Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul

Roman gotic. Dacă ne gândim la un acest gen de roman, avem în faţă clasicul roman gotic Misterele castelului Udolpho, de Ann Radcliffe (1794), Dracula scris de Bram Stoker (1897) sau Northanger Abbey (1803) dăruit literaturii universale de către Jane Austen.

În România, tradiţia romanului gotic a fost începută de către Ionel Teodoreanu, care în 1933 lansează Golia, în două volume.

De fapt, de la Golia, în România, filiera romanului gotic a fost reprezentată de traduceri, încercări ale autorilor români fiind.. de negăsit.

Nu mică mi-a fost surpriza să văd, pe un site, anunţul Primul roman gotic românesc.

Autorul este Oliviu Craznic. Născut la 1 noiembrie 1978 in Lupeni, judeţul Hunedoara, a absolvit Facultatea de Drept Nicolae Titulescu din Bucureşti şi este licenţiat în Instituţii de Drept penal şi Instituţii de Drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. A urmat cursurile de formare a mediatorilor organizate de Asociaţia Pro Medierea, iar din 2002 este consilier juridic si membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România. Deţine o rubrică în revista Suspans, şi va apărea în antologia Steampunk: A doua revoluţie a editurii Millennium Books.

Acţiunea cărţii este structurată liniar, amintind oarecum de curentul literar romantic.

Personajul principal, Arthur de Seragens, este prins într-un lung şir de urzeli, întâmplări ciudate şi crime misterioase odată ce este invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit… de diavol?!

Specialist al formelor şi manifestărilor mitologice, al superstiţiilor medievale, Oliviu Craznic reuşeşte să creeze o acţiune antrenantă, pe alocuri de roman poliţist (amintind prin suspansul creat prin desfăşurarea acţiunii de Zece Negri Mititei al romancierei Agatha Christie) prin introducerea supranaturalului care devine firesc.

Motivele mitologice (fantastice, supranaturale) sunt ambalate şi ţesute într-o acţiune care decurge lin şi nu creează discrepanţe, fiind o lectură plăcută şi oarecum educativă prin avatarele folosite.

Dar, cartea nu se termină doar prin finalul, oarecum previzibil, aproape clasic pentru literatura gotică.

Marea realizare spun eu a volumului …şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, sunt cronicile medievale care au stat la baza acţiunii romanului.

Structurate ca şi enciclopedie, sunt expuse toate motivele mitologice şi însemnările medievale care au stat la baza romanului.

Este lăudabilă iniţiativa autorului pentru împărtăşirea surselor cât şi pentru documentare.

Concluzii: Roman care merită citit pentru faptul că a relansat goticul printre scriitorii români ca formă de creaţie a fantasticului. Are o acţiune bine închegată, ecranizabilă şi uşor de citit. Acţiune lină, personaje conturate şi cu personalitate. Motivele folosite sunt prezentate în mini-enciclopedia excelent documentată de la final.

Romanul este un exerciţiu de imaginaţie lăudabil.

George Sauciuc

George Sauciuc

S-a născut pe 1 decembrie 1982 în Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava. A terminatul liceul în cadrul Colegiului Naţional Nicu Gane – Fălticeni şi a urmat cursurile universitare în cadrul Universităţii Ştefan cel Mare Suceava, Facultatea de Mecanică, Mecatronică şi Management. Este membru al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy, Cenaclul de Literatură şi Artă Tânără Zidul de Hârtie Suceava, Cenaclul Wolf’s Pack – Bucureşti, Clubul SF Cygnus-Quasar Suceava (membru fondator) şi Clubul de Iniţiativă Literară (membru fondator).

More Posts - Website

Follow Me:
TwitterFacebookLinkedInGoogle PlusYouTube