Nautilus

 În luna septembrie, Nautilus ne oferă doar patru proze, dintre care un fragment de roman şi o alta încadrată la Multi/vers, cu două, dacă nu chiar trei, mai puţine decât în mod obişnuit. Însă această scădere cantitativă este suplinită cu succes de calitatea povestirilor, basmul lui Aurel Cărăşel şi fragmentul Teodorei Matei menţinând publicaţia de faţă la înălţime, cei doi autori făcându-se remarcaţi în ultimele luni prin scriitura atentă, constanţa de care dau dovadă, precum şi prin valoarea textelor publicate. Din păcate nu acelaşi lucru putem spune despre duetul Andra Spirescu – Andrei Perşinaru, textele acestora fiind eliptice şi laconice. Textul lui Laurenţiu Mihai Badea se situează undeva la mijloc, cu destule părţi pozitive, dar şi cu altele la care ar mai trebui lucrat.

Prima proză apărută în numărul 56 al revistei Nautilus se numeşte “Calinic, urmaşul lui Prâslea cel Voinic“ şi poartă semnătura lui Aurel Cărăşel. După cum lesne se poate deduce din titlu, autorul ne prezintă şi de această dată un basm cult, basm care se adresează cititorilor de toate vârstele. Dacă-n textul de luna trecută am avut de-a face cu iele, în cel de faţă ne întâlnim cu silfide şi menhiri. Având toate caracteristicile genului, textul place, povestea fiind atractivă, iar firul narativ uşor de urmărit. După cum am mai spus-o şi-n dăţile anterioare, acestor basme le-ar sta bine între coperţile unei cărţi.

Erată: îngrjită; printrînsul; ateţie; prezentasei; făcînd; unduie; tărîmurile; prinzînd; zemul; vărînd; decît; bătrânul; vărful; bătrîni.

Stil:  8,6

Temă: 8,7

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,5

Cea de-a doua povestire din acest număr al revistei Nautilus se numeşte “Rămăşiţe” şi poartă semnătura lui Laurenţiu Mihai Badea. Textul începe cu opiniile personajului referitoare la înmormântări şi continuă cu două poveşti insuficient de bine legate între ele, cea principală fiind prezentată abia în final, motiv pentru care întreaga construcţie narativă pare dezechilibrată, asemenea unei piramide răsturnate. În pofida celor câteva imagini reuşite, textul pare lipsit de calităţi artistice: stilul este prozaic, anodin şi rigid, expresiile sunt de multe ori nereuşite, iar un număr destul de mare de cuvinte se repetă într-un spaţiu relativ restrâns. Aceste aspecte relevă faptul că autorului îi lipseşte exerciţiul. Îl încurajăm pe Laurenţiu Mihai Badea şi îl rugăm să nu se dea bătut. Totul are un început. Cheia succesului este perseverenţa.

Erată: înca; din cand în cand; miscare; ieşiti; după o eventual autopsie ; lsăm; m-a rugat pentru o favoare; ganduri; întamplare; îmbrăţisat; aiba; strain; întalnit, întamplat; suprvegheze; ea mi-a făcut înţeles; ragaz; întamplase.

Stil: 7,8

Temă: 8,3

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,4

La rubrica Foileton, Teodora Matei ne încântă cu un nou capitol din “Stăpânul castelului”, capitol în care povestea se adânceşte pe măsură ce Nikos ne dezvăluie câteva dintre tainele care-l înconjoară. Servindu-se de ajutorul unor fraze scurte şi cuvinte cu-o puternică încărcătură emoţională, autoarea izbuteşte să redea universul pierdut al primei iubirii, precum şi magia şi farmecul acelor întâlniri. Lăsând tatuajul la o parte, simbolistica dublului devine evidentă în acest capitol, realitatea şi visul combinându-se până la identificare. Misterul însă nu este dezvăluit pe de-a-ntregul, rămânând destule lucruri de explicat. Până în momentul de faţă, romanul este unul reuşit, autoarea dând dovadă de talent, intuiţie şi sensibilitate. Aşteptăm cu nerăbdare următoarea parte!

Erată: dezvaluit; hohote gâjâite; biciuri; asftel; pâna; celelate; propiei;   

Stil: 8,6

Temă: 8,9

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,0

Ultima povestire apărută în revista Nautilus se numeşte ”Închipuirea” şi poartă semnătura Andra Spirescu şi a lui Mihai Perşinaru, încadrarea ei la rubrica Proză fiind, probabil, o eroare, locul acesteia fiind la Multi-vers. Cu riscul de a atrage asupra mea oprobriul fanilor celor doi scriitori, nu am să insist prea mult asupra textului de faţă pentru că mă tem ca nu cumva să-l depăşesc în lungime. Recomand totuşi povestirea celor care se dau în vânt după dadaism.

Erată: vreodata;

Stil: 8,2

Temă: 7,0

Intrigă: 7,0

Originalitate: 9,5

Atmosferă: 7,5

Suspans

În ultimul număr al revistei Suspans coordinat cu aceeaşi atenţie şi sârguinţă de Mircea Pricăjan, avem parte de un sumar variat şi bogat: nu mai puţin de 15 proze (8 povestiri, o nuvelă şi şase fragmente). Avem, astfel, de-a face cu texte ce impresionează prin limbajul arhaic (precum Baba Docă şi Zburătorul şi Contele Muscă), cu acţiuni supranaturale (Ultimul tablou şi Ferma), distorsionarea realităţii (Îngerul cu coasa şi Crăciunul Renatei), adrenalină cât cuprinde (Jack Vindecătorul), revoltă (Aniversare) şi leacuri magice (Bodo). Din punct de vedere calitativ, am remarcat textul lui Dan Moldovan şi pe cel al Alexandrei Niculae, cei doi păstrând ştacheta Suspansului ridicată, în vreme ce alţi autori, după cum veţi vedea în analiza de mai jos, se încăpăţânează să se plafoneze în crearea aceluiaşi gen de texte indigeste, fără a se observa în cazul lor vreo evoluţie de la o lună la alta. Aşteptăm ca moştenirea lăsată de Mircea Pricăjan să nu se piardă şi Suspansul să rămână şi pe viitor la acelaşi nivel. Lucru, de altfel, deloc uşor.

Prima proză cu care ne delectează revista Suspans se numeşte “Ultimul tablou“ şi poartă semnătura lui Cristian Lisandru. Chiar dacă ideea nu este una tocmai originală, modul în care este spusă, precum şi atenţia acordată de autor stilului, fac din acest text o lectură plăcută şi totodată interesantă. Prima parte, alcătuită în totalitate din dialog şi-n care prezenţa naratorului nu se face deloc simţită, ne duce cu gândul la o piesă de teatru, replicile succedându-se cu naturaleţe şi repeziciune, pentru ca apoi, prin intermediul vocii auctoriale, să descoperim un autor talentat şi un narator zglobiu, care pare a se juca şi a jongla cu informaţiile pe care ni le oferă. Sfârşitul ales de Cristian Lisandru este unul previzibil, neputând fi vorba în acest caz de vreun final neaşteptat ori de vreo schimbare a perspectivei. Asemenea întregii povestiri, acesta cade lin, natural.

Erată: jucând-se; eventruală;

Stil:  8,9

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 8,5

Baba Docă”, a doua proză prezentă în numărul 27 al revistei Suspans sub semnătura lui Dan Moldovan, este o poveste tristă, melancolică, prin intermediul căreia autorul ne prezintă relaţia de dragoste ce se înfiripează între Docă, o fată de-o frumuseţe răpitoare, şi Gheorghe, un sătean însurat. Legătura amoroasă dintre cei doi nu scapă nepedepsită, aceştia trebuind să plătească în două moduri diferite pentru iubirea lor nepermisă. Textul este, în opinia mea, unul de calitate, autorul mânuind cu măiestrie un lexic arhaic şi creând de multe ori imagini care rezonează în mintea cititorului cu secvenţe din propria sa copilărie ori tinereţe. Pe alocuri am întâlnit şi câteva cuvinte în discrepanţă cu restul textului (neologisme precum: specialist în cromatică) şi expresii care nu mi-au plăcut, însă puţine la număr. O povestire ce emană nostalgie şi pe care v-o recomand cu căldură. Aşteptăm şi altele cel puţin la fel de bune!

Erată: lumnină.

Stil: 9,2

Temă: 8,9

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,1

Crăciunul Renatei“, de Radu-Ilarion Munteanu, este o proză succintă şi, în opinia mea, superficială. Deşi privit pe paragrafe, textului nu i se pot reproşa prea multe, pe ansamblu pare dezlânat şi lipsit de originalitate, cu treceri bruşte de la o scenă la alta şi cu sentimente insuficient de bine aprofundate. Stilul este unul plăcut, însă nu poate suplini celelalte lipsuri. Cred că s-ar impune o restructurare a textului şi o accentuare a episoadelor importante, încărcându-le emoţional acolo unde se cere acest lucru. Altfel, povestirea riscă să rămână, în pofida părţilor sale reuşite (cum ar fi descrierile), anodină şi stearpă. Mai multă atenţie la alcătuirea povestirii şi mai multă originalitate!

Erată: dezaprobatore.

Stil:  8,5

Temă: 8,5

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,5

Florentin Haidamac ne prezintă în stilul său caracteristic povestea lui “Jack Vindecătorul”, un alter ego al autorului care-n textul de faţă descurcă iţele unei poveşti complicate în care sunt amestecate personaje care de care mai interesante şi mai bizare: o recepționeră simpatică, o  silfidă bine bronzată, un interlop versat şi un personaj principal vexat. Stilul autorului este inconfundabil, firul narativ la fel, iar apelativele cu care-şi blagosloveşte personajele secundare în timp ce pe cel central magistral îl ridică-n slăvi, prezentându-ni-l ca pe un semizeu printre românaşii de rând, acefali şi supraponderali, Adonis la picioarele căruia femeile, de data aceasta frumoase şi inteligente (altfel nu l-ar mai fi admirat şi adorat) cad leşinate, scot în evidenţă părerea scriitorului faţă de această ţară. Acţiunea nu trenează, ci şablonizată se desfăşoară cu rapiditate, menţinându-te tot timpul antrenat. Dacă s-ar mai curăţi textul de clişee şi de imaginile cu care deja ne-am obişnuit, cred cu tărie că ar avea de câştigat. De asemenea, şi o corectură ceva mai atentă şi o privire aruncată din când în când în dicţionar pentru a lămuri înţelesul unor termeni precum locaţie sunt necesare.

Erată: dusla; MareaNeagră; lei, sau roni, sau cum dracu s-o mai fi chemând ; dracul să-l ia de javra gălăgioasă; să nu spuneţi pe urmă ca v-am pus; sticlete, etc; Urc în cabina de comandă şi privesc volanul (cârma); Partea din faţă, unde se afla motorul (la o ambarcaţiune, motorul se află la pupă, nu la proră); interogaţila; tipae; stickul; Qatar-ului; iacht; a piori; ducila; biancaau;

Stil: 8,2

Temă: 8,4

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,4

Când am citit titlul următoarei povestiri am crezut că este vorba despre înfriguratul oraş norvegian ascuns undeva în spatele stâncilor cercului polar, însă nu, “Bodo“, textul ce poartă semnătura lui Karel Cispic, îl are în prim plan pe câinele cu acelaşi nume, un dulău bătrân şi încăpăţânat, însă mereu pregătit să sară-n ajutorul stăpânului său. Povestirea începe bine, însă trenează nepermis de mult, cu multe explicaţii şi digresiuni care n-au niciun rol în ansamblul naraţiunii. Conflictul se lasă aşteptat şi abia când cititorul îşi pierde răbdarea începe să se întrevadă. Nici finalul nu pot spune că m-a impresionat, acesta fiind unul facil şi lipsit de originalitate. Frazele scurte nu izbutesc să creeze niciun fel de suspans, iar povestea în sine nu mi s-a părut deloc incitantă.

Erată:

Stil:  8,6

Temă: 8,5

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,1

Atmosferă: 8,3

Aniversare”, textul semnat de Ştefan Bolea, ne prezintă confruntarea şi izbirea dezastruasă a două lumi: cea a falsităţii şi ipocriziei de o alta a sensibilităţii şi a profunzimii sentimentelor trăite. Textul este bine scris, simţămintele descrise fiind profunde şi veridice, iar critica la adresa societăţii şi a sindrofiilor intelectuale motivată, însă finalul m-a cam lăsat cu ochii în soare. Mărturisesc că nu am priceput de ce râdeau cele trei personaje. Poate, după ce o veţi fi lecturat, îmi veţi putea spune voi.

Erată:

Stil: 8,8

Temă: 8,7

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,2

Zburătorul şi Contele Muscă“, de Alexandra Niculae, este o altă povestire reuşită, bine ticluită şi încă şi mai bine spusă. Limbajul arhaic se pretează de minune acţiunii, iar acţiunea te poartă pe valurile timpului. Personajele, în speţă cel principal, sunt bine conturate, cu vise şi dorinţe care le caracterizează şi diferenţiază, iar atmosfera vremii este bine redată. Un text plăcut şi muncit, bine strunit din condei. Mi-a plăcut şi aştept din partea autoarei şi alte povestiri cel puţin la fel de valoroase şi de frumoase. Vi-l recomand cu căldură!

Erată: coşcogeamitea; pleznete; meşteşiugit; tandreţurile; rădaşce; invizble.

Stil:  9,1

Temă: 8,8

Intrigă: 8,9

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 9,0

În “Ferma”, Diana Alzner explorează adâncimile abisale ale fiinţei umane, punând faţă în faţă două personaje care ascund secrete monstruoase. Primul dintre ele, un jurnalist, pare a-şi găsi salvarea în recunoaşterea şi acceptarea secretelor trecutului, pe când celălalt rămâne până la sfârşit o mască grotească a năzuinţelor umane. Pe alocuri povestea mi-a adus aminte de romanul lui Andre Gide, Pivniţele Vaticanului, precum şi de temele profund filosofice abordate de Anatole France în unele dintre operele sale. Asemănarea cu Stavroghin, antieroul din Demonii lui Dostoievski, nu este deloc întâmplătoare. Fără a cădea în patetisme ori teribilisme, autoarea reuşeşte să creeze un personaj negativ puternic şi veridic, care vede în faptele sale, ca-n imaginea ce se formează pe retină ori într-o picătură de apă, sale o înălţare. Un text plăcut, cu idei interesante şi originale şi un final deloc previzibil. Vi-l recomand!

Erată: maica-sa;

Stil: 8,8

Temă: 9,3

Intrigă: 8,6

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 9,1

Ultima proză din numărul 27 al revistei Suspans pe care o am în vedere este “Îngerul cu coasa”, proză semnată de Tiberiu-Virgil Popescu. Cazul prezentat de autor este unul deosebit de interesant, nu tot timpul întâlnindu-ne cu bătrâni ce suferă de tanatofobie şi cu ipostazieri macabre (de data aceasta nemaifiind vorba de câini fantomă, ci de Moartea în persoană). Psihologia personajului principal este atent redată, chiar cu minuţiozitate aş spune, realitatea distorsionându-se în jurul acestuia până ce ia forma propriilor temeri şi preconcepţii, căci ce altceva este realitatea în afara concepţiei noastre despre ea? În opinia mea, la limbaj se mai putea lucra, acesta fiind pe alocuri stern şi lipsit de profunzime, de unde deduc lipsa de exerciţiu a autorului. Nimic iremediabil, cu timpul acesta îşi va găsi propria voce narativă şi va dezvolta un stil care să-l caracterizeze. Îl anunţ încă de pe acum că-i urmăresc cu interes evoluţia!

Erată: Generaţia tânără este foarte retrasă, credeau ele, dar fac o gălăgie de nedescris.

Stil: 8,3

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,5

Cum  “Un detectiv cu uşoare dureri de cap”,  de Iulian Sîrbu, “Phaedra”, de Cătălina Fometici, “Cealaltă femeie”, de Nicolae Cornescian, “Zodia Mielului”, de Mihai Hafia Traistă, “Din ştreang”, de Aurelia Chircu şi “Transformarea”, de Ştefana Czeller sunt fragmente din lucrări mai ample, am să le comentez în momentul în care le voi fi citit în totalitate.
 Cea mai interesantă povestire: “Zburătorul şi Contele Muscă” (de Daniel Barbu), urmată de “Stăpânul castelului”, “Ferma” şi “Baba Docă”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Zburătorul şi Contele Muscă” (de Adrian Sand), urmată de “Calinic, urmaşul lui Prâslea cel Voinic”.

În final vreau să vă reamintesc faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Blog personal: http://ioanalexandru.wordpress.com

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website