2017_01banner

          Planeta Zehn e cam la o aruncătură de băţ galactic de noi, aşa că Abner nici nu se aştepta să găsească aşa aproape o planetă albăstruie pe care pulsa viaţa, şi încă o viaţă plină de înţelepciune. Cu poftă, Abner lăsă o vreme aparatele să-i tălmăcească tot felul de imagini, texte şi vorbe, din cele care populau fluxurile nevăzute dintre sateliţii artificiali tereştri şi Terra. Atât timp cât stătu lipit cu nava sa moale, ca de o coajă, de orbita Pământului, extraterestrul singuratic citise şi dintr-un poet vechi care pricepuse că „mii de ani i-a trebuit Luminii să ne-ajungă”. Şi omul dedusese cu peste o sută de ani tereştri înainte (da´ ce mai înseamnă azi suta de ani tereştri faţă de vastitatea timpului de pe planeta lui Abner, unde şi lumina zburdă mai repede?): „Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre”… Desigur, poetul cela, într-un fel sau altul, probabil chiar fusese Acolo, la mii de ani. E drept, ani tereştri, mai mici, ca şi lumina, mai înceată pentru aceste fiinţe care totuşi gândeau. Nu şi-l amintea pe poet, că atâţia vin şi pleacă în fiece clipă pe Zehn, încât nu poţi să-i reţii chiar pe toţi!

          Abner citi on-air şi dintr-o carte, se vede,  foarte, foarte citită aici pe Pământ, o poveste ce semăna cu relatarea unui bunic al lui, care trăise puţin, doar vreo mie de ani zehnnieni. Mai demult, bunicul şi alţi câţiva zehnnieni fuseseră întâmpinaţi, în două  locuri de pe gingaşa planetă albastră, cu violenţe de limbaj şi nu numai, ba chiar şi cu obiceiuri sexuale înjositoare şi autoritare. Bunicul trebuise atunci să dezinfecteze totul şi cam spulberase cetăţile Sodoma şi Gomora. Cum pe Terra trecuseră între timp atâtea mii de micuţi ani tereştri, poate pământenii, mai educaţi, vor fi edificat din nou acele cetăţi prăjite de bunicu´ (un zehnnian destul de nervos, îşi amintea)… Aber căută. Dar nici măcar pe Google (ce nume ciudat!) nu descoperi vreo Gomora actuală. Doar… Govora. Ei, numele se mai denaturează în timp, la speciile slabe. Dar Sodoma? Să fie… Sorbona? Nu, să vedem mai aproape, după descrierea bunicului! Uite, Socola asta s-ar potrivi. Şi ateriză întâi lângă Govora, pe-un câmp. Vigilent, unul dintre ultimii ciobani din secol, un pui de om, strigă fiinţei strălucitoare ca un parbriz: „Stăăăi, bă, mascatule! Venişi la ciordeală?!” Şi-l păli pe oaspete exact cu bâta ergonomică.

Victor Cilincă

Victor Cilincă

Sunt Victor Cilincă, mai prezent în fandomul nostru până prin 1995, cred. Membru USR, inginer, ziarist, autorul romanului ucronic - "Das Mioritza Reich", Premiul pentru roman al Editurii Tracus Arte, 2013, publicat în fanzine din Marea Britanie, Franta, Canada si SUA și într-o antologie SF în SUA. Premiul Antarg în 1987 cu o proză de sertar. Pubicat sporadic în Jurnalul SF, Almanahul Anticipația (1990, cu o proză de sertar). Din cele 28 cărți publicate, din genuri diferite, 10 fiind romane, au văzut lumina tiparului 3 romane SF: "Push-push!", "Jihad" și "Das Mioritza Reich"

More Posts