Nautilus

Prima proză din numărul 15 al revistei Nautilus poartă semnătura lui Mircea Liviu Goga şi se numeşte “Învăţătorul”. Încă de la început avem de-a face cu stilul gata format, bine închegat şi uşor de urmat al autorului, precum şi cu tonul moderat, neutru, pe care ne sunt povestite întâmplările. Părăsind viaţa de la oraş, personajul narator este, forţat de întâmplări (repartizarea din vremea epocii comuniste, mai precis, textul fiind scris în anul 1984), nevoit să se stabilească într-un cătun uitat de lume pentru a-i învăţa pe oamenii de acolo carte. Oameni care erau cu totul rupţi de civilizaţie şi care trăiau, aşa cum se exprimă autorul, ca în epoca de piatră. Iar de aici, uşor, uşor, începe să ni se dezvăluie caracterul fantastic al textului. Pornind de la tema misionarismului şi de la ideea civilizatorului, personajul narator se şi vede pe sine în postura de a-i educa pe oamenii respectivi, învăţându-i să citească şi prezentându-le avantajele unei societăţii dezvoltate. Însă progresul este, în cazul lor, pe cât de rapid pe atât de tragic, sătenii sărind etape impetuos necesare în formarea şi afirmarea oricărei civilizaţii. Nu vă voi destăinui însă şi felul în care se termină lucrurile, dar vă pot spune că se spre final apare şi o bombă atomică. În ce sens este, sau nu, folosită, vă las pe voi să aflaţi. Povestea merită citită. Pe mine m-a încântat felul în care a fost scrisă, precum şi aspectul fantastic reprezentat prin evoluţia rapidă a acelor oameni.

 

Erată: bastiste; nu-1 (nu-l); sarcedotale (sacerdotale); întrebându-1; să-1; jumulindu-1; înfingîndu-1; aducându-1; care-1; să-1; că-1; să-1; care-1.

Stil: 9,0

Temă: 8,9

Intrigă: 9,0

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 9,2

 

 

Întrucât Bumerangul lui Zeeler, textul semnat de Marian Dumitraşcu, a apărut şi în numărul 12 al Gazetei SF şi a fost comentat în Radarul din decembrie 2011 – unde am apreciat că este atât cea mai bine scrisă cât şi cea mai interesantă proză citită de mine în acea lună –, am să trec mai departe.

 

 

…şi am să mă opresc asupra următorului text şi anume, “It’s a long way to Katmandu”, proză semnată de Gheorghe Recheşan care farmecă (în cazul meu, cel puţin, aşa stau lucrurile) prin limbajul deosebit de viu şi de colorat. Folosind cuvinte luate din diferite limbi străine (am întâlnit, dacă nu mă înşel, de la spaniolă şi engleză şi până la germană şi norvegiană, adică bokmål), autorul reuşeşte să creeze cu iscusinţă o vreme parcă atemporală şi un spaţiu într-o perpetuă schimbare, într-o perpetuă prefacere. Cu toate că, pe alocuri, mi s-a părut că se exagerează cu descrierile şi că acţiunea sucombă sub greutatea lor, am rămas plăcut impresionat de această proză şi consider că dacă stilul acesta s-ar împleti cu un altul, ceva mai descărnat atunci când situaţia o cere, ar ieşi ceva nemaipomenit. Însă nici aşa nu-i rău, nu-i rău deloc. Tema, chiar dacă cade sub incidenţa vânzării sufletului, diferă destul de mult de Faust-ul lui Goethe. Personajul de aici nu primeşte în schimbul sufletului său cunoaşterea supremă şi nici nu se cufundă în plăcerile vieţii, ci capătă o modestă sumă de bani în moneda locală. Şi nici nu şi-l vinde, doar în amanetează, iar când face, în sfârşit, rost de bani pentru a-l lua înapoi, i se spune că sufletul i-a fost vândut unui altuia. De aici şi încep peripeţiile eroului, sau mai bine zis anti-eroului, nostru. O altă proză care merită citită. V-o recomand!

 

Erată: basketball (baschetbal); bacnotele; doar nu credeai că te voi părăsi fără să te văd încă odată (o dată); plus o serie de virgule lipsă.

Stil: 9,4

Temă: 8,8

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,3

 

 

La secţiunea foileton, Călin Sămărghiţan, ne prezintă capitolele XI şi XII din romanul său “Câmpiile albastre de sub orizont”. Spre deosebire de fragmentele precedente, acestea două sunt ceva mai statice şi au menirea să ne familiarizează cu lumea în care se desfăşoară acţiunea, precum şi cu personajele prezente în ea. E doar calmul dinaintea furtunii, cred eu. Textul rămâne în continuare unul interesant şi nu ne rămâne decât să-l urmărim pentru a vedea ce anume o să se mai întâmple.

 

Erată: coducte; bunătătăţi; excerciţiu; la vreo 50 [de] metri;

Stil: 8,8

Temă: 8,7

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,6

 

Suspans

 

Prima proză din numărul 21 al revistei Suspans se numeşte “Moartea se împrăştie prin seringi” şi poartă semnătura lui Felix Tzele. Spre deosebire de luna trecută, când autorul ne-a încântat cu un text complex şi valoros, cel de faţă este unul puţin cam simplu, în opinia mea, şi care pe mine nu m-a impresionat. Fără o tramă bine susţinută, autorul ajunge repede la ţintă, personajul narator răzbunându-se pe dilărul care i-a vândut droguri fiului săi. O povestire schematică aidoma unei file dintr-un ziar de ştiri, fără o atmosferă proprie, care să te ţină aproape şi să te ajute să empatizezi cu vreunul dintre personaje.

 

Stil: 8,6

Temă: 8,7

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,4

 

 

Păpuşarii”, textul semnat de Karel Cispic, este unul interesant, însă cam succint, nereuşind, în opinia mea, să creeze o atmosferă destul de densă încât să te pierzi în lectură. Pornind de la escrocheriile ce au loc în spitalele din România, autorul ne prezintă o lume uşor diferită decât cea pe care o vedem la televizor, unde se lasă impresia că cei care plătesc sunt şi cei vinovaţi. Dacă textului i s-ar fi acordat un spaţiu ceva mai extins, lăsându-l să se dezvolte, cred că ar fi ieşit un text destul de bun. Aşa pare doar scheletul unei povestiri şi nu povestirea în sine. Mi-aş fi dorit să aflu mai multe lucruri legate de viaţa de stagiar, mai multe dedesubturi, să întâlnesc personaje mai bine conturate. Îi lipseşte atmosfera, încordarea. Intriga există, însă nu pare a fi tratată cu suficient de multă atenţie.

 

Stil: 8,5

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,3

 

 

Nicolae Cornescian îşi continuă foiletonul “Surplusuri”, păstrând aceeaşi atmosferă sumbră şi grea cu care ne-a obişnuit deja. După cum am putut remarca încă din capitolul precedent, realitatea începe să fie dublată în acest roman de o alta, una interioară care începe, încet, încet, să-i ia locul celeilalte. Confruntat cu o situaţie deloc plăcută ori clară, personajul principal se adânceşte în neliniştile şi introspecţiile care l-au adus, în primă instanţă, în locul unde se află. Şi anume în casa Almei, cu mâinile pătate de o crimă săvârşită mai mult din greşeală şi din cauza gândurilor ce roiau mintea sa. Cum se va încheia romanul şi de ce dezvăluiri vom avea parte la final rămâne de văzut şi de citit în capitolul următor. Un text care mi-a plăcut şi un stil care, până acum, pe mine m-a încântat, deşi pe alocuri, mai ales în primele părţi, există şi câteva cuvinte nelalocul lor.

 

Stil: 8,8

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,9

 

 

Ceva trebuie să se întâmple”, de Eugen Ovidiu Chirovici, este o altă proză succintă, în care, aşa cum se spune şi-n titlu, ceva trebuie să se întâmple. Însă, din păcate, nu se întâmplă, iar personajele scurtei povestiri, asemenea oamenilor din această lume, aşteaptă în continuare, nădăjduind, sperând… că ceva tot o să se întâmple odată şi odată. Povestirea este una armonioasă şi, având în vedere miza nu prea mare a ei, nici nu cred că se putea obţine mai mult.

 

Stil:  8,5

Temă: 8,6

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,6

 

Întrucât textul “Fiara” îmi aparţine, acesta fiind un fragment din romanul în lucru “Lui Serafim, morţii”, nu am să zăbovesc asupra lui şi am să trec rapid mai departe.

 

 

Următorul text se poartă titlul “Supravieţuitorul” şi este semnat de Alexandra Niculae. Textul este unul sumbru, de atmosferă, care are în centrul său naşterea unui copil diabolic, un geamăn ce pare să-şi fi ucis fratele la naştere sugrumându-i cordonul ombilical. Chiar dacă acest lucru mi se pare greu de realizat de un bebeluş înăuntru mamei, povestea ce se apropie prin stranietatea ei de tărâmul horrorului mi-a plăcut şi am urmat-o cu uşurinţă, stilul fiind unul bine condus din condei. Dacă vă faceţi puţin timp, merită să o citiţi. Perspectiva, cel puţin, vă va îngrozi.

 

Erată: dupa; leuzei; desupra;

Stil:  8,7

Temă: 8,6

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

 

Al şaptelea text din numărul 21 al revistei Suspans este “O fereastră întunecată” şi poartă semnătura lui Florin Ieremia. Proza, un fragment dintr-un roman în lucru, ne oferă o privire edificare asupra societăţii româneşti actuale: imagini puternice, cuvinte dure, dar adevărate, şi peste toate un sentiment de scârbă şi dezgust, îndreptăţit în opinia mea. Pe mine fragmentul de faţă m-a convins, având toate ingredientele unui roman reuşit: dragoste, acţiune, violenţă, o perspectivă bine redată, sentimente contradictorii şi nu în ultimul rând… zombi!

 

Erată: mai multe virgule lipsă

Stil:  8,9

Temă: 8,9

Intrigă: 9,0

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,2

 

 

Prin intermediul textului “Regis de Aeternum”, de Aurelia Chircu, avem de-a face cu o nouă confruntare dintre două personaje, de această dată un vampir magician şi un misionar venit să-l omoare. Acţiunea este destul de vagă, fiind formată mai degrabă din dialogul celor doi, dialog care relevă, de asemenea, şi conflictul. Faţă de textele anterioare ale autoarei, cel de faţă îmi pare mai bine scris şi, în opinia mea, dacă i s-ar adăuga un substrat introspectiv ar deveni unul de valoare. Şi la stil, cred eu, ar mai trebui puţin lucrat.

 

Erată: -

Stil: 8,6

Temă: 8,7

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,7

 

 

Renaşterea”, de Raluca Băceanu, este o proză morbidă care descrie trezirea la viaţă a unui vampir, precum şi întâlnirea cu prima sa victimă. Nu pot spune că textul nu mi-a plăcut, însă perspectiva nu mi s-a părut într-atât de profundă încât să mă implice emoţional, iar stilul este deseori condimentat cu tautologii, repetiţii inutile şi reveniri care nu contribuie, în opinia mea, la plăcerea lecturii. Şi dau aici un singur exemplu: Scurtul moment de bucurie nu dură mult. Dacă s-ar mai peria puţin textul şi dacă s-ar mai lucru puţin în jurul tramei, cred că ar ieşi ceva interesant. Mi-a plăcut, în schimb, finalul ciudat.

 

Erată: -

Stil: 8,6

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,5

 

 

Întrucât textul “Spune-mi Abadon” (şi nu Abaddon, ca-n Abaddon, exterminatorul de Ernesto Sabato), semnat de James R. Blaisee este doar prima parte din ceea ce pare o nuvelă, am să trec peste, urmând să-l comentez în momentul în care voi avea o imagine de ansamblu asupra sa.

 

 

 

Dracul din Bucegi”, de Cătălina Fometici, este, în opinia mea, cea mai consistentă proză din numărul 21 al revistei Suspans. Fără să mai recurgă la stilul încărcat, de atmosferă, cu care ne-a obişnuit, autoarea ne relatează o poveste stranie, la graniţa dintre fantastic şi realitate, cele două lumi întrepătrunzându-se în permanenţă şi ajungând la final să se confunde. Un grup de excursionişti se desparte în două în vreme ce escaladează masivul Bucegi şi, pe măsură ce înaintează, cei din urmă remarcă îngrijoraţi dispariţia celor care porniseră înainte. Textul este bine scris, povestea frumos prezentată, însă, cu riscul de a o transforma într-o nuvelă, cred că ar fi fost necesare şi anumite pasaje care să te îndepărteze puţin de la suspansul textului. Câteva descrieri, câteva glume infantile, ceva care să îndepărteze, chiar şi pentru un moment, tensiunea. Dar şi în forma în care se prezintă acum, textul mi se pare unul izbutit, iar limbajul personajelor, chiar dacă puţin prozaic, deosebit de veridic.

 

Erată:  -

Stil:  8,8

Temă: 9,0

Intrigă: 9,1

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,1

 

 

Ultima proză din acest număr al reviste Suspans poartă titlul de “Bătrânul care şi-a uitat numele” şi este semnată de Paul Tudor şi este, de fapt, un microroman poliţist, având toate ingredientele necesare unei proze de calitate. Şi ideea avută în vedere, precum şi naturaleţea cu care autorul povesteşte, prin intermediul personajelor sale, cele întâmplate plac, iar finalul, îndepărtat întrucâtva de la intrigă, nu vine decât să accentueze sentimentul pe care-l stârneşte întregul text. O proză ce merită citită. O recomand tuturor celor pasionaţi de literatura poliţistă!

 

Erată:

Stil:  8,8

Temă: 9,2

Intrigă: 9,1

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,1

 

 

Cea mai interesantă povestire: “Învăţătorul” (de Mircea Liviu Goga), urmată de “Dracul din Bucegi” şi “Bătrânul care şi-a uitat numele”.

Cea mai bine scrisă povestire: “It’s a long way to Katmandu” (de Recheşan Gheorghe), urmată de “O fereastră întunecată” şi “Supravieţuitorul”.

 

În final vreau să subliniez faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

 

 

 

 Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website