Luna aceasta revista, Nautilus ne aşteaptă cu cinci proze interesante şi incitante dacă le privim prin prisma subiectelor abordate. Dacă Aurel Cărăşel ne poartă şi de această dată în lumea basmelor şi ne îndeamnă să înfruntăm alături de el monştri şi zmei, Liliana David ne introduce într-o lume a sentimentelor intense şi a ne prezintă rămăşiţele unei iubiri pierdute. Proza lui Călin Sămărghiţan se remarcă prin stranietatea sa, precum şi prin atmosfera bine redată, iar Teodora Matei ne încântă cu un nou fragment din romanul acesteia. La final Andra Spirescu şi Mihai Perşinaru ne poartă pe aripile timpului într-o perioadă încărcată de mister. Nu putem să nu observăm atmosfera densă şi apăsătoare ce reiese din toate aceste poveşti, precum şi atenţia acordată de autori stilului.

Prima proză apărută în numărul 56 al revistei Nautilus se numeşte “Povestea lui Trişti-Copil şi a taurilor-de-piatră“ şi poartă semnătura lui Aurel Cărăşel. Autorul se îndepărtează de această dată puţin de la structura cu care ne-a obişnuit, începutul basmului fiind în sinea sa un alt basm povestit la persoana a treia, pentru ca apoi autorul să treacă subit, dar bine din condei strunit, la persoana întâi. Ca şi celelalte basme publicate în ultimele luni în revista Nautilus şi acesta este bine scris, cu un limbaj adecvat genului şi cu acţiune care-ţi stârneşte interesul şi care te menţine captivat până la final. Cele două personaje principale, modeste prin statura lor, dar de admirat datorită curajului şi a iscuţimii minţii, ne oferă o poveste incredibilă, care se leagă prin multiple elemente de cele precedente.

 Erată: îngropaseă; orcăiala; bâlbăi; dintro; zemoaica; gătul; cînd; trăznet; bălbăi, cînd; mîna; prietenul săul.

Stil:  8,6

Temă: 8,7

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,5

Cea de-a doua povestire din acest număr al revistei Nautilus se numeşte “Casa de dans” şi poartă semnătura Lilianei David. Fără a înscrie prea bine povestea într-un context anume, de care nu avem, în fond, neapărată nevoie, dar pe care necontenit ne străduim să ni-l imaginăm, autoarea ne pune faţă-n faţă cu un personaj straniu aflat într-o misiune cel puţin la fel de stranie: de a modifica, cu ajutorul unui dispozitiv, gândurile oamenilor, creând în felul acesta un fel de utopie terestră. Povestirea se împleteşte cu o alta de iubire desfăşurată de-a lungul unor perioade diferite, planurile amestecându-se în permanenţă. Sentimentele sunt intense şi bine redate, imaginile marcante şi pline de melancolie, autoarea excelând în ceea ce priveşte redarea stărilor interioare. La sfârşit rămânem totuşi cu impresia că povestea ar fi trebuit să ne spună mai mult, existând anumite detalii care ne scapă. Cu toate acestea, textul este unul interesant şi bine scris, autoarea ţesând foarte bine legătura dintre real şi imaginar.

 Erată: amândorura; proapăt.

Stil: 8,6

Temă: 8,5

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,8

Apocalipsa mieilor de catifea“, de Călin Sămărghiţan, este o proză stranie care se roteşte  în jurul apariţiei într-un mic oraş de provincie a unui personaj misterios, care nu scoate niciun cuvânt, ca la final să aflăm, sau mai bine spus să deducem, că acesta reprezintă elementul de legătură dintre două lumi distincte. Atmosfera este bine redată, autorul punând accent pe farmecul zilelor de altădată şi pe mica afacere a personajului nostru principal, un negustor de ulei. Detaliile, nu doar piatra de hotar, sunt semnificative, în ele ascunzându-se o întreagă lume, o lume ce, prin prisma deznodământului, pare lipsită de consistenţă, ca o existenţă efemeră şi ireală. Avem de-a face cu o simbolistică destul de complexă care ne solicită imaginaţia la maxim, însă nu pierdem nimic dacă nu rezolvăm acest mic puzzle, pentru că rămân la final cu emoţia stârnită de lectură. O proză interesantă şi cursivă, care atrage.

Erată: îngâimă; avalnşă.

Stil:  8,7

Temă: 8,5

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,8

La rubrica Foileton, Teodora Matei ne prezintă un nou capitol din romanul “Stăpânul castelului”, roman care a ajuns la cea de-a şaptea parte a sa. În acest capitol avem ocazia să urmărim îndeaproape prietenia care se înfiripă între Nikos, Stăpânul Castelului, şi Dominic, singurul care dă crezare spuselor şi poveştilor sale. Ca şi până acum, stilul este unul plăcut, iar informaţiile ne sunt furnizate treptat, iscând de multe ori întrebări ce nu fac altceva decât să sporească misterul întregii povestiri. Fantasticul este prezent şi de această dată,

învierea unor vremuri de mult apuse pentru baron permiţându-ne să-l cunoaştem şi să-l înţelegem mai bine. Încet, încet, din personajul straniu care era la început, Nikos devine o figură reală, cu sentimente puternice şi regrete aşijderea. O singură remarcă am de făcut: dialogul dintre Dominic şi ai săi gemeni mi se pare lipsit de naturaleţe, oarecum mecanic şi încărcat de clişee. În astfel de situaţii, când căderea-n patetisme ori clişee nu poate fi evitată, este recomandată, cred eu, vorbirea indirectă, cu mult mai permisivă decât cea directă.

Erată: neputinicioşi; amiezei; pesonalului; scmochingul; plăsmuri; Baonului; suprinse.

Stil: 8,6

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,8

Prozele din numărul acesta al revistei Nautilus se încheie cu ”Dublura”, textul de la rubrica Multi-vers semnat de Andra Spirescu şi Mihai Perşinaru. Deşi ceva mai bine scris şi mai lung decât cele publicate anterior de cei doi autori, şi acestui text pare că-i lipseşte contextul, fiind şi de această dată laconic. Deşi are nenumărate elemente în stare să placă şi să atragă, modul în care ne sunt furnizate informaţiile, fără a ţine cont de momentele subiectului, fac din lectură una dificilă şi, la final, dezamăgitoare. Atmosfera este bine creată, însă lipseşte misterul, lipseşte clădirea treptată a poveştii, motiv pentru care cititorul rămâne pe dinafară, ca simplu martor a ceva care-l depăşeşte. Şi poate că acest lucru, şi anume neimplicarea lui în poveste, dăunează cel mai mult.

_

Erată: pamînt; îşi ascunde mînă; văut; iar mână femeii; covărşitoarea; pamînt; incrucişate; îîi; umzeşte; bibleotecă; notele au devenit au devenit; aceaşi; imprumuturi; innacesibilă; virsta; înnecam; simteam.

Stil: 8,2

Temă: 7,0

Intrigă: 7,0

Originalitate: 9,5

Atmosferă: 7,5

Săracă revista Suspans luna aceasta, între paginile sale neîntâlnind decât o singură proză ce poate fi recenzată. O proză plăcută, interesantă, chiar incitantă, însă sunt nevoit să mă repet, o singură proză.

Critica letală“, prima şi singura proză din numărul 28 al revistei Suspans pe care o avem în considerare, este un text interesant, care poartă semnătura lui Tiberiu-Virgil Popescu. Având de înfruntat o critică misogină, singurele două autoare de horror de pe meleagurile noastre se decid să formeze o alianţă şi să scrie împreună. Însă lucrurile capătă o turnură tragică în momentul în care una dintre ele se decide să scape de critica neoportună, moment în care avem parte şi de câteva răsturnări de situaţie. Stilul sec, jurnalistic, se pretează de minune acţiunii, autorul izbutind să creeze o atmosferă specifică genului. La final cred că s-ar mai fi putut insista puţin, însă povestea nu este rea nici în forma în care se găseşte acum.

Erată: debuntantă; nici macăr; stânsoarea;

Stil:  8,5

Temă: 8,6

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,5

Luna aceasta o nouă revistă a apărut pe piaţa românească, o revistă patronată de neobositul Mircea Pricăjan. Păstrând vie tradiţia cu care ne-a obişnuit în timp ce edita revista Suspans, în Revista de Suspans dăm luna aceasta pentru un număr record de proze, nu mai puţin de 24, dintre care 6 sunt fragmente de roman. Cu o ofertă atât de variată, revista nu are cum să nu fie pe gustul oricărui cititor, care în fiecare proză (sau aproape în fiecare) are ocazia să descopere ceva nou şi incitant, calitatea majorităţii textelor fiind una deosebit de bună. Şi spunând acestea, remarcăm povestirile Dianei Alzner, lui Florin Irimia, A.R. Deleanu, Radu Ilarion Munteanu, Mihai Hafia Traistă şi Cătălinei Fometici. Subiectele sunt destul de variate, lipsind totuşi, cu mici excepţii, cele sf. Din punct de vedere calitativ, cele mai bune consider că sunt cele psihologice, acolo unde autorii au ocazia să îşi dovedească toată măiestria de care sunt în stare. Întâlnim şi câteva proze detectiviste, vârful de lance reprezentându-l aici povestirea Ralucăi Băceanu, textul lui Radu Ilarion Munteanu fiind prea complex şi prea bine scris pentru a-l putea încadra în această categorie. Proza lunii din Revista de Suspans este, probabil, Praf scânteietor şi filamente, o proză în care stilul se află-n într-un echilibru perfect cu acţiunea care ne este prezentată, neputând însă ignora nici textul lui Florin Irimia, un text care se remarcă prin atmosfera apăsătoare şi experimentul narativ pus la cale de autor. Mihai Hafia Traistă, prin limbajul arhaic, este o prezenţă insolită printre paginile virtuale ale acestei minunate reviste. De asemenea, trebuie să menţionăm şi prezenţa feminină care face onoare revistei, prozele anumitor autoare fiind deosebit de plăcute şi reuşite. Am întâlnit, din păcate, şi câţiva autori care nu par a avea ceva de spus, povestirile lor fiind, din anumite puncte de vedere, clişeice ori deficitare. Însă, cu o asemenea varietate de subiecte şi proze, sunt sigur că Revista de Suspans se va impune în cel mai scurt timp pe piaţă. Începe deja să se afirme ca o pistă de lansare pentru noua generaţie de scriitori.

Prima proză apărută în primul număr al Revistei de Suspans se numeşte “Praf scânteietor şi filamente” şi poartă semnătura Dianei Alzner. Textul tratează tema evoluţiei şi a supraomului într-o manieră amuzantă şi în acelaşi timp ironică. Stilul deosebit de fluid, precum şi multitudinea de informaţii aflate-n text fac din această proză o lectură interesantă şi plăcută. Antiteza dintre omul actual, aşa cum este el, cu părţile sale pozitive şi negative, şi supraomul, de fapt o tentativă de-a reduce numărul populaţiei, este bine subliniată şi ne stârneşte adesea zâmbete sardonice. Şi prezenţa gândacului urieşesc, precum şi referirile la personaje şi cărţi dragi nouă, ne încântă şi ne poartă pe un tărâm în parte real şi-n parte fantastic. Un text bine condus din condei, cu un stil dezinvolt şi cursiv. Un text pe care vi-l recomand cu căldură!

Erată: situţia; înfăşcă; suntetul; ciupecăriei; amiezei; scântâietor; ralentiul; deocamdară;

Stil: 9,2

Temă: 9,0

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,1

Sus, într-o cameră de hotel“, de Florin Irimia, este o proză succintă, dar izbutită şi asta prin pricina sentimentelor pe care ni le stârneşte lectura de faţă. Deşi începe banal, aproape clişeic aş putea spune, cu trezirea personajului principal într-o cameră anonimă de hotel, textul continuă într-o manieră plăcută, sentimentul neliniştii, îndeobşte, dar şi al incertitudinii şi al fricii fiind deosebit de bine redate, cititorul ajungând să împărtăşească gândurile personajului. Furnizându-ne doar un minim de informaţii, autorul lasă deschis orizontul de aşteptare al cititorului, forţându-l pe acesta să găsească răspuns la întrebările şi nelămuririle personajului principal. Finalul este şi el unul deschis, deşi putem spune că, chiar şi-n lipsa unui deznodământ clar, avem deja toate răspunsurile, însă, prin neprezentarea lui explicită, putem să ne iluzionăm în continuare că nimic din ceea ce ne-am imaginat nu s-a întâmplat cu adevărat. O iluzorie poartă de scăpare lăsată de autori cititorului, în ea descluşind mai mult o capcană; capcana propriilor noastre gânduri şi aşteptări. De citit!

Erată: monton; temen; week-end.

Stil:  8,7

Temă: 8,8

Intrigă: 9,1

Originalitate: 9,2

Atmosferă: 9,4

A. R. Deleanu semnează în acest prim număr al Revistei de Suspans povestirea “Scrum”, o povestire complexă ce-i are în centrul său pe Ignaţiu şi Cami, un cuplu care, se pare, a trecut prin multe. Ignaţiu tocmai s-a întors, mutilat, dintr-o misiuni din Irak, amintirile ororilor petrecute acolo încă bântuindu-l, iar Cami încearcă să-şi răscumpere infidelitatea. Încă de la început, ceea ce se dorea a fi o vacanţă în Budapesta capătă aerul unui coşmar, imaginile onirice care-i revin permanent lui Ignaţiu în minte, intense şi viride, ipostaziindu-se în cele din urmă. Planurile se amestecă adeseori în proza lui A. R. Deleanu, la sfârşit autorul lăsându-ne cu senzaţia comiterii unei fapte atroce de către o persoană care până la momentul respectiv s-a chinuit din răsputeri să se lupte cu proprii săi demoni, fiind în cele din urmă înfrântă. Şi, spunând acest lucru, lupta interioară este, parcă, menită să-l disculpe pe Ignaţiu şi, într-un fel, să-l scuze. O proză psihologică intensă, cu puternice nuanţe horror, nuanţate mai ales prin grozăvia faptelor descrise, care contrastează vizibil cu acalmia şi liniştea a ceea ce ar fi trebuit să fie o simplă vacanţă.

Erată: rucsace; atărnau; adăncul; nu le poţi strică altora concediu; încendindu-l;

Stil: 8,7

Temă: 8,9

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

Moş Goangă şi Badea Rădescu“, de Bogdan Onin, este o povestire în ramă succintă, poate prea succintă pentru a plăcea, ale cărei personaje principale sunt doi moşnegi ce deapănă, oricui doreşte să-i asculte, amintiri din cel de-al doilea război mondial. Deşi sfârşitul oarecum amuzant întregeşte povestirea, se simte lipsa unui moment culminant şi a unei creşteri în intensitatea a acţiunii. Tonul pe care este spusă este unul molcom, lipsit de intensitate. Având în vedere subiectul şi modul în care ne este prezentată povestirea, nici nu cred că se putea obţine mai mult, miza fiind una modestă.

Erată: -

Stil:  8,6

Temă: 8,3

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,4

Uluyan Taşlar – pietrele care urlă”, de Alin Dărângă, este o altă proză succintă, însă, spre deosebire de cea precedentă, este scrisă – şi se citeşte cu – intensitate. Trecutul, încărcat de zei şi fiinţe mitologice, se amestecă, treptat, treptat, cu prezentul şi prin intermediul prezentului reuşeşte să trăiască în continuare, întinzându-şi rădăcinile către viitor. Stilul este plăcut, cursiv, întrepătrunderea celor două planuri aproape onirică. Figura lui Pan reiese clară, o fiinţă care nu doreşte şi nu poate rămâne o simplă amintire. Prin legarea povestirii de cea prezentată anterior în Gazeta SF, dacă nu mă înşel, avem impresia că asistăm la mai mult decât o simplă născocire, că asistăm la o parte ascunsă dintr-un timp atât de îndepărtat încât se pierde printre cărţile pe care le-am citit şi documentarele pe care le-am vizionat.

