GSF59 ban01-650

          Ți-a venit cumva o idee de roman SF sau Fantasy? Scrie-o, scrie-o repede! Ai scris-o? Perfect! Acum vezi cum faci să-ți iei ©-ul sau TM-ul pe ea, să nu ți-o sufle careva. Căci sunt la maaare căutare poveștile cu idei. Bun, acum că ți-ai protejat-o de hoți, treaba ta e gata, poți s-o dai spre publicare. Nu te stresa prea mult cu corectura stilistică și gramaticală, cu scrisul cu diacritice, cu împărțirea echilibrată în paragrafe și capitole, cu naturalețea dialogurilor și toate celelalte chestii de bucătărie, că doar de-aia au editurile corectori, redactori și editori, ca să se ocupe ei de treburile astea neînsemnate, iar autorul să-și vadă de creație, de idei, de imaginație.

          E o lipsă acută de idei în literatura speculativă, piața urlă după ele. Și cea internă, și cea internațională. Scriitorii actuali sunt în pană, nu mai apare nimic nou, totul stagnează, învârtindu-se în jurul acelorași stereotipuri, se editează numai platitudini, de parcă autorii și-au pierdut cu totul imaginația. Dacă tu o ai, literatura ți se va așeza la picioare! Deci grăbește-te, dă mai repede textul acela la editură, după ce-l protejezi, evident, nu mai piguli la el, că nu e treaba ta, de geniu creator, să urmărești punctuația, să elimini repetițiile, să construiești fraze care să curgă rotund, să pui căciulițe pe i și a. Faima te așteaptă! Lasă-i pe cei fără harul viziunii să se lupte cu gramatica, ortografia și muzicalitatea frazelor, nu acolo e miezul, tu dă mai repede ideile alea geniale lumii!

          Te-ai distrat? Nu? Păcat, eu da… Dar gata, ajunge cu gluma, să trecem la lucruri serioase. Și când spun „serioase”, vreau să zic, din păcate, „triste”. Căci scrisul și publicatul sunt, cel puțin la noi în țară, succesiuni de drame prin care numai cu detașare și simțul umorului poți trece neafectat. Nu exagerez cu nimic, vei vedea. Hai să le enumerăm schematic, în succesiune normală, cronologic-evolutivă. Nu e strict necesar ca fiecare autor să fi trecut prin toate, fericiți cei care nu se regăsesc, dar cred că aceia sunt excepțiile. Așadar:

          Drama 1:

          Enunț: „Scrii, dar ți se respinge textul.”

          De ce? Cel mai probabil deoarece te-ai comportat așa cum te-am sfătuit în primele două paragrafe ale prezentului editorial.

          Ce-i de făcut? În primul rând, nu te enervezi. Cu umor și detașare, mai ții minte? Ei, când ți-ai recăpătat Zen-ul, te apuci să-ți îmbunătățești scrisul. Acorzi mai mare atenție detaliilor, îți corectezi textul, cauți pe net articole și cursuri de scriere literară, eventual te și înscrii la un asemenea curs, dacă bugetul și logistica îți permit. Citești despre cum se construiesc personaje, despre rolul fiecărui moment al subiectului acțiunii, despre importanța începutului și despre captarea atenției cititorului, despre introducerea mizei, despre beneficiile unui anumit tip de încheiere sau al altuia. Și citești cărți actuale, de referință, cât mai multe. Chestiile astea ajută. Cel puțin pentru a depăși această dramă și a ajunge la următoarea.

          Drama 2:

          Enunț: „Scrii, ți se acceptă textul, dar nu iese în lume.”

          De ce? Pentru că n-a mai apărut revista, pentru că s-a anulat antologia, pentru că editura și-a revizuit planul editorial, cine știe?, iar tu, poate, nici n-ai fost informat. Sau ți s-a spus că e vorba doar de o amânare.

         

          Ce-i de făcut? Din nou, cauți să nu te enervezi. Hei, măcar redactorul/editorul/antologatorul te-a găsit publicabil, nu? Ei, dacă această consolare nu este totuși suficientă, ceea ce poți face este să insiști. Până când? Până când primești un răspuns clar, sau până când intuiția îți spune că tergiversarea ascunde un refuz politicos, depinde câtă răbdare ai. Și încerci în altă parte. După ce ai discutat în prealabil cu editorul/antologatorul/redactorul și l-ai anunțat că, datorită amânărilor, dorești să îți retragi textul. Dacă nu va obiecta, intuiția ta a fost cea corectă. Bineînțeles, între timp mai lucrezi la îmbunătățirea scriiturii. Ca să poți ajunge și la…

          Drama 3:

          Enunț: „Scrii, ți se acceptă textul, e publicat, dar primește aprecieri negative.”

          De ce? Pe scurt, pentru că editorul/antologatorul/redactorul a fost prea indulgent.

          Ce-i de făcut? Cam același lucru ca în cazul dramei 1. Cu mențiunea că acum e ceva mai dificil, ai ajuns la un anumit nivel și de-acolo se avansează cu mai mare greutate, mai ales dacă între timp ți-ai îngrășat și orgoliul, de abia-l mai poți căra. Învață din recenziile negative, nu le combate, caută editori mai severi, citește-ți propriile texte cu ochii celor care le-au desființat și șlefuiește-le până când nu mai găsești chestii de care să se agațe. Bine, se vor mai găsi, dar ideea e să le împuținezi. Și, bineînțeles, să nu-ți pierzi buna dispoziție. Dacă până acum ai reușit să-ți dezvolți o anumită autoironie, asta te va ajuta mult și mai departe, căci urmează:

          Drama 4:

          Enunț: „Scrii, ți se acceptă textul, e publicat, primește aprecieri pozitive, dar nu se vinde.”

          De ce? Asta aș vrea și eu să știu! Poate te-ai adresat unui segment prea îngust de piață, poate ai devenit prea dificil de citit, poate nu faci nici tu, nici editorul suficiente eforturi pentru a-ți promova opera. Sau, poate, efectiv nu prea mai există piață de carte.

          Ce-i de făcut? Multe. Dar hai să vorbim doar despre ce stă strict în puterile tale. Adică să te autopromovezi (civilizat, nu agresiv-obsesiv-compulsiv-maniacal-depresiv, căci s-ar putea să obții efectul invers), să-ți definești mai bine publicul țintă, să ieși mai mult în lume, să cauți o editură cu cotă mai mare de piață, să nu uiți să-ți îmbunătățești tehnicile, prin orice mijloace posibile, și așa mai departe. Și să privești toată tărășenia ca pe o joacă, cu detașare, în niciun caz să nu te macini comparându-te cu X sau Y care vând, deși scriu mai prost – zici tu – decât tine. Nu e ca și când viața ar trebui să fie neapărat dreaptă cu tine… că nu ești cu nimic special. Și nici nu-ți dorești asta, deoarece s-ar putea să ajungi la:

          Drama 5:

          Enunț: „Scrii, ți se acceptă textul, e publicat, primește aprecieri pozitive, se vinde, dar tu nu câștigi mai nimic, financiar vorbind.”

          De ce? Pentru că ai semnat un contract păgubos și editura ți-a suflat tot caimacul sau mai degrabă pentru că, dimpotrivă, ai un contract cinstit, dar pentru a face cartea vandabilă editura a scos-o pe piață cât a putut de ieftină și n-a prea rămas loc de cine știe ce câștig, poate din cauza librăriilor…

          Ce-i de făcut? Ai grijă ce semnezi data viitoare, mergi eventual pe self-publishing dacă apreciezi că nu primești ceea ce meriți, mută-te exclusiv în mediul online. Și ajungi astfel la:

          Drama 6:

          Enunț: „Scrii, ți se acceptă textul, e publicat, primește aprecieri pozitive, se vinde, te îmbogățești, dar ești nefericit.”

          De ce? Pentru că ești special. Ești un nenorocit de geniu! Nu știai că ăștia sunt condamnați la nefericire?

          Ce-i de făcut? Ăăă… Umor și detașare? Nu funcționează pentru tine, nu-i așa? Mda, corect, ești geniu. Hmmm… atunci… alcool ai încercat? Că doar acum ai bani și se zice că ajută și la inspirație.

          Hai noroc!

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website