Avem în faţă o jumătate de lună (în cealaltă jumătate aflându-se revistele Gazeta SF, Helion Online şi SRSFF, analizate în Nautilus în cadrul rubricii Radar) ceva mai puţin reuşită, de-a lungul multora din prozele întâlnite izbindu-ne de aceeaşi meteahnă: structura. Unii autori evită, cu bună ştiinţă parcă, să dezvolte acţiunea, mulţumindu-se în schimb să redea un singur şi simplu episod, uneori, aşa cum este vorba în cele două proze semnate de Iulian Sârbu, scris la repezeală şi fără o evidentă îndemânare. Alteori, aşa cum se-ntâmplă şi-n cazul povestirii Gabrielei Moisescu, se poate observa că există voinţă, însă lipseşte exerciţiul. Acelaşi lucru se poate spune şi despre scriitura lui Celestin Cheran. În astfel de cazuri se simte nevoia unor lecturi susţinute şi a trierii a textelor înainte de-a le trimite spre publicare. Sau a şlefuirii lor. Ştefan Ciobanu, deşi ne arată că ştie să surprindă şi redea anumite secvenţe, suferă şi el de aceeaşi meteahnă. La capătul diametral opus întâlnim scriitori, care-n pofida faptului că se află la început de drum, reuşesc să impresioneze. Este cazul Teodorei Gheorghe, a lui Marian Dumitraşcu, dar şi a lui Dadal Cristinel, nume de care sunt sigur că vom mai auzi. În ceea ce priveşte revistele, Nautilus rămâne cea mai constantă publicaţie de pe piaţă, pe când Revista de Suspans pare a pierde, pentru prima oară, teren în faţa revistei Suspans. Pare, spun, pentru că-n cea din urmă se poate specula că există câţiva autori care-i strică buna reputaţie, publicând doar de dragul de-a primi în schimb o carte.

Nautilus

 

Prima proză cu care revista Nautilus ne întâmpină în cel de-al 62-lea număr al său se numeşte “Draga mea Clara” şi poartă semnătura lui Sergiu Someşan. Avea de-a face cu un science fiction umoristic, deşi în prima jumătate există destule elemente care să-l includă în categoria operelor ficţionale militare. Intrarea destul de bruscă în scenă, ameliorată cumva de revenirea explicativă în care ne afundă pentru o clipă autorul, ne aruncă pe-o planetă invadată de morloci. Sergiu Someşan îşi începe astfel proza în forţă, ridicându-ne aşteptările şi incitându-ne imaginaţia. Se iscă întrebări şi se cer răspunsuri. Însă după oarece clarificări povestire avansează din ce în ce mai lent, urmând ca după eliminarea echipei venite-n inspecţie să stagneze şi să o ia pe-o pantă ceva mai frivolă, terminându-se cu o scenă aproape casnică. Mă aşteptam la ceva mai elaborat, mai ales că prima parte mi s-a părut cu adevărat reuşită. Ca şi-n textul “Puteţi să-mi spuneţi Dumnezeu” semnat de acelaşi autor, ideea nu mi se pare pe deplin fructificată, sfârşitul neridicându-se la nivelul începutului. Cred că ar fi fost mai bine dacă de la început şi până la sfârşit s-ar fi urmărit acelaşi efect, autorul tratându-şi de-a lungul întregului text cu umor şi ironie personajelor, punându-le când şi când în ipostaze hazlii, aşa cum a procedat, de pildă, Florin Pîtea în textul “În vremea lui Aron Vodă”. Altfel cititorii care se dau în vând după textele umoristice vor abandona lectura de la primele paragrafe, iar cei care le preferă pe cele mai serioase vor fi dezamăgiţi de sfârşit. Stilul, în schimb, este unul plăcut şi curat, greşelile fiind pur incidentale, iar ideile se leagă destul de bine.

 

Erată: praştii; mică cameră; i-au gazat cu un gaz letal; facă cu; nouăzeci de minte.

Stil: 8,6

Temă: 8,4

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,5

 

Cea de-a doua proză este semnată de Ştefan Ciobanu şi se numeşte “Monştri”. Spre deosebire de povestirea pe care-a publicat-o luna trecută între paginile virtuale ale aceleiaşi reviste, cea de faţă mi se pare mai reuşită, decorul fiind bine descris, iar faptele, acelea câte sunt, izbutind să surprindă lumea în mijlocul cărora se petrec şi să redea o atmosferă destul de încărcată. Lipseşte însă cauzalitatea, întâmplările neavând o explicaţie logică şi nici nu decurg unele dintr-altele, autorul îndepărtându-se de la structura povestirilor clasice. Momentele subiectului lipsesc, clădirea graduală a acţiunii de asemenea, rezolvarea aşijderea. Din pricina acestui lucru, la care se mai adaugă şi scurtimea textului şi faptul că nu este prezentată decât o singură secvenţă, putem conclude că textul de faţă este doar o schiţă. Iar o schiţă a cărei temă este fantasticul nu prea atrage din simplul motiv că tema respectivă şi specia literară respectivă nu fac casă bună împreună. Se cerea dezvoltarea subiectului şi o anumită structurare a unor eventuale evenimente, chiar dacă acest lucru ar fi cerut din partea autorului un efort suplimentar. În urme celor două schiţe semnate de autor şi pe care le-am citit, i-aş recomanda să citească un număr de povestiri clasice semnate de Cehov, Puşkin, Tolstoi, Poe, Doyle, ş.a.m.d., făcând diferenţa între acestea şi schiţele lui Ambrose Bierce sau Mark Twain, a căror temă principală este ironia ori umorul.

 

Erată: ultimile; orcium; frutuna.

Stil: 8,7

Temă: 8,4

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,4

 

Marian Dumitraşcu ne invită să citim în acest număr al revistei Nautilus textul “Penato e căutat de prieteni” Fără a se îndepărta prea mult de la stilul eliptic care-l caracterizează, autorul ne prezintă o poveste succintă a cărei acţiune se petrece într-o mlaştină. Menţionez acest lucru pentru că atmosfera este bine redată, miasmele bălţii şi fauna ei caracteristică alcătuind un peisaj care nu este doar un simplu decor, ci devine în cea de-a doua jumătate a povestirii un personaj în sine. Unul care le dă celor doi anti-eroi peste cap planul de îmbogăţire. Inovativ, alert, pe alocuri vădind valenţe umoristice şi pe alocuri lunecând în scene de groază, textul place. Stilul este încărcat de vorbe în doi peri şi cuvinte cu dublu înţeles printre care se înfiripă lacune tot mai mari care-i dau prozei aspectul unui puzzle. Există suficiente indicii pentru a-l dezlega şi, de asemenea, un sens care să rezulte şi-n lipsa descifrării complete a textului. Bine le-ar mai sta acestor povestiri într-un volum!

 

Erată: aruncă cu; facu.

Stil: 8,9

Temă: 8,8

Intrigă: 8,6

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 8,9

 

Nu ne oprim asupra povestirii “Optimism de împrumut”, care-a apărut cu ceva vreme-n urmă şi-n SRSFF, ci trecem direct la rubricile conexe. Aurel Cărăşel ne mai destăinuie o pagină din Istoria Viitorului, vorbindu-ne despre “Legendele C’merilor”. Nu, nu este vorba de chmerii roşii, ci despre nemurire. Prea multe lucruri despre ea nu găsesc de spus pentru că nu sunt un fan al naraţiunilor.

 

 

Erată: primeia

 

 

Acelaşi Aurel Cărăşel publică în cadrul rubricii Povestea vorbei basmul “Cimitirul norilor ”. Personajele, un băiat, o broască ţestoasă, o lipitoare şi un duh, după o sumară discuţie menită să ne familiarizeze cu subiectul şi să ne introducă în atmosferă, pornesc din motive diferite în căutarea locului în care mor norii. Povestirea este bine scrisă, cu arhaisme care-i dau un aer aparte şi dialoguri izbutite, care atrag. O proză curată şi plăcută. Chiar dacă nu-i science-fiction, merită citită!

 

Erată: stătea aşezat în lângă; făcu curaj.

Stil: 8,8

Temă: 8,7

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,8

 

 

Revista de Suspans

 

 

 

 

Prima povestire apărută în cel de-al şaselea număr al Revistei de Suspans se numeşte “Moartea unui suflet” şi poartă semnătura Gabrielei Beatrice Moisescu. Legată de proza apărută luna trecută în Revista de Suspans şi semnată de aceeaşi autoare, prin cea de faţă ne dovedeşte că mai are de lucrat în ceea ce priveşte punerea pe hârtie a ideilor. În prima parte suntem îngropaţi sunt multitudinea de amănunte insignifiante ori futile, care ar fi putut fi eliminate, autoarea concentrându-se mai mult pe detalii decât pe reliefarea personalităţii personajelor. Apoi, nu există o înlănţuire suficient de complexă a evenimentelor încât să poată constitui desfăşurarea acţiunii. Avem de-a face, în schimb, cu un episod liniar în care doar sfârşitul pare a avea relevanţă. Descrierile sunt pe alocuri copilăreşti, trădând mâna unui autor neexperimentat. Este, în opinia mea, nevoie de exerciţiu.

 

Erată: ca ceilalţi; arma acea; o privirea. Câteva virgule aiurea puse.

Stil:  8,4

Temă: 8,5

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,2

 

 

Teodora Gheorghe este prezentă în numărul acesta al Revistei de Suspans cu povestirea “Ultimul zbor”. Textul este bine scris, deşi pe alocuri mi-aş fi dorit să se insiste asupra coloraturii locale, iar modul în care este structurat place, deosebindu-se din punctul acesta de vedere de majoritatea povestirilor analizate luna aceasta, care descriu episoade, nu spun poveşti. Fără a epata, autoarea izbuteşte să ne introducă într-o lume marcată de neînţelegeri rasiale, elementul fantastic înfiripându-se abia la sfârşit. Mi-a plăcut, iar dacă-i acordaţi o şansă sunt convins că o să vă placă şi vouă.

 

Erată: pe unul de-ai lor; obloja; pielile.

Stil: 8,7

Temă: 8,6

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,7

 

 

Miraj”, de Florentin Ionuţ Haidamac, este ultima proză publicată în acest număr al Revistei de Suspans. Îndepărtându-se de la felul uşor misogin şi arogant în care obişnuia să-şi scriere prozele la persoana întâia, autorul ne demonstrează că poate veni şi cu povestiri în care să nu se mai laude (n-am ştiut, sincer, că Mary Sue a prins în Statele Unite, informaţiile pe care le deţin dându-mi de înţeles că este în vogă doar prin rândul unei minorităţi sexuale). Textul este bine scris, vocea auctorială sobră – dezgustată la început –, episoadele legându-se destul de bine între ele cu toate că se schimbă perspectiva. Puţine lucruri de reproşat. Sper doar ca autorul să continue pe acest drum, stilul fiind în mod evident îmbunătăţit.

 

Erată: stedentăla; Litereîn.

Stil: 8,7

Temă: 8,6

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,8

 

 

 

 

Suspans

 

Prima povestire apărută în luna februarie în revista Suspans se numeşte “Nu-i pentru cine se prăgăteşteşi poartă semnătura lui Adrian Sârbu. Având cu puţin peste 500 de cuvinte, autorul făcând probabil economie, textul de faţă redă sumar o întâmplare pe care, dacă n-ar fi fost stilul atât de sterp, n-aş fi considerat-o tocmai banală. Însă stilul este prozaic, prezentarea poveştii ternă, proza atrăgând doar prin sinceritatea denotată de aspectele deja menţionate. Însă o destăinuire nu constituie în mod aprioric literatură. Trebuia depus puţin efort în scrierea ei, puţin talent, puţin suflet. Şi toate acestea înainte de-a putea vorbi de modul în care este structurată, creionarea personajelor ş.a.m.d. Din păcate nu pot spune că mi-a plăcut.

 

Erată: -

Stil:  8,0

Temă: 8,3

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,0

Atmosferă: 7,8

 

 

 

Următoarea proză asupra căreia ne vom opri se numeşte “Carne” şi este semnată de Dadal Cristinel. Autorul ne demonstrează şi de această dată că are talent, şi-ncă o grămadă, dar că nu ştie cum anume să-şi canalizeze resursele scriitoriceşti. Stilul este bun, foarte bun, dar are o ireductibilă meteahnă: îndepărtează, nu atrage. Redundant, cinci paragrafe spunând acelaşi lucru, năpădit de comparaţii şi descrierii, textul nu face decât să ne demonstreze că autorul depune prea mult efort în redarea unor lucruri neesenţiale cu preţul ignorării acţiunii, pierzându-se astfel în amănunte. Finalul le justifică, e drept, coşmarul trebuia redat cât mai bine, dar nu mulţi vor ajunge până acolo. Trebui eliminat balastul, curăţită povestea, descrierile să-nsoţească acţiunea, nu s-o suplinească, la fel şi comparaţiile şi epitetele, altfel îi va fi foarte greu autorului să se impună. Şi-l va costa mult, mult prea mult timp. Îi recomand să analizeze construcţia povestirilor clasice, iar Cehov este aici unul dintre cele mai bune exemple, deloc de ignorat fiind şi Maupassant, pentru a-şi doza mai bine stilul, să-l facă să pară natural, şi nu o tentativă de-a epata. Talentul nu este de ajuns, trebuie şi muncă. A nu se înţelege că nu-i bună povestirea, probabil este cea mai bine scrisă proză publicată luna aceasta, însă autorul nu trebuie să se compare cu ceilalţi, pentru că nu cu ei se dă lupta, ci cu sine. De asemenea, se impune şi-o periere a textului, numărul greşelilor de tastatură fiind destul de mare.

 

Erată: despicatură; daca; ferbinţeala; insinctele; aceast; faca; acceaşi; tremurandă; facut; alearga; chemarease; cu rujul; alunecă cu; stanga; aşteptand.

Stil: 9,0

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

 

Muşuroiul”, de Celestin Cheran, este un text bizar, nu atât prin modul în care este redat cât prin tema aleasă şi care pare lipsită de motivaţie. Personajul principal trebuie să păzească un muşuroi, plătind astfel pentru vinile adunate într-o viaţă anterioară. Nu ni se dau însă prea multe detalii de care să ne legăm pentru a înţelege textul, cititorul fiind obligat să-l înghită aşa cum este. Din punctul meu de vedere nu cred că ar fi stricat dacă textul ar fi fost ceva mai legat. Şi mai îngrijit.

 

Erată: anteriore; urmărească comportamentul; funicilor; prabail; făcă; soartra; hrănească cum; dormă; prienten; cu cuţitul; aricultreazească.

Stil: 8,4

Temă: 8,2

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,3

 

 

Acelaşi Celestin Cheran semnează trei zile mai târziu şi proza “Dulapul cu haine”. Din nefericire, aceasta este una destul de simplă, împrumutând pe alocuri din stranietatea textului anterior publicat. Fără o acţiune clădită gradual şi întâmplări care să decurgă unele dintr-altele, povestirea, de fapt o simplă naraţiune, se roteşte prea mult în jurul pasiunii personajului principal pentru haine, autorul pierzându-se în descrierile ce devin de la un moment dat redundante. Se cere o mai mare claritate-n idei şi o structurare a acestora. Iar pentru acestea există un singur remediu: lectura susţinută.

 

Erată: creînd; timpu; juca cu; celorlalte; mângîiere; devenniseră; comfortul; cumpăra doua; acaparînd; reproşîndu-i; vroia. Precum şi o serie de virgule care lipsesc.

Stil: 8,4

Temă: 8,2

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,2

 

 

Următoarea proză asupra căreia ne vom opri se numeşte “Fiica preşedintelui” şi poartă semnătura lui Gomboş Eugen. După cum se menţionează la începutul ei, povestea aceasta este inclusă în volumul Supraveghetorii, care-a apărut în 2009 la editura Libris. Textul este curat scris, fără derapaje, însă ritmul întregii scriituri este unul monoton, care nu te-mbie s-o citeşti. Dacă mai adăugăm şi felul în care este structurată această proză, cu acţiunea al cărei rezultat îl ştim încă de la început redată prin dialog sub forma unor aduceri-aminte şi miza fragilă, putem spune că se putea şi mai bine. E drept, începutul reprezintă doar un fals deznodământ, evenimentele nesfârşindu-se acolo, iar finalul, dacă ajungeţi până la el, ne aduce un zâmbet, însă hibele, dacă le putem numi astfel, tind să iasă-n evidenţă. Printre altele, se cerea o restructurare a ideilor şi un ritm ceva mai alert.

 

Erată: funerariile. Lipsesc mai multe virgule.

Stil: 8,5

Temă: 8,6

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,5

 

 

Misterul de la librărie”, de Iulian Sîrbu, este ultima proză publicată în revista Suspans asupra căreia ne vom opri atenţia. Deşi dublă-n lungime faţă de proza publicată de acelaşi autor cu două săptămâni înaintea acesteia, şi cea de faţă rămâne scurtă, de abia sărind peste mia de cuvinte. Însă nu scurtimea textului deranjează, ci felul prozaic şi jurnalistic în care este spusă povestea. Astfel, un subiect destul de interesant şi despre care autorul deţinea în mod direct informaţii ajunge să nu trezească prea mult interes.

 

Erată: probabil; compatrat.

Stil: 8,3

Temă: 8,5

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,1

Cea mai interesantă povestire: “Ultimul zbor” (de Teodora Gheorghe), urmată de “Miraj”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Carne” (de Dadal Cristinel).

 

PozaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 4 septembrie 1985 în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar la sfârşitul anului 2010 în revista Nautilus, iar de atunci publică mai bine de 20 de povestiri atât în reviste din ţară cât şi din  afară (Aphelion, Suspans,  Litere, Zona Literară, Oglinda Literară, Basarabia Literară, Apostrof etc). În 2011 primeşte o menţiune la concursul Agata Bacovia, premiul al III-lea la concursul Mihail Sadoveanu şi premiul I la secţiunea proză a concursului literar Moştenirea Văcăreştilor. În 2012 obţine locul I la concursul de proză Lira21, menţiune la concursul internaţional Starpress, premiul al II-lea la concursul naţional organizat de Reţeaua Literară, menţiune la concursul Mihail Sadoveanu şi premiul special al revistei ProArme. Apariţii în antologiile: Moştenirea Văcăreştilor (2011), Mihail Sadoveanu (2011 şi 2012) etc. Criticul literar Alex Ştefănescu vorbeşte în termeni apreciativi despre volumul de povestiri scurte Maneliştii. De la sfârşitul anului 2011 întreţine rubrici lunare de critică literară în revistele Gazeta SF, unde este şi redactor-corector, şi Nautilus. Nu a debutat în volum.

Blog personal: http://ioanalexandru.wordpress.com

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website