(Discurs în cadrul unei mese rotunde dedicate lui Stanislaw Lem, organizată de către Ambasada Poloniei la Chișinău)

 

Probabil cea mai importantă calitate care face distincţia dintre o proză SF de valoare şi una mediocră este gradul în care această proză se distanţează de un anumit model de gândire tezist, schematic. Deşi unii consideră literatura science-fiction drept un gen minor, nu este mai puţin adevărat că el se bucură de o imensă rezonanţă şi are un important rol educativ şi formativ. Marile bestsellere SF, la fel ca şi toate produsele mediatice, în care se investeşte talent, au un impact decisiv asupra modului de a simţi şi a gândi al publicului. În acest context, gândirea unilaterală poate avea efecte periculoase. Atunci când afectează mase largi de oameni, aceasta poate genera atitudini rasiste şi intolerante şi în anumite condiţii chiar declanşa războaie.

Image result for stanislaw lemEste evidentă, de exemplu, diferenţa dintre seria de romane Dune ale lui Frank Herbert, care promovează pluralismul şi printre ai cărei cititori se pot regăsi reprezentanţi ai tuturor etniilor şi culturilor, credincioşi sau atei, adepţi ai tuturor doctrinelor politice, şi Fundaţia lui Asimov, care, sub masca pozitivismului ştiinţific, se opune autodeterminării naţiunilor, etichetând aspiraţiile fireşti spre libertate ale popoarelor cu ingratul cuvânt naţionalism.

Este de asemenea marea distincţie dintre filmele Star Wars, care-i iniţiază pe tineri în ideile de rezistenţă, libertate şi democraţie, şi romanul The Mote in the Eye of God al lui Larry Niven, care încurajează respingerea lor.

În acelaşi sens, creaţia lui Stanislaw Lem se situează la distanţă de ani-lumină de simplismul romanelor cu Harry Potter sau al unor saga precum Twilight sau Divergent. Stanislaw Lem a fost o personalitate de o mare inteligenţă şi a reprezentat o formidabilă tradiţie culturală, cea a civilizaţiei poloneze. În pofida traumelor suferite într-o jumătate de secol de tiranie comunistă, Polonia, prin al său cult al muncii şi al educaţiei, stimulat de credinţa catolică, a reuşit, la fel ca şi alte state din Europa de Est, să-şi păstreze valorile morale, culturale şi intelectuale.

Posibil, pentru acei ruffeons care afişează o atitudine de intoleranţă faţă de celelalte culturi, salvarea morală ar putea să vină tocmai dinspre Europa de Est. Mi se pare de nepermis să-i vezi pe unii englezi care, pe valul recent al Brexit-ului, îşi încurajează copiii să intoneze la televizor cântece cu „glumiţe” la adresa cetăţenilor din Ţările Baltice şi Polonia, dar în acelaşi timp aşteaptă ca oameni din aceste state să vină să muncească în ţara lor.

Şi mai neplăcut este să observi cum publicul occidental învaţă despre istoria şi geografia lumii de la anumiţi scriitori de science-fiction ignoranţi sau de la cineaşti hollywoodieni. Este cazul să abordăm şi protecţionismul sistemului editorial anglofon şi în special cel cu profil SF, care restricţionează accesul spre marele public al scriitorilor de alte limbi. Autorii de SF de limbă engleză au acaparat piaţa editorială mondială.

Modelul de globalizare, conform căruia toate popoarele ar renunţa la tezaurul lor cultural în favoarea unei singure lingua franca, oricare ar fi aceasta, se dovedeşte a fi de-a dreptul păgubos. În timp ce în lume sunt 7000 de limbi şi doar pe continentul nord-american au existat 500 de etnii amerindiene, fiecare cu limba şi cultura sa proprie, perspectiva ca noi toţi să ne transformăm într-o masă de imbecili veseli şi docili, care să vorbească Special English cu accente ciudate ar fi cu siguranţă cea a unui viitor apocaliptic, post-uman. Acest fenomen a fost abordat chiar şi de regizorul nipon Hideo Kojima, al cărui nou joc de computer Metal Gear Solid V se deschide prin următorul epigraf, citat din Emil Cioran: Nu suntem membrii unei naţiuni, ci ai unei limbi. Fără îndoială, limba maternă este adevărata noastră patrie.

