GSF67ban01-650

          Având în vedere invazia temelor distopice în ultimele publicații science fiction, atât în România, cât și în străinătate, decizia scriitorului Alexandru Lamba de a debuta cu Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016) este una cel puțin interesantă.

SSI          Tematica hard sf, pe care autorul mizează, nu este una foarte populară în literatură consumeristă, unele paragrafe fiind neinteligibile fără un search pe Google. Însă autorul reușește să ”îndulcească” puțin povestirea, echilibrând firul narativ între roman de dragoste și roman science fiction. Totodată, se poate vorbi și despre un mediu fantastic, mai ales în cazul comunicării telepatice între Erig și Emily, care nu se reclamă a fi rezultatul unei tehnologii superavansate sau a unui viitor prag evolutiv, pe cât se datorează legăturii sentimentale dintre cei doi. Folosindu-se de perspectiva narativă a lui Erig, Alexandru Lamba evadează din constrângerile așteptărilor unui roman de gen, construind cu măiestrie un ecletism stilistic. Jonglând între reminisciențe și un delir aparent schizoid și fragmentat (”Sper că atunci tu nu vei mai fi, dar cred că aceia care vor citi vor înțelege de ce, scriind pentru ei, mă adresez totuși ție. Tu ai înțelege. Tu ai fi înțeles. M-ai fi înțeles tu oare?”), textul devine atât instrumentul, cât și mecanismul de instrumentalizarea a unui personaj alienat.

          Această perspectivă servește ca și o reîmprospătare a unei tradiții în stil Solaris, deși în mod intrinsec rămâne o anexă cu rolul de a defocaliza parțial cartea ca și contact. Paradoxul Fermi rămâne intriga principală și catalizatorul misiunii de descoperire a sferei Dyson: două concepte cu un puternic impact asupra orizontului de așteptare, care aduc cu sine promisiunea unei noi ordini mondiale și pun în perspectivă planul trecutului (”Mi-ai vorbit despre noua societate, despre sistemul de valori formale și despre sistemul de educație care l-a consolidat. Mi-ai explicat cum funcționa noul matriarhat și cum se depășeau orice stări conflictuale prin schimb de energii sexuale. (…) Și-am visat la viața alături de tine într-o asemenea societate.”). Neîmplinirea tuturor promisiunilor de viitor și ancorarea în trecut marchează regresul lui Erig, consacrându-l drept un anti-erou. Echilibrul unei aparențe utopice (”Nu m-am așteptat ca cineva să sară în sus de bucurie că Pământul ajunsese la momentul de cotitură și înlocuise capitalismul cu un sistem care, cel puțin pentru moment, se părea că oferea tuturor o viață îndestulată”) este distrus de condiția umană și ambiție. Procesul de criogenizare capătă astfel și o semnificație simbolică, cea de stagnare nu doar a simțurilor, cât și a dezvoltării individuale sau spirituale.

          Tot simbolic, textul tratează cuplul Erig-Emily sub auspiciul mitului sufletului pereche, pastișându-i în Adam și Eva a unor timpuri tehnologizate, iar ispita șarpelui este transpusă în figura Sonyei.

          Deși pe departe de a fi o idee originală pentru literatura universală, având în vedere finalul previzibil și structura anaforică, Sub steaua infraroșie reușește să nu decadă în kitsch, fiind salvat deseori de către tonul (auto)ironic (”Începuse să fie amuzantă conversația!” sau ”Sihihihiguhur”) și asumarea șablonurilor (”Să ne vină extratereștrii înșiși în întâmpinare?”).

          Din punct de vedere al limbajului, se remarcă un stil simplist, însă și unii termeni neadecvați unui mediu futurist, precum alandala, făgăduit, înveșmântat, vădeau sau bobârnace.  Ca și multe alte debuturi, unele pasaje suferă de supraexplicitare, precum ”– Asta fac virușii! E foarte probabil să se transmită pe sine.” sau ”– Ar putea-o face și p-asta, dar și-ar mări planeta. Și deci gravitația.” Deși facilitează lectura pentru un cititor neavizat, interacțiunea dintre personaje devine mai neverosimilă, nereproducând fidel modul de a vorbi a oamenilor de știință. De asemenea trebuie menționate și unele greșeli de scriere, precum virgule înaintea conjuncțiilor disjunctive (”îngropată parcă în noroi, sau așa ceva”) sau între termenii unei comparații (”împroșcat prin acel orificiu, ca frișca prin seringa unui cofetar.”). În ciuda unor exprimări patetice (”Măritul rege și-a întins sceptrul și pe peretele din spatele lui au prins a se derula cifre luminoase”), deranjante pentru un scriitor cu experiență, efortul hermeneutic rămâne în principal neobstrucționat de artificii stilistice.

          Romanul Sub steaua infraroșie se face remarcat în rândul debuturilor, nu doar prin tematica sa, cât și prin capacitatea autorului de a jongla cu registre diferite. De la hard sf  la eros la o filozofie rudimentară, cartea se dovedește a fi un experiment de succes pentru science-fiction-ul românesc.

 

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook