thek

          În februarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, http://nautilus.ro, am achiziţionat un exemplar din cel de-al doilea roman al seriei Jackelian de Stephen Hunt, The Kingdom Beyond the Waves (Colecţia Harper Voyager, Grupul Editorial Harper Collins, Londra, 2008). De parcurs, l-am parcurs abia în august 2013. Şi iată ce am aflat:

          Acţiunea din acest roman este plasată la câţiva ani după cea din The Court of the AirUnul dintre personajele principale este profesoara Amelia Harsh, care a moştenit de la tatăl său un interes deosebit pentru civilizaţia pierdută Camlantis, un subiect privit ca excentric de către mediile academice „ortodoxe” din regatul Jackal. Un alt personaj principal, magnatul Abraham Quest, se arată dornic să îi finanţeze o expediţie de căutare a acestei civilizaţii dispărute – dar nu în locuri unde alte expediţii arheologice au explorat fără succes, ci în junglele din Liongeli, la izvoarele fluviului Shedarkshe, în lacul Ataa Naa Nyongmo. Expediţia se va desfăşura la bordul submarinului căpitanului Jared Black, iar echipajul este însoţit de un detaşament de mercenare aduse de către Quest din Liga Catosiană.

          Un fir narativ secundar urmăreşte aventurile unui justiţiar mascat, Cornelius Fortune, care, împreună cu o creatură înaripată, Septimoth, trece periodic graniţa în Quartérshift pentru a-i ucide pe reprezentanţii regimului revoluţionar comunitarian.

          Expediţia trece prin numeroase aventuri, mai întâi printre roboţi acţionaţi cu abur, apoi într-o junglă unde plantele şi animalele trăiesc în simbioză, iar intruşii sunt asimilaţi cu forţa. Când capitala pierdută a Camlantisului este regăsită, Abraham Quest îşi dezvăluie planurile de dominaţie mondială, iar Cornelius Fortune şi agenţii Tribunalului din Aer trebuie să intervină pentru a-l opri. Iar finalul romanului este spectaculos şi înţesat de lovituri de teatru care de care mai neaşteptate.

          Ca şi The Court of the AirThe Kingdom Beyond the Waves se încadrează într-un subgen de dată relativ recentă pe care unii l-au etichetat ca elfpunk, iar alţii steampunk fantasy – alături de lucrări ca The Iron Dragon’s Daughter de Michael Swanwick sau Perdido Street Station de China Miéville. Pe de o parte, recuzita ţine de subgenul steampunk – dirijabile, submarine, batiscafuri, heliografe, roboţi cu aburi. Pe de altă parte, destule elemente sunt fantastice, precum masca vorbitoare pe care o foloseşte Cornelius Fortune, balenele zburătoare skrayper, spiritele Steam Loa ori sabia vrăjitorească, cu formă schimbătoare, folosită de personajul secundar Billy Snow. Şi, pentru cine citeşte cu atenţie, sunt şi unele elemente cyberpunk, precum nanomecanismele din Camlantis, cu care organismele pot fi dezasamblate în atomii componenţi, ori maladia informaţională, transmisă prin cântec, cu care roboţii acţionaţi cu aburi pot fi făcuţi să-şi piardă minţile.

          Dar bună parte din farmecul acestui roman se află în ţesătura de conexiuni intertextuale care îl întâmpină pe cititor pe aproape fiecare pagină. Profesoara-arheolog Amelia Harsh aminteşte de eroina de bandă desenată Adèle Blancsec (dar şi de Indiana Jones sau de Alan Quatermain), comandantul Jared Black pare o combinaţie de Sir John Falstaff şi căpitanul Nemo, Abraham Quest aminteşte de unii antagonişti din romanele cu James Bond, iar călătoria cu submarinul în căutarea unei civilizaţii pierdute duce cu gândul la 20 000 de leghe sub mări de Jules Verne şi la Inima întunericului de Joseph Conrad.

          Am remarcat şi modul expert în care scenele din planurile narative sunt intercalate pentru a crea suspans, cârligele narative care încheie fiecare scenă şi care îi atrag pe cititori să mai parcurgă o pagină, apoi încă una, precum şi doza de umor care condimentează povestea pe alocuri. Cu toate că romanul are dimensiuni respectabile (556 de pagini în ediţia Harper Voyager), timpul pe care îl veţi petrece cu lectura lui va fi bine folosit.

          Cum The Kingdom Beyond the Waves este abia al doilea volum dintr-o serie de şase, sunt tentat să încep cât de curând lectura celui de-al treilea roman din ciclul Jackelian, The Rise of the Iron Moon. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie…

          

Florin Pîtea

Florin Pîtea

S-a născut pe 18 august 1971 la Câmpina. Este lector la Facultatea de Litere a Universităţii Spiru Haret şi în 2011 a primit titlul de doctor în filologie engleză cu o lucrare despre subgenul (post)cyberpunk intitulată Art Wasn’t Quite Crime. Şi-a făcut debutul literar în 1992, în revista Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, iar până în prezent a publicat două volume de proză scurtă (Necropolis, 2001, respectiv An/Organic, 2004) şi două romane (Gangland, 2006, respectiv Anul terminal, 2012). Lucrările sale sunt prezente în antologii, almanahuri şi periodice, dintre care amintim Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF şi Dincolo de noapte. A fost distins cu premiile ARSFan (1994, 1995) şi Vladimir Colin (2002-2005, 2005-2007). În prezent pregăteşte un nou volum de povestiri şi nuvele, Exilaţi în Ciberia.

More Posts - Website

Follow Me:
Facebook