Se pare că editurile americane şi britanice au instituit un fel de cenzură care depăşeşte cadrul literar, acceptând doar autori şi manuscrise care se înscriu într-un cadru conceptual şi ideologic foarte rigid. Ideologia political correctness, după care, mai nou, se ghidează mulţi editori, se dovedeşte a fi o nouă formă de xenofobie ignorantă şi agresivă, contaminată de idei marxiste. Acelaşi sistem editorial anglofon specializat în literatură science-fiction este dominat de editori cu vederi explicit socialiste, care-i exclud şi îi atacă pe toţi autorii de SF care nu le împărtăşesc entuziasmul pentru presupusa lor utopie.

În acest context, Stanislaw Lem, unul dintre foarte puţinii scriitori de SF non-anglofoni care au reuşit să pătrundă pe piaţa de limbă engleză, reprezintă nu doar un model de proză SF veritabilă, dar şi un model de literatură în general. Dacă scriitorul Philip K. Dick, unul dintre preferaţii lui Stanislaw Lem, afirma că literatura de anticipaţie autentică se bazează pe jocuri de idei, pe speculaţii intelectuale, atunci Stanislaw Lem a fost din acest punct de vedere un adevărat gânditor, un vizionar ale cărui creaţii reprezintă nişte meditaţii profunde asupra naturii umane şi asupra destinului umanităţii. La această calitate a sa de gânditor a contribuit, fără îndoială, şi meseria de psiholog pe care a practicat-o.

Stanislaw Lem nu a scris doar proză SF. Primul său roman, Spitalul transfigurării, cenzurat de autorităţile comuniste, este o proză realistă pe tema alienării provocate de război şi de regimul totalitar instaurat ulterior. Autorul polonez a abordat şi genul antiutopiei şi al romanului-avertisment, un exemplu fiind cartea sa Edenul, care descrie o societate organizată după model comunist. Această societate seamănă cu o fabrică ce funcţionează în regim automat şi produce mărfuri pe care apoi le distruge şi le reciclează fără sens.

Un alt roman, Pace pe Pământ, prezintă un experiment neurochirurgical bizar. Personajului central, aflat în prizonierat la reprezentanţii unei civilizaţii ostile de pe Lună, i-au fost separate cele două emisfere ale creierului, astfel încât în corpul său coexistă două identităţi aflate în conflict. Conform afirmaţiilor autorului, o astfel de procedură ar putea fi aplicată în mod real, ea fiind utilizată de autor ca o metaforă a lumii bipolare din timpul războiului rece. Iar în ciclul de nuvele Ciberiada autorul nostru abordează într-o manieră poetică tema relaţiei om-maşină.

Stanislaw Lem a fost pasionat şi de tema explorării spaţiului, o dovadă în acest sens fiind nuvela Omul de pe Marte, romanul Întoarcerea din stele sau culegerea Jurnalul spaţial. Referindu-se la ecranizările capodoperei sale Solaris, Stanislaw Lem s-a arătat nemulţumit de versiunea lui Andrei Tarkovski, în special pentru că regizorul a mizat prea mult pe elementul sentimental, în timp ce concepţia originală a lui Lem viza contactul cu Străinul şi necunoscutul miraculos. Iar varianta cinematografică a lui Steven Soderbergh i-a displăcut cu desăvârşire, din cauza superficialităţii pe care a demonstrat-o regizorul american, care la un moment dat chiar a afirmat că Stanislaw Lem ar fi un scriitor rus.

În încheiere aş dori să amintesc aici de un alt scriitor polonez, Andrzej Sapkowski, a cărui serie fantasy despre personajul Wiedzmin, Vrăjitorul, cunoscut în Occident sub numele The Witcher, se bucură astăzi de un succes imens pe plan internaţional. Prozele lui Sapkowski sunt scrise într-un stil literar savuros, cu mult fler şi au captivat milioane de tineri din întreaga lume. Merită a fi apreciată şi performanţa studioului polonez CD Project Red, al cărui joc de computer The Witcher a devenit unul dintre cele mai mari bestsellere ale anului 2015 pe plan mondial, vădind calităţi artistice şi tehnice excepţionale. Sunt doar câteva argumente care demonstrează marele talent şi forţa imaginativă prodigioasă a artiştilor polonezi, indiferent de domeniul în care se manifestă, fie el literatura, teatrul, muzica sau cinematografia.

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube