Star Wars: The Last Jedi este un film pe care îl vei uita într-o săptămână, după care îți vei vedea de viața ta. Așa cum și trebuie. Nu este cel mai slab film al anului, dar povestea este atât de dezlânată și inutilă încât, la final, nu poți să nu te întrebi ce rost a avut totul.
The Last Jedi începe cum nu se poate mai prost: ne arată în prima secvență că Imperiul (numit acum Întâiul Ordin sau ceva de genul) este o organizație militară incompetentă a cărei navă amiral nu are apărare în fața unei căruțe spațiale pilotate de Oscar Isaac. Este exact opusul demonstrației de forță pe care Imperiul o făcea în prima secvență din A New Hope.
Or dacă inamicul nu reprezintă o amenințare atât de mare, de ce ne-ar păsa de soarta protagoniștilor? Unde e tensiunea?
Totuși, în ciuda incompetenței de care dă dovadă, Ordinul întâi a ajuns cumva să controleze întreaga galaxie (și asta la scurtă vreme după ce a suferit acea înfrângere usturătoare din The Force Awakens). Singura speranță a Rebelilor (numiți acum Rezistența) e Obi Wan… nu, scuze, bătrânul Luke Skywalker, pe care Rey încearcă să îl convingă să se întoarcă din exilul autoimpus pe insula pe care o vedem la finalul precedentului film. Luke are câteva idei intersante despre cum Ordinul Jedi a fost, de fapt, un eșec. Păcat că filmul nu este atât de inteligent cât să meargă în direcția asta.
În schimb, Luke acceptă să îi arate lui Rey căile Forței, dar devine îngrijorat în clipa în care vede că Rey este sedusă prea ușor de Partea Întunecată. Ba mai mult, într-o zi Luke o prinde pe Rey că folosește Forța ca să comunice cu Kylo Ren. Și nu comunică telepatic, ci într-un fel de videoconferință mistică folosită în exces pe întreaga durată a poveștii.
Între timp, celelalte șaizeci de personaje ale filmului sunt angrenate în poate cea mai plictisitoare urmărire spațială din toate timpurile. În urma unui incident, Flota Rebelilor ajunge sub comanda Laurei Dern. Sub comanda unui personaj interpretat de Laura Dern, nu? veți întreba. Nu, nu cred. Cred că într-o zi Laura Dern a apărut pe platoul de filmare, în hainele ei de stradă, tocmai ieșită de la coafor, iar regizorul a întrebat-o dacă vrea să joace 10 de minute în Star Wars. A acceptat, că doar deh, e Star Wars! Personajul ei este atât de inconsecvent și plat, dar, în același timp, atât de important pentru firul narativ, încât cred că, de fapt, acest rol ar fi trebuit combinat cu cel al Leiei.
Dar, nu, Leia apare prea puțin. Și zboară prin spațiu fără costum (va trebui să vedeți The Last Jedi ca să aflați dacă supraviețuiește sau nu).
Până la urmă Luke Skywalker și Kylo Ren sunt cele mai interesante personaje ale acestui film. E interesant să vezi un Luke cinic și bătrân, cu o viziune mult mai complexă în ceea ce privește lumina și întunericul. Kylo Ren continuă să fie un copil răzgâiat și frustrat, dar totuși e mânat de idealism și crede că poate să schimbe galaxia. Pentru Rey, personajul principal al acestei noi trilogii, The Last Jedi pare a fi un pas înapoi. Da, are un moment în care trebuie să ia o decizie importantă, dar în restul filmului are mult mai puține lucruri de făcut decât în The Force Awakens.
Marele conducător Snoke (Andy Serkis) apare și el la un moment dat și este o copie dezamăgitoare a lui Palpatine, iar Finn (John Boyega) și un personaj nou, Rose (Kelly Marie Tran) își pierd vremea pe o planetă cazinou în căutarea unui hacker.
Din punct de vedere tehnic, The Last Jedi stă bine (ca orice film cu un buget de 200 de milioane de dolari), dar nici nu mai contrază, deoarece scenariul este atât de slab, incoerent și, pe alocuri, bizar, încât mi se pare mult mai apropiat de Dune-ul lui David Lynch decât de vechile Star Wars ale lui George Lucas.
Loading ...
de cãtre
3 comments
Mihail Toma says:
Feb 12, 2018
Da. E o tristețe mare. Nu-ș cei cu ei, s-au legalizat prafurile, sau au dat-o pe etno-botanice? Tot din lac în puț. Deja mă gândesc cu oarece spaimă că se apropie lansarea lui Avatar II și tare mi-e că speranțele noastre se vor face, încă odată, țăndări.
Ovidiu Bufnilă says:
Feb 12, 2018
Ovidiu Bufnila, Jurnal de scriitor, 12 februarie 2018, 12:07
Uups…Dar Star Wars e o povestea asa de frumoasa! Eu ma las vrajit de ea. Nu conteaza micile balbe, nu vreau sa-mi acresc sufletul cu asa ceva. Imi place sa ma las vrajit.
Pot sa me enervez daca vad in Satr Wars nu stiu ce balbe. Dar de ce, nervi?
