Nautilus

Prima proză apărută în numărul 54 al revistei Nautilus se numeşte “Povestea lui Alb Împărat şi a fântânilor cu apa-vie” şi poartă semnătura lui Aurel Cărăşel. Este şi de această dată vorba tot de un basm, nu mai puţin reuşit decât celelalte două publicate anterior de autor. Am citit textul dintr-o răsuflare şi vă mărturisesc că-n pofida vârstei mele basmul de faţă m-a ţinut atent până la final. Stilul, personajele, firul narativ, toate fiind adecvate stilului. Nu cred că ar fi rău ca autorul să-şi strângă sub coperţile undei cărţi, în cazul în care nu a făcut-o deja, toate aceste basme. Merită citite!

Erată: cînd; trăznetele; loviutră; poartea; desăgile; lichid neagru; vioiniciune; furioare de abur; înfuntare;

Stil: 9,0

Temă: 8,9

Intrigă: 9,0

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,0

 

La secţiunea Foileton, Teodora Matei îşi continuă nuvela, sau poate romanul, “Stăpânul Castelului”, prezentând luna aceasta cea de-a patra parte, care vine ca o digresiune de la povestea iniţială, având menirea să ne explice cum anume de-a ajuns ‘Baronul’ la închisoare. Vorbindu-ne despre relaţia de dragoste care se înfiripă între Nikos şi Rita, autoarea ne facem să simţim inocenţa şi candoarea acelor ani. Fantasticul care până acum a părut doar un element secund, de fundal, slab insinuat, devine în acest capitol subiectul principal. Încă nu ne putem forma o idee legată de modul în care vor evolua către deznodământul deja ştiut lucrurile, însă atenţia ne este în continuare captată, iar interesul aţăţat. Sper ca autoarea să nu dezamăgească, povestea fiind până în momentul de faţă une reuşită.

 

Erată: dicuţiile; buniciului

Stil: 8,6

Temă: 9,0

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,7

La secţiunea Multivers, după cum ne-am obişnuit deja, semnează aceiaşi Mihai Perşinaru şi Andra Spirescu. Proza de faţă se numeşte “Evanghelia după apus” şi este scrisă în stilul celor de dinaintei ei, conţinând un număr cam la fel de mare de cuvinte greşit ortografiate. Povestea, sau mai bine spus episodul prezentat, se diferenţiază totuşi de cele din prozele publicate anterior de cei doi autori, de această dată fiind vorba despre o întâlnire întâmplătoare.

 

Erată: pamîntul; îî accentua; lumina slaba; zgîrîieturi; şii că; pamîntul; presupunea ca sub pătură; pamîntul; plus multe virgule lipsă.

Stil: 8,5

Temă: 8,4

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,1

Suspans

În numărul 25 al revistei Suspans, Nicolae Cornescian ne prezintă partea a treia a foiletonului “Cealaltă femeie”, parte în care ne sunt destăinuite câteva dintre secretele poveştii. Aflăm, astfel, ce este cu femeia aceea misterioasă pe care doctorul o ţine în casă, precum şi îngrozitorul incredient al Spiritinului. Mici părţi dintr-o lume întunecată, manevrată din umbră de personaje fără scrupule, care se dedau celor mai dezavuabile fapte. Iar în această lume, distopică la un anumit nivel, iubirea încearcă să înfiripe, însă este vorba cu adevărat de iubire sau doar de un alt joc meschin menit să pervertească orice sentiment nobil şi candid? Râmâne de văzut. Ca şi până acum, autorul ne menţine în suspans şi ne aţâţă, paragraf cu paragraf, imaginaţia. Povestea este construită şi elucidată gradual, cu elemente noi ce apar în permanenţă pe scheletul celor de dinaintea lor, iar limbajul frumos ornamentat te ţine tot timpul captivat. Aşteptăm cu nerăbdare continuarea!

 

Erată: degetul mare al mâinii-i drepte

Stil:  8,8

Temă: 8,8

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,7

 Cătălina Fometici este prezentă în numărul acesta al revistei Suspans cu povestirea “În urma lor, doar flăcările…”, povestire ce vine în continuarea celor două de dinaintea ei: Pentru toate comorile iadului, respectiv În zori, pădurea era albastră. Conectând între ele acţiunea şi personajele, autoarea completează o poveste ce se întinde de-a lungul mai multor secole, rescriind aceeaşi istorie tristă în care zace-n înlănţuită Yasmina, personajul principal în opinia mea, în jurul ei fiind ţesută intriga şi de ea fără putinţă de scăpare fiind prinse toate celelalte personaje. În acestă parte a povestirii, lanţul este rupt, inexorabilul blestem sfărâmat, iar Yasmina eliberată, aceasta găsindu-şi, în sfârşit, pacea. Asemenea celorlalte două părţi, şi aceasta este bine scrisă, autoarea izbutind să redea o atmosferă încărcată de mister, îmbinând foarte bine vocabularul arhaic (prin care se leagă de ) cu cel contemporan (prin care se face legătura cu ). Imaginile redate de autoare sunt puternice, rezonând în mintea cititorului, făcându-l părtaş la acţiune. Prin prisma temei şi a stilului povestirile de faţă se aseamănă cu nuvelele şi romanele lui Mircea Eliade. Şi nu doar prin prisma temei şi a stilului, dar şi a calităţii.

Erată: -

Stil: 9,0

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,0

James R. Blaisse semnează luna aceasta povestirea “SMS+”, povestire ce urmează modelul celor publicate anterior de autor, cu aceleaşi schimbări de perspectivă şi lacune la nivelul intrigii, sărindu-se de la un personaj la altul şi de la un eveniment la altul. Dacă nu aş fi citit şi celelalte proze ale lui James R. Blaisse, l-aş fi lăudat pentru originalitate, însă, în cazul de faţă, abuzând prea mult de ea, îi reproşez autorului faptul că tinde să devină stereotipic. Aceleaşi metode folosite, acelaşi stil, acelaşi rezultat. Dacă ar fi să dăm la o parte digresiunile şi întoarcerile în trecut, trama este inexistentă, între momentul în care pacientul internat şi finalul povestirii, petrecându-se relativ puţine lucruri. Nici stilul nu pot spune că m-a încântat, acesta fiind descărnat, grăbit chiar şi cu enunţuri care, cel puţin în partea de început, scârţâie: pacienţii mei erau rareori tineri (nici măcar unul neajungând la mine înainte de cel puţin douăzeci de ani). I-aş sugera autorului şi alte lecturi în afara celor cu care pare să fie obişnuit, altfel se va închista tot mai mult într-un stil minimalist şi o metodă care nu se va dovedi întotdeauna la fel de plăcută şi fructuoasă.

 

Erată: Marcus mi s-a părut foarte bine dispus, chiar încântat, spre deosebire de părinţii lor (ai lui); asfel; dismorfism; uechii; teneşilor; sprea; noimbrie.

Stil: 8,2

Temă: 8,5

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,1

 “Mărgelele verzi”, de Andra Pavel, este o proză succintă care are la bază o temă nu tocmai originală: cea a visului. Urcându-se în tren, personajul principal ajunge să realizeze că, în aceeaşi măsură în care visele sale se materializează, se materializează şi visele apropiaţiilor ei. Textul mi s-a părut fad, fără o intrigă care să te menţină contectat. Apariţia celor doi poliţişti a lăsat pentru o clipă impresia că lucrurile vor evolua într-o manieră ceva mai interesantă, însă aceştia au fost repede scoşi din scenă, povestirea reîntorcându-se pe făgaşul ei oniric. Stilul este, de asemenea, fad, cu o mică tresărire la final, când autoarea încearcă, prin intermediul prezenţei mărgelelor verzi, să pună întreaga acţiune într-o lumină nouă, însă până şi cel mai lipsit de imaginaţie cititor cred că şi-a dat până-n acel moment cum stau lucrurile. În opinia mea, textul ar fi trebuit dezvoltat, acţiunea complicată, nesiguranţa indusă mai bine redată, astfel încât finalul chiar să te surprindă.

 

Erată:

Stil: 8,3

Temă: 8,3

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,2

 7 Seri”, de Narcisa Stoica, este o poveste în ramă bine scrisă, stilul fiind unul dezinvolt şi plin de naturaleţe, în care o povestire fatastică (cea care o are în prim plan pe Livia) este narată de către un personaj cel puţin la fel de fantastic: Luni, prima zi a săptămânii. Planurile se îmbină perfect, chiar dacă introducerea se lungeste prea mult, iar informaţiile prezente în ea sunt de multe ori redundante, iar vocabularul este şi el reuşit. Povestea, în schimb, mi se pare mai puţin izbutită, lipsindu-i o intrigă bine pusă la punct şi o desfăşurare pe măsură. Nici subiectul nu pot spune că mă atrage.

 

Erată: să scrumeze;

Stil: 8,8

Temă: 8,3

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,7

 

 

 “Nopţi în tenebre: Ecouri din trecut”, de Paul D. Adrian este o proză interesantă, menită să ne arate că suntem responsabile de faptele noastre, oricare ar fi acestea. Autorul inventează un personaj care cred că ne este familiar tuturor, în copilăria fiecăruia dintre noi întâlnindu-se un astfel de Dan: copilul care schingiueşte din plăcere şi dintr-o curiozitate macabră animalele. Apelând la gradul nostru de empatie, Paul D. Adrian ne obligă să ne aşezăm fie în tabăra celor care-i iau apărarea copilului, fie în tabăra celor care-l acuză, ca mai apoi să facă din Dan victima propriilor sale crime. Textul este unul succint, dar bine scris, cu personaje puţine, însă bine conturate (copilul care face din plăcere rău şi mama care tinde întotdeauna să-l creadă), şi o tramă, chiar dacă simplistă, de efect. Iar finalul, cu Omul Negru, îi aduce un grad de profunzime. De citit!

