment dintr-o lucrare mai amplă, nu am să-l comentez acum, urmând să revin asupra lui în momentul în care voi fi citit lucrarea în totalitate.

Următoarea povestire se numeşte “Insula Gaunilor” şi poartă semnătura Lenei Kart. Povestea de faţă este de-a dreptul  incitantă, autoarea introducându-ne fără prea multă zăbavă într-o lume misterioasă şi înfricoşătoare şi făcându-ne cunoştinţă cu nu mai puţin misterioşii şi înfricoşătorii gauni, o populaţie de pigmei vieţuind pe-o insulă din mijlocul Atlanticului. Şi, că tot veni vorba de Atlantic, ţin să precizez că aici se află şi principala mea problemă cu textul de faţă: înţeleg că este o fabulaţie şi că era nevoie de Atlantic pentru a conecta povestea de cea a naufragiului (dispariţiei) vasului Queen Mary, dar plasarea unei astfel de insule în oceanul Atlantic îi reduce textului din veridicitate. Lăsând acest amănunt la o parte, povestirea fascinează prin insolitul situaţiei descrise, acţiunea fiind una interesantă şi bine dozată. Există câteva expresii cu care nu am rezonat, însă nimic care să ştirbească din meritele acestui text. Citindu-l, mi-aş fi dorit să nu se mai termine, sau cel puţin să nu se termine atât de repede. Mi-a plăcut!

Erată: dinţii ăia mari şi laţ; bălmăjau; vâzând.

Stil: 8,5

Temă: 8,9

Intrigă: 9,0

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

Întrucât “Phaedra”, textul Cătălinei Fometici, este un fragment din ceva mai amplu, am să trec mai departe fără a-l mai comenta, urmând să revin asupra lui în momentul în care voi fi citit şi celelalte părţi.

Alexandra Niculae ne încântă luna aceasta cu textul “Raze strâmbe”. Deşi la o primă vedere povestea pare una simplă şi banală, privită mai de aproape reuşim să observăm în textul Alexandrei Niculae profunzimi nebănuite şi o muzică anume, nici tristă şi nici veselă, ci melancolică. Razele strâmbe ale Soarelui străbat povestea de la un capăt la celălalt, conferindu-i un aer ireal şi totodată atemporal şi creând o lume şi o atmosferă anume în care cele două personaje se regăsesc după un eveniment tragic. Vorbindu-ne despre iubire şi regăsire, autoarea povesteşte cu dezinvoltură, fără a cădea în clişee ori patetism. Un text succint şi simplu, dar cu o puternică încărcătură emoţională.

Erată: mergă.

Stil: 8,5

Temă: 9,0

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,8

Alin Dărângă ne introduce prin povestirea sa, ”Mirtuman”, într-o lume grotească şi stranie, în care realitatea are consistenţa unui coşmar din care personajul principal nu poate să se mai trezească. Autorul alege să-şi fragmenteze textul în patru părţi separate ori unite prin episoade de incertitudini şi întrebări. Din acest motiv, acţiunea nu evoluează liniar, ci parcă poticnit, lucru care nu vine decât să întregească atmosfera încărcată de suspans şi mister. Poate că pe alocuri era nevoie de o mai mare claritate şi de o anume accelerare a acţiunii, însă în economia întregii povestiri aceste imputări au o importanţă redusă.

Erată: îndecis; plans;

Stil: 8,5

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,8

Întrucât textulSânge, lacrimi şi aur”, de James R. Blaisse, este un fragment dintr-o lucrare mai amplă, nu am să-l comentez acum, urmând să revin asupra lui în momentul în voi fi citit lucrarea în totalitate.

Despre textul “Nopţi în tenebre: Piatra din Abis”, de Paul D. Adrian, nu pot spune că m-a impresionat, sau cel puţin nu în aceeaşi măsură în care m-a impresionat prima parte a poveştii. După o primă parte succintă şi reuşită, autorul se pierde în acest fragment în explicaţii şi detalii anodine, îndepărtându-se de la subiectul prezentat anterior în tentativa lui de a-l contura cât mai bine pe Omul Negru, lucru deloc necesar în opinia mea. Misterul şi suspansul constă tocmai în a nu-ţi cunoaşte pe deplin inamicul şi nu în a-i şti fiecare caracteristică. Nici acţiunea ce capătă, încet, încet, caracteristici planetare şi galactice nu pot spune că mi-a plăcut, existând prea multe preconcepţii, prea multe fiinţe fabuloase şi prea multe aluzii la diverse pseudoştiinţe pentru a fi pe placul meu. Sfatul meu pentru autor este să mai rărească din multitudinea elementelor supranaturale şi să se concentreze doar pe unul sau două dintre acestea, altfel riscă să-i iasă o ciorbă deloc plăcută la gust. De asemenea, ceva mai mult mister şi o acţiune mai bine conturată nu cred că ar strica, prima parte constituind un exemplu în acest sens.

Erată: rămăşite.

Stil: 8,5

Temă: 8,2

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,4

Întrucât textul semnat de Mihai Hafia Traistă, “Zodia Mielului”, este un fragment dintr-o lucrare mai amplă, nu am să-l comentez acum, urmând să revin asupra lui în momentul în care voi fi citit lucrarea în întregime.

În “Susurul tăcerii”,  Ioana-Cătălina Dorojan ne prezintă o poveste ce degajă calm, nostalgie şi tristeţe şi denotă singurătate şi care are ca personaj principal o fată prea adesea încercată de o boală necunoscută. Povestirea este una echilibrată, cu descrieri reuşite şi informaţii prezentate la momentul oportun. În ritmul acesta şi pe tonul acesta, autoarea putea să continue povestirea, umplând multe alte pagini. Fără a atinge momentul culminant, textul este unul reuşit, atmosfera predominând aici şi îmbinându-se armonios cu acţiunea. Pare un episod desprins din viaţă, un episod fără o învăţătură anume. Vi-l recomand spre lectură!

Erată: apasând

Stil: 8,8

Temă: 9,1

Intrigă: 8,8

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 9,1

Karel Cispic este prezent în numărul 26 al revistei Suspans cu povestirea “Întâlnirea”. Povestea, în opinia mea, deşi are un  conflict, este prea simplă şi nu ne spune nimic esenţial. Lipseşte climaxul, lipseşte încleştarea, momentul culminant, tot ce avem fiind descrieri în prima parte şi o acţiune fără prea mare relevanţă în cea de-a doua. Stilul autorul nu se pretează oricărei poveşti, textul de faţă fiind un exemplu elocvent. O povestire nu se poate naşte asemenea unui desen minimalist, din două, trei linii, ci necesită mai mult efort şi mai multă imaginaţie. O atmosferă care să te atragă şi o acţiune are să te menţină  captivat până la final. Îi recomand aşadar autorului să vină cu poveşti ceva mai bine gândite, altfel cititorul care se aşteaptă să citească un text interesant şi inteligent scris, aşa cum sunt majoritatea celor prezente-n această revistă, va fi degrabă dezamăgit.

Erată: week-end

Stil: 8,5

Temă: 8,5

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,2

Câinii fantomă”, de  Tiberiu-Virgil Popescu este o povestire în adevăratul sens al cuvântului, autorul izbutind să creeze un text interesant, cu vădite tente horror. Pornind de la o legendă locală, Tiberiu-Virgil Popescu dezvoltă cu naturaleţe ideea şi ne prezintă cu caz macabru de ipostaziere ce are în centru mai mulţi câini dalmaţieni. Şi pentru că veni vorba de acest lucru, trebuie să spun că titlul mi se pare prea explicit şi lipsit de originalitate, dăunând textului. Nici stilul nu este desăvârşit, autorul mai având ceva de lucru la acest capitol, însă povestea este suficient de bine spusă încă să nu ne opintim de acest lucru. Cu puţin exerciţiu, vom avea parte de poveşti cu adevărat suprinzătoare. Cea de faţă ne-a trezit apetitul.

Erată: week-end

Stil: 8,5

Temă: 8,8

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,7

Întrucât “Din ştreang”, de Aurelia Chircu, este un fragment din ceva mai amplu, am trec mai departe fără a-l mai comenta, urmând să revin asupra lui în momentul în care voi fi citit şi celelalte părţi.

Ultima povestire din numărul 26 al revistei Suspans se numeşte “Accidentul” şi poartă semnătura lui Eugen Ovidiu Chirovici. În urma unui accident petrecut pe o stradă din Londra, personajul principal ajunge să-şi însuşească treptat personalitatea şi amintirile victimei sale, în pofida tentativelor doctorilor şi ale apropiaţilor de a-l ajuta. Povestirea este una succintă, dar bine scrisă şi cu tâlc. Din punctul meu de vedere, cred că se putea pune, pentru un mai mare impact emoţional, mai mult accent pe ideea prezentată în ultimul paragraf.

Erată:

Stil: 8,7

Temă: 8,9

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,6
Nautilus

După o lună sau două în care prozele au fost rare printre paginile virtuale ale revistei Nautilus, aceasta revine în forţă şi ne prezintă în numărul 52 nu mai puţin de patru texte, fără a mai lua aici în considerare şi proza de la secţiunea Multivers ori fragmentul de roman al Teodorei Matei. Aurel Cărel ne prezintă un basm foarte bine scris, căruia i-ar sta bine într-un volum alături de alte basme asemănătoare, Mircea Liviu Goga vine cu o parabolă politică inteligentă şi care-şi atinge din plin ţinta, Andrei Gaceff semnează un text straniu, care îţi ridică tot felul de întrebări, iar Neata Claudiu Petran ne povesteşte ce se poate întâmpla într-o Cameră de cămin. Veţi afla mai multe nu citind critica, ci lecturând textele.

Primul text apărut în numărul 52 al revistei Nautilus se numeşte “Povestea lui Florea Înfloritul de pe tărâmul florilor” şi poartă semnătura lui Aurel Cărăşel. Autorul ne încântă şi de această dată prin imaginaţia şi originalitatea de care dă dovadă. Basmul, căci de un basm este vorba, are toate elementele necesare pentru a plăcea şi pentru a capta imaginaţia şi a satisface curiozitatea atât a celor mari cât şi a celor mici. Vi-l recomand cu căldură!

Erată: sălăşuiau; numeasca; ajusese; ieburile; tărziu.

Stil:  8,9

Temă: 8,9

Intrigă: 9,0

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,0

Cea de-a doua proză publicată luna aceasta în revista Nautilus se numeşte “Noapte cu vampir şi steag” şi poartă semnătura lui Mircea Liviu Goga. Avem de-a face cu o parabolă istorică, autorul vizând prin acest text regimul comunist. Amplasată în România aflată sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, acţiunea pare de-a dreptul kafkiană: dorind să intre în Partidul Comunist, Ionescu le mărturiseşte tovarăşilor nici mai mult nici mai puţin că este un vampir. Dornic să respecte normelor vremurilor, vampirul nostru se decide să renunţe la a mai bea din sângele poporului, însă decizia sa îi dăunează grav sănătăţii. Povestirea este una bine scrisă şi cu tâlc, cu personaje stereotipice, dar pline de savoare. Nu ar fi rău dacă autorul ar continua cu asemenea texte care să facă referire la clasa politică actuală şi la situaţia din ţară. Partea rea ar fi că şi-ar pune o grămadă de lume în cap.

Erată: cadorisise; intreprinderea; intreprindere; prfect; degeabă; stie.

Stil: 8,8

Temă: 8,9

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

Următorul text se numeşte “Ziua şi locul primului refuz” şi îi aparţine lui Andrei Gaceff. Povestirea este una caleidoscopică, asemenea unui puzzle ce se întinde pe mai multe pagini. Avem nenumărate indicii răspândite peste tot prin text, însă nimic clar de care să ne putem lega şi asta în pofida acţiunii destul de bine evidenţiate. Ne lipseşte contextul sau poate sensul. Limbajul atrage, propoziţiile frânte incită, însă este destul de greu să pătrundem şi să facem ordine printre iţele acestui text asemenea unui labirint aparent fără de ieşire. Aş spune că proza de faţă este una experimentală şi originală, autorul jonglând nu doar cu limba română, dar şi cu informaţiile pe care ni le furnizează. Mie mi-a plăcut!

Erată: tabureţi;

Stil: 8,8

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 9,1

Atmosferă: 9,0

Într-o cameră de cămin”, de Neata Claudiu Petran, îmi aduce aminte de un scurtmetraj românesc pe care l-am vizionat în urmă cu mai mult timp şi în care tema principală era dedublarea, scurtmetraj care la rândul său mi-a amintit de povestirea omonimă scrisă de Dostoievsky. Proza de faţă, deşi una succintă şi cu o atmosferă insuficient de bine conturată, este una reuşită, cu un joc de lumini şi umbre, certitudini şi incertitudini bine realizat, şi cu un final pe măsură. Trebuie, totuşi, să remarc şi un aspect mai puţin reuşit: limbajul. Deosebit de sărac şi cu prea multe cuvinte ce se repetă inutil într-un spaţiu mult prea restrâns. Cu toate acestea, efectul este în parte unul pozitiv, repetiţiile creând o stare de încrâncenare şi o atmosferă anume. După terminarea lecturii, impresia de stranietate persistă în mintea cititorului, sau cel puţin în mintea mea, cerând răspunsuri. Îl aşteptăm pe autor şi cu alte texte cel puţin la fel de reuşite.

Erată:

Stil: 8,5

Temă: 8,9

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,6

La secţiunea Multivers semnează aceeaşi Andra Spirescu şi Mihai Perşinaru. Proza celor doi autori se numeşte “Motivul” şi prin intermediul acesteia cei doi autori ne prezintă un alt caz succint şi degrabă elucidat. Textul este unul original, originalitatea lui constând atât în limbajul folosit, cât şi în modul în care propoziţiile se îmbină – între ele părând a exista mici firide logice – însă este nevoie de mult mai mult pentru a da naştere unei proze de calitate. Este nevoie de o intrigă bine pusă la punct şi de un fir epic pe care cititorul să-l urmeze în elucidarea misterului ori soluţionarea intrigii. De asemenea, remarc că autorii nu doresc să-şi îmbunătăţească stilul ori măcar să încerce să scrie ceva mai îngrijit. Ortografierea este şi de această dată una defectuoasă.

Erată: În cameră o noptieră cu veioză dublau umbra bărbatului; noimebrie; nopti; băltoci; indreptă; rasfoia; Baiete; fără organe genital; s-a casătorit; dupa; i-a ostotit; La două săptămîni după tînărul s-a spînzurat; s-a înnecat; jumătaţi; întelege; facut; va sulfa din nou viaţă în trup; a douasprezecea.

Stil: 8,4

Temă: 8,6

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,3

La secţiunea Foileton, Teodora Matei ne prezintă cea de-a cincea parte din romanul “Stăpânul castelului”. În această parte, Dominic, gardian la penitenciarul unde Baronul îşi ispăşeşte sentinţa, se hotărăşte să afle mai multe despre Baron şi, ajutat de Dan, un personaj cât se poate de veridic şi cu un limbaj destul de colorat, porneşte către castel, locul petrecerilor şi al crimelor. Dialogul mi s-a părut pe alocuri pueril, interesul scăzându-mi din acest motiv în timpul călătoriei celor doi amici, însă mi-a fost de îndată reaprins în momentul în care Dominic şi Dan au pătruns în castel. Faţă de părţile anterioare, cea de faţă, îndreptându-se spre soluţionarea conflictului, pare mai neglijent redactată şi în acelaşi timp, din pricina familiarităţii şi a vocabularului celor două personaje, nu la fel de interesantă. S-ar cere, în opinia mea, un mai mare echilibru şi o conexiune mai evidentă cu părţile anterioare, dialogul putând fi suplinit prin mici digresiuni introspective prin care Dominic să ne arate că este, de fapt, mai aproape de acel prezent cu care am avut de-a face în capitolele anterioare. Aştept cu nerăbdare continuarea!

Erată: week-endurile; Doiminic; cînd; pînă; celalaltă; cîteva; prinicipal; deapta; strîngea; troznind; insipră; regulemantul; muţumesc; cîinii;

Stil: 8,5

Temă: 8,9

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,5

 

Cea mai interesantă povestire: “Ziua şi locul primului refuz” (de Andrei Gaceff), urmată de “Insula Gaunilor” şi “Susurul tăcerii”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Accidentul” (de Eugen Ovidiu Chirovici), urmată de “Raze Strâmbe” şi “Pânza vie”.

În final vreau să vă reamintesc faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Blog personal: http://ioanalexandru.wordpress.com

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website