p9621445_b_v9_ae          Under the Dome

          Under the Dome este un experiment social realizat de o entitate necunoscută pământenilor, poate în joacă sau poate cu rol educativ. Spre finalul serialului acest mister va fi (oarecum) relevat. Rezolvarea lui fiind de natură să salveze viața supraviețuitorilor din Chester’s Mill.

          Închipuiți-vă că peste localitatea în care locuiți se pune deodată un uriaș dom transparent, ca un clopot de sticlă, astfel încât nimeni nu mai poate ieși și nimeni nu mai poate intra în oraș. Ei bine, asta se întâmplă cu orășelul Chester’s Mill. Aflați în această situație critică, de supraviețuire, locuitorii reacționează exagerat în aproape toate privințele. Caracterele tari ies în evidență, la fel și lașii sau cei cu (prea) multe schelete în dulap. În scurt timp se constituie o echipă interesantă formată din Dale „Barbie” Barbara (Mike Vogel), fost militar, fost asasin, James „Big Jim” Rennie, un afacerist local, implicat în producerea de droguri, James „Junior” Rennie, un psihopat, Julia Shumway, redactor la postul local de radio și investigator de ocazie.

          O frescă interesantă a societății americane și, de ce nu, a societății umane moderne.

          Serialul, început în 2013, are trei sezoane și 39 de episoade, fiind realizat după romanul cu nume omonim a lui Stephen King și sub supravegherea acestuia. Recomand. Este un serial captivant, reușit și la nivel de regie și ca joc actoricesc. Pe Mike Vogel îl puteți reîntâlni în miniserialul Childhood’s End (Sfârșitul copilăriei) după romanul omonim a scriitorului britanic Arthur C. Clarke.

          The Shining (1997)200px-The_Shining_(miniseries)

          Unele filme, ajunse celebre, chiar culte în genul lor, au fost dezavuate de scriitorii cărților care le-au inspirat. Cu toții știm că lui Philip K. Dick nu i-a plăcut adaptarea lui Ridley Scott a celebrei proze „Blade runner”. Astăzi filmul a ajuns să fie mai cunoscut decât proza în sine! Asemănător, nici lui Stephen King nu i-a (prea) plăcut adaptarea cinematografică a romanului „The Shining” de către  Stanley Kubrick. De altfel, în momentul primelor proiecții, filmul nu a fost bine primit nici de critici, Kubrick primind celebrul premiu „Zmeura de Aur”! Așa că, prin 1980, la presiunea lui Stephen King, se face un nou film, de data asta o miniserie, pe baza aceleiași celebre cărți. De data asta, scriitorul se va implica activ în producție, atât ca scenarist cât și ca actor (apare ca una din fantomele ce bântuie hotelul – dirijorul trupei Gage Creed). Din păcate, așa cum am mai scris în episoadele anterioare, King este regele romanelor, dar un scenarist mediocru. Totuși în apărarea lui, trebuie spus că Regele a gândit personajul lui Jack Torrance ca un alterego a lui. Lupta scriitorului cu alcoolul, luptă pe care raționalul Kubrick a minimalizat-o, este o temă centrală în noul film. Pentru filmare King a folosit hotelul în care a scris romanul și de care a fost impresionat și inspirat.

          Totuși, cum e miniserialul dincolo de comparația cu filmul? E bun. Dacă în film este accentuată partea psihologică a personajului central, depărtându-se în foarte multe locuri de text, în serial King merge pe firul romanului chiar împotriva artei cinematografice. Amintesc aici scene lungi și inutile, CGI-uri de slabă calitate și mult prea abundente, dialoguri prin care sunt explicate lucruri evidente etc. Cu toate aceste minusuri, serialul e altceva decât filmul. Abordarea diferită apropie serialul de carte, bibliofilii fiind astfel răzbunați pentru erezia lui Kubrick. Actorii interpretează bine personajele imaginate de King, puștiul Danny (Courtland Mead) este extraordinar, la fel și Wendy (Rebecca De Mornay) și într-o foarte măsură și Jack Torrance (Steven Weber). Steven Weber reușind să îndeplinească obiectul lui King: o trecere mai lină de la normal la nebun (King nu a făcut secretă nemulțumirea lui la adresa jocului lui Jack Nicholson). Danny având de asemenea o prezență mai complexă și mai bine structurată, puterile lui fiind de departe cele mai puternice și mai numeroase dintre toate personajele infantile ale lui King. Miniseria merită urmărită și o recomand.

Salemslotthemovie          Salem’s Lot (1979)

          Stephen King a scris romanul ‘Salem’s Lot în 1975, fiind al doilea roman al său (primul fiind Carrie, scris în 1974). După acest roman s-au realizat două miniserii, ambele în două părți. Prima (1974), în regia lui Tobe Hooper (Poltergeist – 1982) având în rolul scriitorului Ben Mears pe actorul David Soul, iar a doua, din 2004, în regia lui Mikael Salomon (cunoscut pentru serialul Band of Brothers). În rolul principal Rob Lowe.

          Pe scurt, scriitorul Ben Mears revine în localitatea natală Salem’s Lot (Salem este prescurtarea de la Jerusalem cu evidentă referință la procesul vrăjitoarelor din Salem) aproape incognito, nefiind recunoscut de nimeni. Motivul reîntoarcerii se găsește într-o casă, presupusă a fi bântuită, mai exact în amintirile scriitorului legate de această casă. Surprinzător pentru toată lumea, în același moment, o altă persoană este interesată de casă reușind să o închirieze înaintea lui Mears. Scriitorul bănuiește cevanecurat la mijloc și încet, încet descoperă grozăvenia din spatele străinului.

          Un film cu vampiri și case bântuite. Deși și aici avem un copil, acesta nu are puteri paranormale fiind doar dotat cu o extraordinară stăpânire de sine și un caracter… răzbunător. Băiatul va face pereche cu scriitorul în rezolvarea misterului casei bântuite și a ciudaților vampiri ce încep să bântuie orășelul. În rolul polițistului local Parkins Gillespie este Kenneth McMillan, cunoscut pentru rolul baronului Vladimir Harkonnen din Dune. Actorul se mai regăsește cel puțin într-un film după Stephen King, în Cat’s Eye.

          Producția din 2004, deși are actori mai cunoscuți: Rob Lowe, Andre Braugher, Donald Sutherland, Rutger Hauer, James Cromwell și alții, plus un regizor extraordinar, nu reușește să producă necesarul fior de groază care să te țină lipit de fotoliu în timp ce pielea ți se face de găină. Din păcate muzica, succesiunea oarecum fără legătură a scenelor, un scenariu făcut parcă pe genunchi, îngreunează vizionarea producând prea multe momente de rupere de ritm, ceea ce te scoate din atmosferă. Rob Lowe, un actor bun, care mai poate fi întâlnit și într-un alt film după Stephen King: The Stand, nu se ridică la nivelul de complexitate cerut de personajul central. Și, din păcate, nici mulți alții. Recomand pentru amatorii de filme cu vampiri și pentru fanii lui Stephen King.

         

          

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT. A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan. Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016, Premiul RomCon 2017) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre, Domino (în colaborare cu Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, Tritonic, 2017) – roman.

More Posts