banner

          Filip era acru! În barul de la „Def” – chiar lângă Deflectorul de la  Măgurele – mesele sunt mereu ocupate şi m-am aşezat nevoit la masa lui. Nu-l văzusem de mult şi aflasem că pleacă iar. Ăştia lipsesc 85 de ani tereştri şi când se întorc, la fel de tineri, din Cosmos, îi lasă în permisie trei ani şi iar pleacă. Trăiesc, practic, ăia trei ani, îşi iau poate o „conlocuitoare”, care oricum va muri în absenţa lor, şi pleacă. E hârşit: mi-a povestit odată aventurile de pe vremea când era doar căpitan secund pe curse scurte “de navetişti” – Bucureşti – Galaţi – Titan. Dau să i-l prezint şi Ginei (ea stătea încă în picioare): „E comandorul Maximilian Filip, ţi-am povestit.” El, nici nu se uită. Zice: “Nu vrei să-i povesteşti în altă parte?!” Cum nu plec, pleacă el. “E un măgar”, constată Gina. “Nu ştii ce l-a lovit. E din cauza conlocuitoarei, una de aici, Zica”, zic. Şi am încercat să povestesc cât mai pe înţelesul ei: Zica aia lucra la Gammunications şi prinsese un contact cu o civilizaţie extraterestră – ce-au explodat atunci e-ziarele!  Semnal slab – o zonă muribundă a Galaxiei Câinelui, credeau specialiştii. Interesant, părea să fie sute de planete locuite. Şi… se tot înmulţeau, pe măsură ce fluxul nostru creştea în intensitate. Zica slăbise, dar îi stătea bine. Aici la Măgurele, avem cel mai puternic laser din lume, încă de pe vremea când pe Pământ nu erau decât de-un singur petawat. Câteva! Cu cele două lasere instalate aici în 2018, de 10 petawaţi fiecare, scoteam cam zece la sută din puterea Soarelui! Prin 2025 (eram copil) l-au inaugurat cu mare pompă pe cel de 55: „umbreau” Soarele! Venise atunci şi Papa Desiderio. Şi academicianul Zamfir mai trăia… Au început cu tratarea cancerului, cazuri disperate, cu simularea radiaţiei cosmice pentru testarea blindajelor navetelor spaţiale şi alte rahaturi. Apoi, Comunicarea! „Mă plictiseşti”, căscă Gina. Zic: Acceleratorul CERN de la Geneva e într-un tunel circular de 27 de kilometri! „Baban!” La noi, acelaşi proces se întâmplă într-un colţ de laborator. „Hai dragă, sari naibii la fata aia!” Zica era şefa proiectului Gammunications. Şi se înşelase: planetele alea emiteau nu din altă galaxie, ci chiar din galaxia sângelui ei! Au diagnosticat-o, normal, cu un cancer terminal, dar de fapt avea în sânge un grup de stele mici, subcuantice, localizate chiar în zona inimii. Aproape! Fluxul comunicării a dus la înflorirea sistemului din microcosmosul Irinei. De asta urăşte Filip să mai comunice!

Victor Cilincă

Victor Cilincă

Sunt Victor Cilincă, mai prezent în fandomul nostru până prin 1995, cred. Membru USR, inginer, ziarist, autorul romanului ucronic - "Das Mioritza Reich", Premiul pentru roman al Editurii Tracus Arte, 2013, publicat în fanzine din Marea Britanie, Franta, Canada si SUA și într-o antologie SF în SUA. Premiul Antarg în 1987 cu o proză de sertar. Pubicat sporadic în Jurnalul SF, Almanahul Anticipația (1990, cu o proză de sertar). Din cele 28 cărți publicate, din genuri diferite, 10 fiind romane, au văzut lumina tiparului 3 romane SF: "Push-push!", "Jihad" și "Das Mioritza Reich"

More Posts