GSF68 ban01-650

          O dezbatere actuală în rândul scriitorilor contemporani reverberează în jurul unui posibil motiv pentru numărul redus de cititori sau chiar lipsa interesului pentru literatură, dacă ne rezumăm la un public tânăr. Revista americană Time a publicat în 2014 rezultatele unui studiu efectuat de Common Sense Media, a cărui rezultate indică un declin în rândul celor care consideră cititul un hobby. În era social media, unde o poveste e spusă în 140 de caractere pe Twitter sau o poză pe Instagram, nu e de mirare că 45% din adolescenții de 17 ani citesc din proprie inițiativă o dată sau de două ori pe an. Totodată, studiul arată o discrepanță între bărbați și femei cu privire la timpul acordat lecturii. 18% dintre băieți afirmă că citesc zilnic, în timp ce numărul crește la 30% în rândul fetelor.  Experimentul prozatorului britanic, Ian McEwan, din 2005 a produs rezultate similare, când, oferind gratuit 30 de romane, un singur bărbat s-a aratăt interesat, iar celelalte exemplare au fost luate de către femei. Chiar și în cultura pop, site-uri precum 4chan sau 9gag deseori prezintă în mod ludic dihotomia băieți/jocuri video și fete/cărți.

          Interesul pentru lectură se dezvoltă de la o vârstă tânără. Dacă în copilărie cititorii îndeplinesc mai degrabă o funcție comprehensivă decât una evaluativă, neavând codul lingvistic sau codul literar necesar pentru a-și dezvolta un cod de interpretare, în adolescență (12-17 ani) se dezvoltă o pregătire estetică și emoțional-reflexivă în conștiința receptorului. Experiența de lectură se dobândește în această perioadă în principal prin romanele young adult sau teen fiction. Hans-Eino Ewers, profesor la catedra de germanistică la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt, definește literatura pentru adolescenți ca și un gen care se adresează tinerilor și care este potrivit din punct de vedere lingvistic, formal, stilistic și tematic pentru un asemenea public. Carsten Gansel argumentează importanța subgenului în dezvoltarea socială și culturală a tinerilor. Ideal, astfel de lucrări se erijează într-o poziție didactă, concentrându-se pe inițierea tinerilor în viața de adult.Folosindu-se de un mediu ficțional și dinamic, ele ar trebuie să trateze teme precum moarte, sexualitate, pubertate, probleme familiale, depresie, suicid sau abuz de substanțe într-o manieră în care să educe tinerii atât despre existența problemelor sociale și personale, dar și să le prezinte un mod de soluționare sau acceptare. Conștientizarea prin lectură a unor situații aparent inexistente în copilărie face tranziția în viața adultă mai ușoară, previne prejudiciile și inhibă anxietatea generată de pierderea reperelor familiare. Chiar dacă ar fi să acceptăm această viziune ca pe un fapt, întrebarea referitoare la lipsa de interes a unui public tânăr masculin rămâne. Astfel această catalogare cere o diferențiere între literatura pentru adolescenți din secolul al XX-lea, care era ori influențată ideologic ori cu o predică creștin-morală, și literatura youth fiction contemporană. Genul a început să se dezvolte o dată cu școala critică de la Frankfurt, care respingea o cultură, și implicit o literatură falocentristă. Tocmai influența marxismului cultural a dus la tematizări rasiale și în privința sexualității în literatură. Această nouă viziune însă a dus treptat spre un stil ”revoluționar”, adaptat de la scriitoare ambițioase precum Virginia Woolf. Însă critica adusă textelor ei, și anume că ar fi reduse la o reflexie pasivă și ”feminină” într-o lume ”masculină” pare a forma însuși punctul de plecare a genului young adult din prezent. Dacă ar fi să privim printre cele mai recente romane young adult, care s-au bucurat de succes, fie prin ridicarea lor la status de bestseller, fie prin ecranizare, un prim lucru evident este predominanța femeilor în rândul autorilor.

          Dacă luăm ca și punct de plecare anul 2010, aparițiile young adult par să urmărească un șablon devenit aproape standard. În primul rând, majoritatea protagoniștilor sunt de gen feminin. Exemple din bestseller includ Katniss Everdeen din seria Jocurile foamei, Tessa Gray din seria Dispozitive infernale, Clary Fray din Instrumente mortale, Tris din seria Divergent, Lena Haloway din seria Delirium, Mare Barrow din seria Regina roșie. Deși nu se poate vorbi despre o corelație automată între sexul autorului și sexul protagonistului, lucru exemplificat prin binecunoscuta și mult îndrăgita serie Harry Potter a lui J.K. Rowling sau la Sub aceeași stea a lui John Green. Bineînțeles, există și excepții ca seria Legenda lui Marie Lu, care împarte perspectiva narativă între June și Day, deși se poate observa că același stil confesiv și empatic îi este transpus și protagonistului, Day.

          Nolens volens, sexul protagonistului determină și dezvoltarea sa pe plan personal, când vine vorba de youth fiction. Un exemplu concret l-ar reprezenta prima experiență de dragoste. În multe romane recente, se poate vorbi mai degrabă despre un triunghi amoros, cu doi bărbați fiind în competiție pentru eroină: Peeta și Gale pentru Katniss (Jocurile foamei), Day și Anden pentru June (Legenda), Stefan și Damon pentru Elena (Jurnalele vampirilor) sau Evan și Ben pentru Cassie (Al cincilea val). Un tânăr cititor masculin nu ar putea empatiza într-o astfel de ipostază, când normele culturale portretizează mereu figura bărbatului ca inițiator. În aceeași măsură poate fi deranjant modul isterical în care multe protagoniste sunt reprezentate. De la sfidarea autorităților (Jocurile foamei, Al Cincilea Val), la accese de furie (MILA 2.0, Alegerea) la dialoguri patetice și artificiale (Amurg, Damnare), noile romane youth fiction se distanțează din ce în ce mai tare de presupusul lor rol didactic și par mai degrabă să accentueze însușirile atribuite femeilor de către Freud.

          În România, youth fiction-ul autohton e încă în dezvoltare, deși scriitoare precum Lavinia Călina sau Adina Speteanu s-au făcut remarcate în acest gen. Deși Natalia (Dincolo de moarte) și Diane (Ultimul avanpost) sunt personaje feminine, care s-ar putea încadra în șablonurile menționate mai sus, nu sunt suficiente exemple încât să putem vorbi despre acceași tendință de feminizare și în cadrul românesc.

          Deși această tendință de șablonare a protagonistelor sub auspiciul ”adolescentei răzvrătite” nu constituie un element decisiv în ceea ce privește calitatea textelor, ar putea constitui un motiv pentru publicul tânăr dezinteresat de literatură. Este posibil ca feminizarea protagoniștilor să se datoreze modelului de cerere și ofertă, dar dacă nu va permite mai multă versatilitate, genul youth fiction va putea ușor decădea în kitsch.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook