GSF 83 banner02-650

          Star Wars: The Last Jedi este un film pe care îl vei uita într-o săptămână, după care îți vei vedea de viața ta. Așa cum și trebuie. Nu este cel mai slab film al anului, dar povestea este atât de dezlânată și inutilă încât, la final, nu poți să nu te întrebi ce rost a avut totul.

          The Last Jedi începe cum nu se poate mai prost: ne arată în prima secvență că Imperiul (numit acum Întâiul Ordin sau ceva de genul) este o organizație militară incompetentă a cărei navă amiral nu are apărare în fața unei căruțe spațiale pilotate de Oscar Isaac. Este exact opusul demonstrației de forță pe care Imperiul o făcea în prima secvență din A New Hope.

sw          Or dacă inamicul nu reprezintă o amenințare atât de mare, de ce ne-ar păsa de soarta protagoniștilor? Unde e tensiunea?

          Totuși, în ciuda incompetenței de care dă dovadă, Ordinul întâi a ajuns cumva să controleze întreaga galaxie (și asta la scurtă vreme după ce a suferit acea înfrângere usturătoare din The Force Awakens). Singura speranță a Rebelilor (numiți acum Rezistența) e Obi Wan… nu, scuze, bătrânul Luke Skywalker, pe care Rey încearcă să îl convingă să se întoarcă din exilul autoimpus pe insula pe care o vedem la finalul precedentului film. Luke are câteva idei intersante despre cum Ordinul Jedi a fost, de fapt, un eșec. Păcat că filmul nu este atât de inteligent cât să meargă în direcția asta.

          În schimb, Luke acceptă să îi arate lui Rey căile Forței, dar devine îngrijorat în clipa în care vede că Rey este sedusă prea ușor de Partea Întunecată. Ba mai mult, într-o zi Luke o prinde pe Rey că folosește Forța ca să comunice cu Kylo Ren. Și nu comunică telepatic, ci într-un fel de videoconferință mistică folosită în exces pe întreaga durată a poveștii.

          Între timp, celelalte șaizeci de personaje ale filmului sunt angrenate în poate cea mai plictisitoare urmărire spațială din toate timpurile. În urma unui incident, Flota Rebelilor ajunge sub comanda Laurei Dern. Sub comanda unui personaj interpretat de Laura Dern, nu? veți întreba. Nu, nu cred. Cred că într-o zi Laura Dern a apărut pe platoul de filmare, în hainele ei de stradă, tocmai ieșită de la coafor, iar regizorul a întrebat-o dacă vrea să joace 10 de minute în Star Wars. A acceptat, că doar deh, e Star Wars! Personajul ei este atât de inconsecvent și plat, dar, în același timp, atât de important pentru firul narativ, încât cred că, de fapt, acest rol ar fi trebuit combinat cu cel al Leiei.

          Dar, nu, Leia apare prea puțin. Și zboară prin spațiu fără costum (va trebui să vedeți The Last Jedi ca să aflați dacă supraviețuiește sau nu).

          Până la urmă Luke Skywalker și Kylo Ren sunt cele mai interesante personaje ale acestui film. E interesant să vezi un Luke cinic și bătrân, cu o viziune mult mai complexă în ceea ce privește lumina și întunericul. Kylo Ren continuă să fie un copil răzgâiat și frustrat, dar totuși e mânat de idealism și crede că poate să schimbe galaxia. Pentru Rey, personajul principal al acestei noi trilogii, The Last Jedi pare a fi un pas înapoi. Da, are un moment în care trebuie să ia o decizie importantă, dar în restul filmului are mult mai puține lucruri de făcut decât în The Force Awakens.

          Marele conducător Snoke (Andy Serkis) apare și el la un moment dat și este o copie dezamăgitoare a lui Palpatine, iar Finn (John Boyega) și un personaj nou, Rose (Kelly Marie Tran)  își pierd vremea pe o planetă cazinou în căutarea unui hacker.

          Din punct de vedere tehnic, The Last Jedi stă bine (ca orice film cu un buget de 200 de milioane de dolari), dar nici nu mai contrază, deoarece scenariul este atât de slab, incoerent și, pe alocuri, bizar, încât mi se pare mult mai apropiat de Dune-ul lui David Lynch decât de vechile Star Wars ale lui George Lucas.

          

Ionuț Văcaru

Ionuț Văcaru

Fost jurnalist economic la Antena 3, TVR și Digi 24. Am debutat ca scriitor amator de literatură SF în revista Nautilus și am scris recenzii de film atât pentru Nautilus cât și pentru Revista de Suspans. Actualmente încerc să supraviețuiesc în Berlin, un oraș frumos, dar al naibii de scump.

More Posts