 

Erată: -

 Stil: 8,6

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,8

Crimele plăcerii”, de Alin Dărângă, este un text simplist, lipsit de-o intrigă propriu-zisă şi în care ne sunt prezentate două episoade distincte din viaţa unei femei. Ori o proză scurtă înseamnă mai mult decât atât, înseamnă nu doar să vii cu nişte personaje, dar să şi închegi o acţiune, lucru de care în textul de faţă nu poate fi vorba. Cu excepţia ultimei părţi, acţiunii îi lipseşte cauzalitatea. Stilul este bun, frumos ornamentat, iar topica frazelor plăcută, însă parcă nu-şi atinge adevărata valoare. Cu puţin exerciţiu şi trama ceva mai complexe şi mai bine gândite, autorul va putea da naştere unor texte cu adevărat interesante. Aşa cum afirma şi Vargas Llosa, printre prozatori nu există genii, ci doar scriitori de cursă lungă care învaţă şi persevereasă.

 

Erată: -

Stil: 8,6

Temă: 8,4

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,5

Întrucât Aurelia Chircu ne prezintă în numărul din luna aceasta al revistei Suspans cea de-a doua parte din povestirea, sau poate nuvela, sa “Din ştreang”, am să trec mai departe fără a o mai comenta, urând să revin asupra ei în momentul în care o voi citi în totalitate.

Şi ajungem astfel la proza lui Karel Cispic, “Iunie”, pe care nu ştiu dacă să o încadrez la categoria proză scurtă sau la categoria descriere. Autorul ne prezintă sub forma întoarcerii în timp, o poveste de viaţă. Acum profesoară la şcoala unde până nu demult învăţase, pe Adriana Puşcaş o aşteptase, cândva, o carieră strălucită în gimnastică. Însă un accident i-a curmat visele, determinând-o să o apuce pe calea profesoratului. Textul este unul scurt, cu oarecare imagine redundante la început, menite să ne introducă în atmosferă. După această introducere, urmează povestea în sine, scurtă şi ea şi puţin dezlânată, ceea ce doreşte autorul să ne transmită putându-se rezuma într-o frază sau două. Ca şi în cazul unora dintre prozele comentate anterior, cred că îi lipseşte intriga.

 

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 8,3

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,3

 “Omul de dincolo”, Mihai Hafia Traistă este un text interesant şi bine scris, printre cele mai bune pe care le-am citit în ultima lună. Limbajul vetust şi popular, maiestuos folosit şi bine dozat, înscrie foarte bine textul în epoca în care se petrece acţiunea, iar stilul deosebit de fluid face din această proză o lectură uşoară. Momentele subiectului sunt toate prezente, la fel şi misterul, fantasticul şi suspansul, lucruri care-l menţin pe cititor aproape, adâncindu-l tot mai cu mult cu fiecare frază parcursă. Autorul se dovedeşte a fi un excelent povestitor, elementele de oralitate contribuind din plin la creionarea unei poveştii plăcute, sensibile şi frumoase. O proză pe care v-o recomand cu căldură!

 

Erată: de-a vaţi ascunselea

Stil: 9,1

Temă: 8,9

Intrigă: 9,0

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,2

Întrucât “Vikingul roz”, de Cristian Lavin, este un fragment de roman, voi trece peste el, ajungând imediat la proza următoare,

 

proză semnată de Bogdan Onin şi numită “Testul Rorschach”, aceasta fiind şi ultimul text din numărul 25 al revistei Suspans. Şi pe aceasta m-aş feri s-o înadrez la proză scurtă, lipsindu-i elementele specifice, fiind mai degrabă tot o descriere. Mi-a plăcut ideea, distorsiunea realităţii fiind bine redată, însă nu-mi pare ceva care să aibă cap şi coadă, ceva care să fie clădit gradual, aşa cum este vorba în cazul prozei lui Mihai Hafia Traistă, de exemplu.

 

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 8,4

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,3

Întrucât textul “Din ştreang”, semnat de Aurelia Chircu, este primul capitol din ceva mai amplu, am să trec peste el fără a-l mai comenta, urmând să revin asupra lui în momentul în care voi fi citit toate părţile sale.

Şi ajungem astfel la ultima proză din numărul acesta al revistei Suspans, proză ce poartă titlul “Crime by Skype” şi semnătura lui George Arion. Textul nu are o acţiune propriu-zisă, el fiind descrierea oraşului Barintown, un fel de turn de fildeş al autorului.

 

 

Cea mai interesantă povestire: “Omul de dincolo” (de Mihai Traistă), urmată de “Stăpânul castelului”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Omul de dincolo” (de Mihai Traistă), urmată de “În urma lor, doar flăcările” şi “Stăpânul castelului”.

În final vreau să subliniez faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Blog personal: http://ioanalexandru.wordpress.com

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website