Erată: untedelemnului; satyri;

Stil: 8,7

Temă: 8,8

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,7

Pe undele Istriei“, de Alexandra Niculae, este o povestire care, drept să spun, nu prea m-a impresionat. După ce-n ultimele luni autoarea ne-a prezentat câteva texte cu adevărat reuşite, luna aceasta pare a fi coborât ştacheta, proza de faţă fiind una simplă şi banală. Deşi are un oarecare tâlc, modul în care ne este prezentată, precum şi explicaţiile furnizate de autoare, o fac să pară lipsită de veridicitate. Este drept că un corp uman poate furniza o cantitate destul de mare de energie, dar acelaşi lucru este valabil şi pentru oricare alte fiinţe ori materiale, iar modul în care poate fi recoltată această energie nu este, nicidecum, prin împlântarea unui ştecăr în inimă. Plus că alegerea ca sursă de energie a unei baterii de maşină, sugerându-se că ar furniza mai mult curect decât o reţea de înaltă tensiune, constitue un alt element care denotă că proza este una superficială. Poate că, în fond, autoarea a mizat pe acest lucru, dorind să ne prezinte o proză uşoară, de sfârşit de vară. Eu, însă, mă aşteptam la mai mult din partea dânsei.

Erată: trăznet.

Stil:  8,5

Temă: 8,3

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,3

Prin intermediul povestirii “Phaedra”, Cătălina Fometici ne poartă înapoi în timp, în vremea când zeii vechii Elade erau încă vii şi-i speriau uneori pe oameni cu apucăturile lor haine. Tema centrală a prozei de faţă este povestea tristă şi tragică a iubirii neîmpărtăşite dintre Phaedra şi fiul soţului său, Hippolit, la aceasta adăugându-se şi amintirea Ariadnei, cu care, până la anumit punct, Phaedra se identifică. Stilul este unul bun, adecvat povestirii şi vremii redate, iar expresiile de multe ori memorabile, autoarea izbutind cu prisosinţă să recreeze atmosfera şi obiceiurile vremii. Pe alocuri am resimţit totuşi nevoia unor replici mai teatrale şi a unor cuvinte arhaice. Dar şi în felul în care este acum, povestirea place.

Erată: văzându-o;

Stil: 8,9

Temă: 9,0

Intrigă: 8,9

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 9,1

Următoarea proză din acest prim număr al Revistei de Suspans se numeşte “Looking for a job” şi poartă semnătura lui Radu Ilarion Munteanu. Prin intermediul povestirii, autorul ne prezintă situaţia complexă din oraşul Glasgow, acolo unde românii lucrează împreună cu localnicii şi chinezii pentru a veni de hac unei societăţi rrome din ce în ce mai înfloritoare. Stilul este unul vioi şi plin de naturaleţe, iar acţiunea se desfăşoară cu rapiditate, deranjată fiind din când în când de intervenţiile autorului care nu ezită să se adreseze în mod direct cititorului, ştirbind un pic din farmecul povestirii. De asemenea, nici portretul personajelor nu este prea bine creionat, cititorului venindu-i greu să se ataşeze de vreunul dintre ele. Cred că dacă s-ar fi insistat puţin mai mult asupra acestor aspecte, textul ar fi avut de câştigat.

Erată: îi vei o idee;

Stil: 9,0

Temă: 8,7

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,4

Următorul text se numeşte  “Povestea umbrei” şi poartă semnătura Elenei Potocean. Nu vă lăsaţi totuşi înşelaţi de titlu, textul numai o poveste nu este, ci o serie de digresiuni mai mult  sau mai puţin interesante, dar care după cel de-al doilea paragraf încep să devină redundante, autoarea repetând aceleaşi informaţii, fără a veni cu ceva nou care să-ţi stârnească interesul, îngustând astfel orizontul de aşteptare al cititorului. S-ar impune o mai mare atenţia la construcţia narativă şi la povestea în sine, urmărindu-se, pe cât posibil, momentele subiectului, şi lăsându-l pe autor să tragă singur concluziile. Este, în fond, vorba de o proză şi nu de un eseu.

Erată:  

Stil: 8,5

Temă: 8,5

Intrigă: 7,9

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,3

Prin intermediul prozei “Secretul domnului Wally“, Teodora Gheorghe ne face cunoştinţă cu Wallace Evans, un individ bondoc, chelbos, mizantrop şi lucid, care iubeşte pe ascuns o femeie ce nu-i acordă nicio atenţie. În proza de faţă, trecutul şi prezentul se împletesc într-un joc de lumini şi umbre, atent analizate de Wallace, acesta încercând să găsească în el, în ele, scăparea de propria lui condiţie şi personalitate, adâncindu-se cu această ocazia tot mai mult în ele şi-n el. Prezentul vine nu ca o concluzie a trecutului, ci ca o posibilitate de a-şi trăi visul în pofida trecutului. Wallace, de-o luciditate rară, cedează în cele din urmă ispitei irealităţii şi comite crima de care nu se credea în stare. Un text bun, cu vădite nuanţe psihologice, bine scris şi bine spus. Mi-a plăcut!

Erată: rispostase; îmi va pătra secretul;

Stil:  8,7

Temă: 8,9

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,0

Un crâmpei de lumină”, de Lena Kart, este o altă proză succintă şi, în opinia mea, puţin clişeică, autoarea vorbindu-ne de Stăpânul Întunericului şi de tot felul de incantaţii menite să-l învie, precum şi de un un bărbat, ostracizat de ceilalţi pe când era copil, şi devenit erou în momentul în care deconspiră planul pus la cale de clopotar şi un mort oarecare. Prea simplă şi prea lineară, poveştii i-ar fi stat mai bine dacă ar fi fost spusă altfel, evitându-se căderea în penibil, aşa cum se întâmplă de câteva ori în cazul de faţă. Acest lucru s-ar fi putut lesne realiza printr-un grad sporit de mister, autoarea putând să nu ne prezinte atât de clar legământul dintre mort şi clopotar, lăsându-ne pe noi să deducem detaliile pactului.

Erată: până la 19 de ani; gârla, începu.

Stil: 8,6

Temă: 8,2

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,4

Noaptea de la noapte“, de Nicolette Orghidan, este povestea unul zile petrecute în spital de către o doamnă despre care nu ştim prea multe. Prin natura subiectului tratat, dar şi prin prisma stilului folosit şi a sentimentelor ce reies din text, proza de faţă se aseamănă cu romanul O moarte liniştită de Simone de Beauvoir. Deşi ne lipseşte contextul, putem încerca să legăm cap la cap informaţiile care ne sunt prezentate şi să stabilim unul, cu toate că în cadrul prozei de faţă nu este deloc important. Importante sunt sentimentele transmise, claustrofobia închistării în propriul corp şi imposibilitatea de-a comunica, precum şi lipsa voinţei. O proză interesantă şi complexă, chiar dacă îi lipseşte acţiunea.

Erată: -

Stil:  8,6

Temă: 8,6

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,6

Prin intermediul povestirii “Proprietarul”, Raluca Băceanu ne prezintă un alt caz rezolvat cu succes de insolitul cuplu Raluca-Stănescu. Cazul de faţă este unul cât se poate de neobişnuit, cei doi fiind pe urmele unui criminal în serie înrăit. Totuşi, în pofida mărimii povestirii de faţă, se ajunge prea repede şi prea uşor la final, fără a întâlni vreo piedică semnificativă în calea soluţionării acestui caz. Cred că autoarea ne-ar fi putut purta şi pe câteva piste greşite ori ne-ar fi putut lăsa să tragem anumite concluzii greşite, pentru ca finalul să fie unul surprinzător. În modul în care se prezintă povestea, o găsesc liniară, fără nicio întorsătură de situaţie. Elementul fantastic prezent la final, tocmai prin faptul că este subtil insinuat, izbuteşte să-i dea prozei alte valenţe.

Erată: îmţeleg

Stil: 8,6

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate:8,7

Atmosferă: 8,6

Următoarea proză se numeşte “Lady A.” şi poartă semnătura Cătălinei Dorojan. Proza este una scurtă, fără o acţiune bine evidenţiată, autoarea mizând pe atmosfera creată şi pe întorsătura din final. În opinia mea, cele două elemente nu sunt de ajuns pentru ca povestirea să fie pe placul tuturor cititorilor, mulţi, asemeni mie, putând să o găsească prea simplă.

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 8,2

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,7

Zbor”, de Carel Kispic, este o altă proză succintă, asemănătoare celor publicate în lunile anterioare de către autor. Şi de această dată povestea începe cu prezentul, pentru ca mai apoi să se adâncească în trecut, autorul rezumându-ne viaţa lui Sergiu Miron care, în urma unui accident se vede în imposibilitatea de-a mai cânta la pian. Şi, poate, cam aşa se pot descrie toate povestirile lui Carel Kispic: rezumate, autorul neaxându-se pe o acţiune anume, ci punând o acţiune anume în contextul unei întregi vieţi, prozele sale fiind astfel greu de digerat.

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 8,2

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,3

În proza Andrei Pavel, “Obsesie codificată“, nu mai este vorba, ca în cazul prozei Ralucăi Băceanu, de un caz, ci doar de rezolvarea unui caz, autoarea punând accent pe soluţionarea lui şi mai puţin pe cazul în sine. Şi mai mult decât pe soluţionare, punând accent pe descifrarea unor mesaje codate. Textul pare din această pricină descărnat, acţiunea căzând pe plan secund, iar cititorul rămânând cu impresia să şi-a pierdut cinci minute din viaţă lecturând ceva fără vreun sens anume. Dacă s-ar ţese şi o poveste în jurul acelor mesaje, ceva cu adevărat interesant, ar ieşi ceva…

Erată: -

Stil:  8,4

Temă: 8,2

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,0

Mihai Hafia Traistă ne încântă luna aceasta cu povestirea “Raniţa de soldat”, povestire în care autorul mai surprinde câte ceva din viaţa patriarhală a satului românesc. Stilul este unul plăcut, fluid, încărcat cu regionalisme şi arhaisme care plac şi atrag, iar povestea este aşijderea. Avem de-a face cu încăpăţânare ţăranului român în ce priveşte unele lucruri care pentru noi par lipsite de importanţă, precum şi cu viaţa grea la ţară, autorul pricepându-se de minune să pătrundă într-o lume ce pare uitată de timp. O proză bună, scurtă şi consistentă, cu un final pe măsură!

Erată: -

Stil: 9,0

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate:8,6

Atmosferă: 8,9

Ultima proză publicată în primul număr al Revistei de Suspans se numeşte “Scurtă întâlnire” şi poartă semnătura lui Liviu Radu. Deşi povestirea de faţă are tot ce i-ar trebui pentru a plăcea, în opinia mea este construită pe o miză mică, neînstare să te lase la final cu impresia că eşti mai bogat, că ai aflat ceva nou ori că ai fost provocat.

Erată: -

Stil: 8,5

Temă: 8,0

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,3

 

Cea mai interesantă povestire: “Praf scântâietor şi filamente” (de Diana Alzner), urmată de “Sus, într-o cameră de hotel”, “Phaedra” şi “Povestea lui Trişti-Copii şi a taurilor-de-piatră”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Povestea lui Trişti-Copii şi a taurilor-de-piatră” (de Aurel Crăşel), urmată de “Praf scânteietor şi filamente”, “Raniţa de soldat” şi “Scrum”.

În final vreau să vă reamintesc faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Blog personal: http://ioanalexandru.wordpress.com

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website