Exista nervi. Suntem facuti din nervi. Putem sa ne buricam. Fiecare are insa dreptul sa se burice in felul lui. Sefistii pe care am avut sansa sa-i cunosc in viata asta, nu mi-au facut hatarul intotdeauna. Bine mi-au facut. N-o sa trec strada, daca-i vad, nu intorc capul daca-i vad, sunt relaxat in privinta asta. Pot sa ma intalnesc cu ei sa stam de vorba in fel si chip. Care nu vrea, ii taiem nasul de suparacios. De exemplu, Cornel Secu m-a blefturit intr-un articol de mi-au mers fulgii, in parte nejustificat. Ei si? L-am imbratisat la Romcon SF Suceava si am stat de vorba cu el fara probleme. Nu-s artagos, nu-s rautacios, nu-s negru la mate nici in cerul gurii. Uneori chiar e bine ca sunt nervi ca ne mai creste adrenalina, ca mai avem posibilitatea sa nivelam asperitatile. Nu cred ca este careva pe lumea asta un monument de principii, corectitudine, bla, bla. Si e bine ca suntem imperfecti. Avem sansa de a gasi un drum catre perfectiune fara insa s-o gasim. Ca sa avem ocupatie, lool. Nu sunt suparat daca unii s-au altii au avut un ce cu mine. Imi sunt dragi. Imi sunt dragi cei care m-au acuzat public ca sunt postmodernist si filoamerican inainte de 1989. Imi sunt dragi cei care m-au uitat. Imi sunt dragi cei cu care am incrucisat vorbele. De ce sa nu-mi fie dragi? Toti putem gresi. N-oi fi eu mai cu mot. Sunt prieten cu multi dintre dusmanii mei, nu numai din SF. Pare ciudat….Dar nu e…A, sunt si dusmani din astia, pe viata, saraci cu duhul, fara umor, acriti de viata, acriti de lume…Treaba lor…N-au inteles nimic din viata asta…Sau poate ca au inteles si n-am inteles eu…Ar trebui sa luam lucrurile altfel…Totul pare relativ si valurit…Dialogul este insa mult mai bun decat certurile, conflictele, neprieteniile, animozitatile, ura de dragul urii, supararile si asa mai departe…Imi este drag George Ceausu. Face parte din istoria mea. Daca o sa citeasca randurile astea, sa stie ca, in mod public am declarat ca imi este drag. Si Catalin Badea Gheracostea imi este drag si-l pretuiesc. Are capul pe umeri, e dracos dar are si tact…A dovedit-o din plin. Pe Ursu il pretuiesc dar o sa-l mai bumbacesc o vreme pana o sa-mi publice intreaga opera nemuritoare pe banii lui…Glumesc…Horia Nicola Ursu e un tip misto de tot…O spun public…Pe Haulica? Oh, pe Michael il pretuiesc atat de mult…o spun public…Dan Dobos? N-o sa pot scrie o Abatie ca a lui, faina carte…Cazul recent Eugen Lenghel-Lucian Dragos Bogdan m-a pornit intr-o cruciada amicala….De fapt am pus in discutie un principiu…Atitudinile sunt diverse in acest caz. E extraordinar ca Lumea SF-ului Romanesc are curajul de a discuta astfel de lucruri…Traim intr-o alta lume…Transparenta e un numitor comun al tuturor…Adevarul nu apartine cuiva…Il putem gasi impreuna…
Unii dintre cei numiti aici au declarat ca nu mai au treaba cu SF-ul. Dar actiunile lor au fost legate de SF. SF-ul Romanesc? Sa fim corecti, il iubim cu totii, in felul nostru. Unii au declarat ca SF-ul a murit in 1989 si s-au dezis tocmai de lumea SF care i-a primit cu bratele deschise. Sa ne suparam pe astfel de atitudini? Nici deloc!
SF-ul Romanesc e o lume fascinanta, nervoasa uneori, prietenoasa alteori. E un fenomen aparte in Romania. Nu apartine cuiva anume. E un fenomen dupa care tanjesc multi. Unii l-au hulit dupa ce au trait in el. Altii au incercat sa-si faca din SF-ul Romanesc un fel de feuda personala. Altii au incurcat borcanele si au crezut ca noi, sefistii, am fi niste naivi si niste fricosi…Nu suntem…Multi dintre noi, de exemplu, am fost cu mitraliera in maini pe strazi in 1989…si eu am fost…Cu astfel de oameni nu o scoti la capat cu amenintari, oricare ar fi ele…
Suntem cu totii supusi greselii omenesti. E bine sa fie asa pentru ca avem cum sa devenim mai buni.
Cei care au parasit SF-ul Romanesc sunt liberi asa cum e orice om pe lumea asta, liber sa faca ce-l taie capul. Noi cei care ramanem iubitori de SF avem misiunea nobila de a descalci mereu si mereu incurcatele poteci ale fiintei omenesti, sa descalcim adevarurile ascunse in diverse aspecte ale vietii…
Practic, toate actiunile noastre, inclusiv aceasta mica valurire, sunt o dovada de iubire pe SF-ul Romanesc.
Va imbratisaez pe toti, indiferent de sex, culoare politica, apartenenta sau neapartenenta la SF, stil, talent si har, fel de a fi….
Stiu ca, de fapt, SF-ul este o dragoste mare pentru toti si ca veti face tot ce va este in putinta ca el sa nu moara…
Mihail Toma says:
Feb 12, 2018
Oops!