GSF64 banner1-650

 

the-langoliers-1995          The Langoliers (1995)

          Un miniserial format din două episoade, bazat pe povestirea „The Longoliers” a lui Stephen King, publicată în 1990 în volumul „Four past Midnight”, o colecție de patru povestiri horror; cu observația că The Longoliers este un dark fantasy. În același volum este și nuvela „Secret Window, Secret Garden”, după care s-a făcut filmul „Secret Window” avându-l în rolul principal pe Johnny Depp.

          Protagoniștii filmului sunt un grup de pasageri dintr-un avion, ce se trezesc brusc, la propriu și la figurat, singuri, fără pilot, fără comunicații cu aeroporturile. În cel mai scurt timp ei trebuie să dezlege misterul dispariției celorlalți și să ia o hotărâre. Carburantul este pe sfârșite și nu se întrevede nicio echipă de salvare, oricare ar fi ea și în orice formă. Reușesc să aterizeze, nu înainte de a ne fi prezentați fiecare în parte. Personalități distincte, cu interese, uneori, divergente, reușesc să se pună de acord în cele mai multe cazuri, cu o singură excepție: Craig Toomy (Bronson Pinchot), un lup de pe Wall Street cu mari probleme psihice. De altfel, termenul de Langolier îi aparține, fiind cucu-baul folosit în copilărie de un tată mult prea posesiv. Și astfel alunecăm spre una din temele recurente din proza lui King: adultul cu probleme psihice. Cumva firesc, în contrapondere, avem copilul cu sensibilități paranormale, fetița oarbă Dinah Bellman (Kate Maberly). Baletul celor doi este întregit de scriitorul de romane polițiste Bob Jenkins, interpretat de Dean Stockwell (nominalizat la Oscar pentru rol secundar în Married to the Mob, 1988) în stilul care l-a consacrat în serialul Quantum Leap. Restul personajelor, deși interesante, nu sunt atât de bine creionate.

          Serialul se desfășoară pe mai multe planuri, unul este al misterului, altul al relației dintre pasageri, un altul al fetiței oarbe, dar care totuși vede mai mult decât un om normal, un altul este reprezentat de lumea deformată de lăcomia și frustrările lui Toomy și, poate cel mai puțin evident, este planul filosofic: ce este timpul, cum se manifestă, poate fi el manevrat sau măcar ocolit (dacă nu chiar păcălit)? Modul în care King, alături de regizorul Tom Holland (nici o legătură cu puștiul care-l joacă pe Spider-Man în Captain America: Civil War) reușește să te pună pe gânduri e remarcabil. Replica detectivului este edificatoare: „Acum știm ce se întâmplă când ziua de azi devine ziua de ieri. Apar ei. Paznicii veșniciei (the timekeepers of eternity)”.

          Un miniserial de colecție, fără mari pretenții artistice sau de efecte vizuale. Filmat frust, urmărind linia povestirii. Stephan King are și el un mic rol, în pielea șefului lui Toomy.

          The Stand (1994)the-stand

          The Stand are patru episoade, a fost realizat în anul 1994, după romanul omonim de Stephan King (publicat în 1978) în regia lui Mick Garris (cel care a regizat catastrofalul sequel The Fly II). În serial îl regăsim și pe King, în rolul unui localnic din tabăra „bună”.

          Tema principală este lumea postapocaliptică îmbinată cu elemente supranaturale de origine creștină și africană. În urma unui accident biologic, din laboratoarele secrete ale guvernului american scapă un virus mortal. În scurt timp populația pământului este distrusă, civilizația cade și se instalează haosul. Ca în cazul oricărei molime, fie ea și pandemică, o mică parte din polulație este natural imună. Dacă până aici povestea vă este cunoscută din alte un milion de povestiri, romane și filme, în continuare intriga alunecă spre supranatural în stilul lui King. Oamenii se împart în răi și buni, unde răi e aproape sinonim cu diavolesc, iar buni cu îngeresc. Lupta este evidentă, câștigătorul la fel. Dar ceea ce contează este povestea pe care actorii, regizorul și scenaristul-actor-autor Stephan King ne-o prezintă de-a lungul a patru lungi episoade.

          Și aici întâlnim una din temele preferate ale lui King: cel al uriașului nătâng. Personajul îl prefigurează pe Blaze din romanul omonim publicat de King sub pseudonimul Richard Bachman (romanul este publicat la editura Nemira).

          Un serial de urmărit, mai ales de fanii lui King, dar, sunt convins, greu de digerat de mai tânăra generație. Serialul abundă de simboluri hippy și ale culturii pop a anilor 80-90. De remarcat Gary Sinise, un actor foarte muncitor, nominalizat la Oscar pentru rol secundar în Forrest Gump. Și, bineînțeles, simpaticul personaj Tom Cullen (Bill Fagerbakke, roluri minore, cunoscut ca vocea stelei de mare din serialul de desene animate cu SpongeBob).

bag-of-bones          Bag of Bones (2011)

          Miniserial de groază, format din două episoade, inspirat de romanul „Bag of Bones” de Stephen King. Romanul a apărut și în limba română la editura Aquila `93 în traducerea scriitorului Mircea Pricăjan. Serialul este regizat de Mick Garris, după un scenariu de Matt Venne și-l are în rolul principal pe Pierce Brosnan.

          Intriga are două surse puternice, generatoare de angoase și suferinți, iar în final, de viziuni paranormale. Pe plan personal, viața lui Mike Noonan (Pierce Brosnan) este răvășită de moartea soției, iar pe plan profesional, suferă de angoasele unui scriitor de succes. Cele două planuri constituie baza pe care se construiește filmul și în jurul cărora se desfășoară intriga.

          Pe scurt: moartea violentă și total neașteptată a soției constituie pentru scriitorul de succes Mike Noonan o lovitură peste care nu poate trece. Jo Noonan (Annabeth Gish) fiind nu doar parteneră de viață ci și muză și sprijin moral. Încercând să trăiască fără ea, dar chemând-o în permanență, Mike se trezește prins într-o serie de intrigi casnice, reale sau paranormale, din care nu reușește să se desprindă. King folosește din plin laitmotivul copilului cu puteri paranormale, combinat cu o altă temă favorită: scriitorul alcoolic, anxios și paranoic (The Shining, Secret Windows).

          Din păcate serialul este, probabil, cea mai nereușită ecranizare după o carte a lui King. Pierce Brosnan fiind total nepotrivit rolului (și nu doar el, Melissa George parcă e o groupie în călduri).

         

          În numerele următoare ale revistei online Gazeta SF voi scrie despre alte seriale inspirate de romanele lui Stephen King: Rose Red, Storm of the Century, 11.22.63, Haven, Under the Dome, The Dead Zone, Kingdom Hospital, Salem’s Lot, Golden Years și altele.

 

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT. A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan. Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016, Premiul RomCon 2017) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre, Domino (în colaborare cu Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, Tritonic, 2017) – roman.

More Posts